S-a întâmplat în 21 februarie 1805

0
44

S-a întâmplat în 21 februarie 1805 . S-a născut Timotei Cipariu (n. Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj). A fost preot greco-catolic, cărturar umanist de talie europeană şi filolog; considerat unul dintre întemeietorii filologiei româneşti. A jucat un rol de prim-plan în Revoluţia de la 1848 din Transilvania; membru fondator al ASTREI (1861). A fost membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866, vicepreşedinte al acestui for (1867-1872).

              S-a născut la 21 februarie 1805 în satul Pănade, lângă Blaj, judeţul Alba, din părinţi liberi. A studiat la Blaj, în 1823 absolvind cursul de filosofie, iar în 1825 pe cel de teologie.

          Din anul 1825 a fost pentru multe decenii profesor de filologie şi de teologie la gimnaziul din oraş. În 1827 a fost hirotonit preot. A ocupat diferite funcţii în ierarhia bisericească greco-catolică şi a condus tipografia seminarului din Blaj.

          Timotei Cipariu a participat la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3-5 mai 1848, fiind ales secretar al acesteia. A fost ales de adunarea de la Blaj ca să meargă la Viena pentru a prezenta împăratului doleanţele românilor.

           Alături de alţi fruntaşi ai revoluţiei, va semna în octombrie 1848 apelul prin care se cerea românilor ardeleni să se înarmeze împotriva insurgenţilor unguri, pentru a se putea apăra singuri de agresiunea acestora. Cipariu a publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române şi a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei şi lingvisticii româneşti.

           Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român şi originea noastră romană. Influenţat de Şcoala Ardeleană, a fost unul dintre adepţii latinismului şi ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină, şi evitarea cuvintelor de origine nelatină.

       În 1850 a ajuns deputat la Viena şi a luptat pentru drepturile politice ale românilor.Între 1854 şi 1875 a fost inspector al şcolilor din Blaj. De asemenea, Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii româneşti din Transilvania prin periodicele înfiinţate şi conduse de el: Organul luminărei, Învăţătorul poporului, Archivu pentru filologie şi istorie. Cipariu a fost vicepreşedinte (1861 – 1866) şi preşedinte (1877 – 1887) al Societăţii „Asociaţiunea” (ASTRA) de la Sibiu.

          „Asociaţiunea” s-a constituit la 4 noiembrie 1861 şi avea ca scop unitatea activă dintre luptătorii români de pe ambii versanţi ai Carpaţilor.

         Timotei Cipariu a donat Bibliotecii Seminarului din Blaj un număr de 800 documente şi cărţi rare. Acestea, în timpul ocupaţiei oraşului de către trupele maghiare în anul 1849 au fost duse la Pesta. De aici nu au mai fost recuperate niciodată.

            După încheierea revoluţiei din Ardeal a fost deputat în Dieta transilvăneană de la Sibiu, între anii 1863-1864. A făcut parte din Societatea literară aprobată de Locotenenţa Domnească la 1/13 aprilie 1866, ca membru din Transilvania alături de George Bariţiu şi Gavril Munteanu.

          A murit la Blaj, la 3 septembrie 1887. A fost înmormântat în curtea bisericii „Sfinţii Arhangheli”, numită şi Biserica Grecilor, din Blaj.Un bust al său, operă a sculptorului N. Corcescu, se află pe aleea Ansamblului monumental Gloria din oraşul Blaj, judeţul Alba.

         A avut un rol important în dezvoltarea învăţământului românesc din Transilvania prin publicarea de manuale: Compendiu de gramatică a limbii române(1855), Gramatica limbii latine (1857-1860). A fost unul dintre întemeietorii filologiei româneşti şi a pus bazele gramaticii istorice a limbii române în:

Elemente de limba română după dialecte şi monumente vechi (1854).

Principia de limba şi de scriptura (1866).

           Timotei Cipariu a avut o bogată activitate culturală şi publicistică. A publicat prima culegere de texte vechi româneşti intitulată „Crestomanţia seau Analecte literarie din cărţile mai vechi şi nouă româneşti tipărite şi manuscrise, începând cu secolul al XVI-lea până la al XIX-lea, cu o notiţă literară” (1858).

          Sub auspiciile Academiei Române a publicat Gramatica limbii române (volumul I în anul 1869, volumul II în anul 1877).

           În 1869-1870 a avut o primă încercare de istorie a lingvisticii româneşti: Gramatiştii şi ortografiştii români. A scris versuri: Drama pastorale (1860). A tradus din creaţiile lui Goethe, Lessing, Manzoni, Ovidiu, E. Sue, T. Tasso şi din literatura arabă.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/timotei-cipariu/

http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=588

http://www.e-communio.ro/stire7511-timotei-cipariu-membru-fondator-al-academiei-romane

Dorina N. Rusu – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999

Netea, Vasile – Spre unitatea statală a poporului român, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here