S-a întâmplat în 22 aprilie 1867, 22 aprilie / 4 mai: A fost promulgată prima lege monetară a României. Toţi susţinătorii instituirii sistemului monetar naţional ştiau că numai moneda de aur şi de argint era expresia independenţei politice şi economice. Astfel, într-o zi de marți, la 24 februarie/ 8 martie 1870, în timpul guvernului Al. G. Golescu, s-a inaugurat la Bucureşti – Monetăria Statului, fabricându-se din rondele importate din Franţa monede din aur (20 LEI) şi din argint (1 LEU), care aveau efigia principelui Carol I pe avers.
La 22 aprilie/ 4 mai 1867 s-a adoptat prima lege monetară din România. Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român. 1 leu era era subdivizat în 100 de bani. Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).
Baterea monedei din aur şi argint a fost întârziată nu numai de lipsa mijloacelor financiare, dar şi de natura relaţiilor de dependenţă a statului român faţă de Imperiul otoman. Luând în consideraţie aceste dificultăţi, legea monetară din anul 1867 prevedea ca, pentru început, să se bată doar monede de bronz. Astfel, până la înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870, a fost comandată baterea de monede la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, precum şi la monetăria din Bruxelles.
În primul deceniu de la legea monetară au fost bătute monede din aur în cantităţi mici (102 000 lei), faţă de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comandă din 1867) şi de cele din argint (cca. 14 mil. lei între 1873-1876). Până atunci în Romania nu exista cu adevărat un sistem monetar. Principele Alexandru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită „român” sau „romanat”, un „român”, având 5 grame şi fiind din argint, dar nu a reuşit din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.
Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont, cu ajutorul careia se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine. Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei.
Prin legea din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-au bătut apoi monedele de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.
Prima Monetarie a fost îinfiinţată la data de 24 februarie 1870 într-un sediu de pe Şoseaua Kisselef, eveniment desfăşurat în prezenţa domnitorului Carol I, a prim ministrului Alexandru Golescu şi a lui I.C. Bratianu.
Surse:
http://www.bnr.ro/Epoca-moderna-13754.aspx
http://monetariastatului.ro/prima-lege-monetara/
http://monetariastatului.ro/istorie/
https://www.unitischimbam.ro/prima-lege-monetara-din-romania/
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
