S-a întâmplat în 22 aprilie 1370: Punerea pietrei de temelie a fortăreţei Bastilia. Bastilia, cu numele complet Bastille Saint-Antoine a fost o fortăreaţă construită în Paris, pe locul unde în prezent se află piaţa Place de la Bastille. Destinaţia iniţială era cea de apărare a porţii Saint-Antoine.
A fost construită în timpul domniei lui Carol al V-lea cel Înţelept (1364-1380), între 1370 şi 1383, de Hugues Aubriot, după modelul curent în epocă, cu patru turnuri. Ulterior i s-au mai adăugat alte patru turnuri. Avea lungime de 66 m, lăţimea de 34 m şi înălţimea de 24 m, la nivelul turnurilor. Era înconjurată de un şanţ adânc de 8 m.
Cele 8 turnuri purtau nume distincte, şi anume: tours de Coin (de colţ), de la Chapelle (al capelei), du Trésor (al tezaurului), de la Comté, de la Bertaudière, de la Basinière, du Puits (al puţului) şi de la Liberté (al libertăţii). Întrucât utilitatea militară s-a dovedit insuficientă, a fost construit alt fort pentru apărarea Parisului, iar Bastilia a fost utilizată iniţial pentru păstrarea tezaurului, apoi ca loc de primire pentru Francisc I (1515-1547), pentru ca apoi, cardinalul Richelieu să-l transforme în închisoare de stat pentru opozanţii regimului, devenind un simbol al monarhiei absolutiste, al opresării existente în Franţa sfârşitului de secol XVIII.
Atunci când a devenit închisoarea principală pentru cei închiși sub „lettres de cachet” ce fuseseră emise de regele Franței și ce permiteau închiderea oricui fără dovezi și fără un proces, a început să dobândească o reputație foarte proastă. Fiind un simbol al absolutismului, aceasta a fost urâtă de aproape toți francezii.
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Bastilia a fost formată din 8 turnuri ce aveau o înălțime de aproximativ 24 de metri și ce înconjurau două grădini și armurăria. Prizonierii erau ținuți la etajele 5-7 din turnuri, fiecare persoană având o celulă de 4,6 metri ce conținea diverse articole de mobilier.
Guvernatorul închisorii primea o diurnă zilnică pentru fiecare prizonier ce varia în funcție de statutul acestuia. Oamenii de știință și academicienii primeau cei mai mulți bani pentru diurnă, în timp ce oamenii de rând primeau cel mai puțin. Chiar și în privința standardelor pentru oamenii de rând, existau în Paris închisori mult mai rele, precum temuta Bicetre.
Odată pornită, Revoluția Franceză a condus oamenii din Paris și către Bastilia. Căderea Bastiliei a reprezentat momentul de început pentru Revoluţia franceză când, pe 14 iulie 1789 a fost cucerită de revoluţionarii care căutau acolo praf de puşcă. O mulţime dezlănţuită, de peste 40.000 de oameni, a pătruns în fort şi a luat cele peste 30.000 de puşti şi 12 tunuri păstrate în interiorul fortului.
Demolarea a început pe 16 iulie, la iniţiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o miniatură a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, le Pont de la Concorde.
Surse:
Enciclopedia Universală Britannica, vol.2, Bucureşti, Editura Litera, 2010
Monique Cottret, La Bastille à prendre : histoire et mythe de la forteresse royale, Paris, Presses universitaires de France, 1986.
https://www.rfi.ro/cultura-96496-pagina-de-istorie-ce-inseamna-caderea-bastiliei-pentru-francezi
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
