S-a întâmplat în 22 noiembrie 1901, 22.XI / 5.XII

0
60
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 22 noiembrie 1901, 22.XI / 5.XII: A murit Vasile Alexandrescu Urechia, istoric, scriitor şi om politic liberal; deputat, senator şi ministru în mai multe rânduri; de numele său se leagă iniţierea şi întemeierea a numeroase societăţi şi instituţii (în 1865, de exemplu, s-a numărat printre fondatorii Ateneului Român din Bucureşti); membru fondator al Societăţii Academice Române din 1867 şi vicepreşedinte al acestui for de mai multe ori.

     Vasile Alexandrescu-Urechia (n.15 februarie 1834, Piatra Neamţ – m. Bucureşti) a promovat drept profesiune de credinţă afirmarea şi apărarea latinităţii şi romanităţii în centrul şi sudul Europei, a românismului în special.El a aparţinut generaţiei creatoare a României moderne, a fost ctitor de şcoală şi instituţie culturală, a fost un organizator şi participant la acţiunile românilor oriunde se aflau.Era fiul lui Alexandru Popovici, clucer, judecător la Tribunalul din Piatra Neamţ, şi al Eufrosinei Manoliu. Primele studii le-a urmat la Şcoala particulară din casele boierului Dumitrache Stan din Piatra Neamţ, apoi la pensionul privat al elveţianului Ballif şi Şcoala preparandală „Trei Ierarhi” din Iaşi.
       În 1844, devine bursier al Academiei Mihăilene din Iaşi şi al „Societăţii pentru ajutorarea tinerilor români la învăţătură” de la Paris (1855 – 1857), unde îşi susţine bacalaureatul. Tot în Capitala Franţei, Urechia studiază la Facultatea de Litere (1856 – 1857) şi urmează în paralel cursurile de filosofie şi literatură de la Sorbona.După terminarea studiilor, Vasile Alexandrescu-Urechia devine profesor de literatură română, latină şi de istorie universală la Universitatea din Iaşi (1858 – 1864) şi asesor la Tribunalul din Iaşi în acelaşi an.
        Apreciat ca o personalitate culturală excepţională, după Unirea Principatelor Urechia este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza director în cadrul Departamentului Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, apoi preşedinte al Comitetului de Inspecţiune a Şcoalelor din Iaşi.Începând cu 1864, Alexandrescu-Urechia se mută la Bucureşti şi este numit director general al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, iar până la sfârşitul vieţii va fi profesor universitar de istorie şi de literatură română la Universitatea din Bucureşti.
       Din 1866 îmbrăţişează cariera politică, fiind ales deputat de Tutova, Ismail, Galaţi, iar spre finalul carierei trece senator de Covurlui. În perioada guvernului Ion C. Brătianu a îndeplinit pentru doar un an funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Înainte de decesul său, Urechia va fi ales şi vicepreşedinte al Senatului.
        Vasile Alexandrescu-Urechia s-a remarcat cel mai bine în domeniul academic, fiind o personalitate excepţională a culturii române. Pe 22 aprilie 1866 s-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române, viitoarea Academie Române, fiind şi în repetate rânduri vicepreşedinte al acestui for ştiinţific şi cultural.A mai fost membru corespondent al Academiei spaniole, italiene şi a Institutului etnografic din Paris. La Paris a fondat ziarul unionist „Opiniunea”, organ al românilor din străinătate.
        În 1858 a editat ziarul unionist „Zimbrul şi vulturul”. Ca istoric a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente şi hrisoave interne şi externe şi a scris o „Istorie a românilor” în 14 volume (1891 – 1902) şi o „Istorie a şcoalelor” în 4 volume (1892 – 1901), a abordat majoritatea genurilor şi speciilor literare. Urechia donat liceului din Galaţi biblioteca şi colecţia sa de documente şi antichităţi.În bună măsură autodidact în domeniul ştiinţific, Alexandrescu Urechia rămâne un continuator al spiritului constructiv al paşoptiştilor, victimă uşoară a criticismului junimist, iar dreptatea sa în unele chestiuni de fond nu apare clar decât din perspectiva istoriei literare şi culturale ulterioare.
       Din profuziunea de comunicări şi memorii, apărute în publicaţiile Academiei sau în diverse alte periodice ori împărtăşite în cadrul unor conferinţe şi lecturi publice, se profilează o contribuţie documentară notabilă la cunoaşterea istoriei mai vechi sau mai noi a românilor, meritul său principal constând în schimbarea perspectivei asupra epocii fanariote.
Surse:
Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999

https://www.academia.edu/38309051/Vasile_Alexandrescu_Urechea._Un_apologet_al_latinitatii

http://galeriaportretelor.ro/item/vasile-alexandrescu-urechia/

https://crispedia.ro/vasile-alexandrescu-urechia/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here