S-a întâmplat în 21 iulie 1919

0
64

S-a întâmplat în 21 iulie 1919: A murit Eremia Grigorescu, general român, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, ministru de război. Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș – d. București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

        În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916 și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în prima bătălie de la Oituz, a doua bătălie de la Oituz și bătălia de la Mărășești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu.

       Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie – 28 noiembrie 1918.A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.

        Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași, între 1878-1881 În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale. După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.
         Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București. La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofițer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreția – căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu și Margareta – căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.
         În perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, în conacul căreia din Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorțat de soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată și copilul. În anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și Eremia Grigorescu au fost nași de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.

        La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»”.

       După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eșaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907-1910), director al Direcției personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916).
       În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al: Diviziei 15 Infanterie în perioada 14/27 august 1916 – 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului II Armată, în perioada 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 – 28 decembrie 1916/10 ianuarie 1917, Corpului IV Armată, în perioada 1/13 ianuarie – 11/24 iunie 1917, Corpului VI Armată, în perioada 11/24 iunie – 30 iulie/12 august 1917 și Armatei 1 în perioada 30 iulie/12 august – 1/13 iulie 1918.
         S-a distins în mod special în cursul primei bătălii de la Oituz și celei de-a doua bătălie de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie, fiind unul dintre primii generali decorați cu acest ordin (al doilea decret pentru generali, împreună cu generalul Paraschiv Vasilescu). După Bătălia de la Mărășești, a vorbit armatei și a rostit aceste cuvinte memorabile: „Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor.”
        Generalul a fost decorat de-a lungul carierei cu Ordinul Mihai Viteazul, clasele a III-a şi a II-a, ordinele Sf. Gheorghe şi Sf. Ana (Rusia), Legiunea de onoare (Franţa) și Companion of the Bath (Marea Britanie).A fost decorat: „Pentru dispozițiunile judicioase date în ordinele de operațiune contra unui dușman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia și curajul său personal, încrederea în victorie.” – Înalt Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917. Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul: „Pentru vitejia și destoinicia cu care a reușit să stăvilească ofensiva germană de la Mărășești, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condițiuni foarte grele.” – Înalt Decret no. 227 din 12 februarie 1918.
       Referindu-se la calităţile de comandant ale generalului Eremia Grigorescu, mareşalul Alexandru Averescu îl considera un adevărat „general de câmp”, iar mareşalul Constantin Prezan aprecia că acesta „a infiltrat ofiţerilor şi trupei […] o desăvârşită încredere în victorie, punându-i astfel în măsură de a susţine dese şi impetuoase atacuri şi contraatacuri cu rezultate strălucite, contra unui inamic mult superior ca număr”.

       Între 24 octombrie și 29 noiembrie 1918 a fost ministru de Război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă.În scurta perioadă cât a fost ministru s-a preocupat pentru punerea în aplicare a planurilor de mobilizare a întregii armate române.Peste puţin timp, la 21 iulie 1919, generalul Eremia Grigorescu a încetat din viaţă, în urma unei scurte suferinţe.

      A doua zi, Nicolae Iorga scria: „Generalul care coboară în mormânt după ce aşa frumos l-a luminat o aşa de curată glorie, a însemnat pentru poporul nostru mult încercat, reazămul pe care nimic nu l-a putut zdrobi. Generalul Eremia Grigorescu a contribuit esenţial la izbânda de la Mărăşeşti prin acea însuşire  fericită între cele fericite, care siguranţa de sine, încrederea absolută în succes, farmecul acestei calităţi de voinţă ce îl exercită asupra tuturor celor care stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionaţi de cuvântul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui hotărâre”. O personalitate de excepţie, o carieră militară glorioasă.

Surse

Petrescu, Florian – Oameni de seamă din istoria românilor, volumul II, Editura Versus, Bucureşti,

Predescu, Lucian – Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999

Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989

Moghior, Neculai; Miler,Didi, Credință și glorie – Generalul Eremia Grigorescu. Mărturii și documente – ediția a II-a, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2006

https://dmru.mapn.ro/pages/view/124

http://www.acum100.ro/node/76

https://patrimoniu.ro/images/centenar/generalul-Eremia-Grigorescu.pdf

http://www.migl.ro/cladiri/Ivesti/Eremia%20Grigorescu.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here