S-a întâmplat în 22 septembrie 1768

0
41

S-a întâmplat în 22 septembrie 1768: A murit, la Roma, Ioan Inocenţiu Micu Klein, iluminist român, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) din Transilvania, militant pentru drepturile românilor ardeleni.Unele surse dau data morţii 22 septembrie, altele 23 septembrie.

Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. Roma) a fost un episcop greco-catolic român, întemeietorul gândirii politice româneşti moderne.Prin diploma imperială din 25 februarie 1729, împăratul romano-german (austriac) Carol al VI-lea l-a numit pe Ioan Micu, încă student la Sâmbăta Mare, episcop de Alba Iulia şi Făgăraş, ridicându-l totodată în funcţia de consilier imperial. La 5 septembrie 1729, a primit titlul de baron, primind numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Cu această ocazie, a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania.Ca nobil, a intrat în Dieta Transilvaniei (fiind primul român din Dietă) şi a cerut drepturi pentru poporul român cu argumente bine precizate:
-Românii sunt cei mai vechi locuitori ai ţării;
-Românii sunt populaţia cea mai numeroasă din Ardeal;
-Românii lucrează pământul şi ocnele (muncile cele mai grele);
-Românii dau cele mai mari contribuţii şi, în virtutea voinţei imperiale exprimată prin cele două diplome leopoldine, trebuie să se facă dreptate şi poporului român.
       Deci şi românii au dreptul să fie recunoscuţi ca naţiune, a patra din Ardeal, nu numai „plebs valahica”. Dar cele trei naţiuni privilegiate, (ungurii, saşii şi secuii) s-au împotrivit, spunând că această cerere cuprinde „nişte lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”.
      „Nu ştiu prin ce dulceaţă ne atrage atât de mult pământul strămoşesc de nu ne îngăduieşte să-l uităm. Zilele mele îmi sunt spre asfinţit şi aş vrea ca sufletu-mi, când se va despărţi de trup, să fie încredinţat Creatorului său, prin rugăciunile şi liturghiile săvârşite de voi, iar oasele-mi s-aştepte obşteasca înviere în mănăstirea de la Blaj. Fiindcă este cunoscut că, din bunătatea divină, eu am fost cel care am pus prima piatră şi am ostenit pentru ea” (Scrisoare către Petru Pavel Aron, la 27 noiembrie 1756).
       S-a născut în familia unor ţărani români din localitatea Sadu, judeţul Sibiu.A absolvit cinci clase secundare la colegiul catolic din Cluj. A studiat ulterior la seminarul din Tirnavia, Slovacia.Prin diploma din 25 februarie 1729, împăratul austriac Carol al VI-lea l-a numit pe Ioan Micu episcop şi consilier imperial. El a urmat în scaunul episcopal după episcopul Ioan Giurgiu Patachi, decedat în anul 1727.La 5 septembrie 1729 a primit titlul de baron, luându-şi numele de Klein. În acelaşi an, la 23 septembrie s-a hirotonit, iar la 25 septembrie s-a călugărit, luând numele de Inochentie. La 5 noiembrie a fost consacrat episcop.
       După hirotonire a plecat la Viena, pentru a cere drepturi pentru românii din Transilvania, aşa cum au fost ele acordate de diplomele leopoldine.A fost înscăunat episcop la Făgăraş la data de 28 septembrie 1732. Înainte de înscăunare a scris opt scrisori împăratului austriac Carol al VI-lea, prin care cerea drepturi pentru românii din Transilvania, afirmând că acesta este „cel mai vechiu în Transilvania şi totodată cel mai numeros căci Românii sunt de zece ori mai mulţi decât Ungurii, Saşii şi Secuii laolaltă”. După înscăunare a scris alte şaisprezece scrisori având acelaşi subiect.Între 1734-1735 a stat la Viena, pentru a obţine de la împărat schimbarea domeniilor de la Sâmbăta de Jos şi Gherla cu cel de la Blaj.
        În 1737 a mutat sediul episcopiei de la Făgăraş la Blaj. La Blaj a strâns fonduri pentru repararea castelului din localitate şi pentru edificarea catedralei, a mănăstirii şi a şcolilor pe care dorea să le înfiinţeze. În 1738 a pus piatra de temelie a primei şcoli româneşti din Blaj. În acelaşi an a convocat un sinod eparhial, în timpul căruia a vorbit în numele „naţiunii române”, ceea ce a constituit un act de mare curaj pentru acea vreme.În 1741 a pus piatra de temelie a mănăstirii, care va fi terminată în anul 1747.
      În 1743 a obţinut de la împărăteasa Austriei, Maria Tereza, un rescript prin care se acordau preoţilor greco-catolici români locuri de casă, locuri de biserică, pentru iobagi dreptul a urma şcoli, dreptul de a nu mai fi maltrataţi, iar pentru nobilii români, dreptul de a accede în funcţii publice.
         La 23 ianuarie 1744 a fost foarte aproape de a fi aruncat pe fereastră de membrii Dietei ardelene de la Sibiu pentru că îndrăznise să ceară drepturi pentru români. În acelaşi an au avut loc tulburări în rândul credincioşilor, din cauza călugărului sârb Visarion Sarai. Acesta a provocat românii ortodocşi să respingă greco-catolicismul şi pe preoţii greco-catolici. Aceasta, împreună cu convocarea ortodocşilor la un sinod greco-catolic, a făcut ca Inochentie să nu fie privit cu ochi buni de austrieci.
         În urma acestor tulburări, Inochentie Micu a fost cercetat la Viena, de către autorităţi, pentru răzvrătire împotriva statului. Împărăteasa Maria Tereza intenţiona să îl arunce în temniţă, astfel că Inochentie Micu a plecat de la Viena la Roma, în exil. Timp de mai mulţi ani s-a încercat înduplecarea Mariei Tereza de a-i permite lui Micu să se întoarcă, ceea ce nu s-a reuşit. În 1751 Inochentie Micu a renunţat la funcţia de episcop, asigurându-i-se o pensie anuală, care i-a fost plătită tot restul vieţii sale.A fost urmat în scaunul episcopal de episcopul Petru Pavel Aron.
        A rămas în exil la Roma un total de douăzeci şi patru de ani, timp în care a suferit de gută.A murit la 22/23 septembrie 1768, în Italia, la Roma. A fost înmormântat în biserica Madona del Pascolo, Roma.La 2 august 1997 sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale episcopului a fost adus la Blaj şi depus în altarul Catedralei Sf. Treime. La 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat in fata iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”, ctitorită de el in Blajul atât de iubit.
Surse:

Albu, Corneliu – Dela Bobâlna la Alba Iulia (Lupta Transilvaniei pentru dreptate şi libertate), Editura Dacia Traiană, Bucureşti

Prunduş, Silvestru Augustin; Plaianu, Clemente – Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de editură „Viaţa creştină”, Cluj-Napoca, 1994

https://www.egco.ro/2018/09/22/episcopul-greco-catolic-ioan-inocentiu-micu-klein/

http://www.sadu.ro/wp-content/files/Ioan_Micu_Klein_.pdf

http://www.bru.ro/blaj/lista-episcopilor/ps-ioan-inocentiu-micu-klein/

http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/02/05/ion-inocentiu-micu-klein-deschizatorul-luptei-nationale-si-politice-a-romanilor-din-transilvania/

http://litere.usv.ro/public_pdf/lucrari_cadre/n_iacob/5_Augustin%20Bunea_Episcopul%20Ioan%20Inocentiu%20Klein%20(1728-1751)_2012.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here