S-a întâmplat în 20 septembrie 1918

0
11

S-a întâmplat în 20 septembrie 1918: S-a constituit, la Paris, „Consiliul Naţional al Unităţii Românei”, organ reprezentativ al României, care va desfăşura o intensă activitate în străinătate în favoarea idealurilor de unitate naţională.       Consiliul Naţional Român Provizoriu creat la Paris sub conducerea lui Take Ionescu a proclamat aşadar la 20 septembrie 1918 formarea Consiliului Naţional al Unităţii Române, organ reprezentativ al poporului român care avea să fie  ecunoscut în toamna anului 1918 de guvernele Franţei, SUA, Marii Britanii şi Italiei drept exponent al intereselor poporului român.

       Consiliul Naţional al Unităţii Române era format din 29 de membri, având pe Take Ionescu preşedinte, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu şi Ioan Th. Florescu, vicepreşedinţi.El reunea pe fruntaşii emigraţiei din ţările aliate precum şi din toate provinciile istorice româneşti şi a publicat ziarul La Roumanie.
      Expunerea de motive privind constituirea acestui organism a făcut-o marele poet Octavian Goga, printr-o cuvântare rostită la şedinţa festivă în care a demonstrat justeţea revendicărilor românilor din Transilvania şi Bucovina şi a subliniat necesitatea adoptării unei strategii politice, a unui program de luptă ferm care să asigure unitatea de vederi şi acţiune a întregii emigraţii româneşti şi totodată sprijinul deplin al opiniei publice europene.Principalele obiective politice ale Consiliului Naţional al Unităţii Române erau:
1) de a informa, cât mai mult posibil, opinia publică din Occident cu privire la drepturile româneşti, legitimitatea lor, pe baza argumentelor etnico-istorice şi a jertfelor imense ale poporului român în războiul de eliberare şi unitate naţională;
2) de a colabora în mod public, într-o strânsă intimitate cu celelalte naţionalităţi asuprite din Austro-Ungaria;
3) de a organiza legiuni militare formate din români transilvăneni şi bucovineni aflaţi în străinătate etc.
       Acest organism a fost recunoscut la scurt timp de la înfiinţarea sa de către puterile Antantei, ca reprezentant al intereselor României, ceea ce reflecta menţinerea şi reconfirmarea- angajamentelor asumate prin Convenţia de alianţă din vara anului 1916 faţă de revendicările teritoriale ale poporului român.
      Ministrul de externe francez, St. Pichon, în scrisoarea oficială de recunoaştere a Consiliului Naţional al Unităţii Române, sublinia că „guvernul francez consideră acest înalt organism politic, format din personalităţi eminente din România şi din teritoriile despărţite încă de patria mamă, drept imaginea fidelă a adunărilor de autodeterminare româneşti, deoarece este emanaţia aspiraţiilor seculare spre libertate şi unire a românilor”.El considera, totodată, Consiliul Naţional al Unităţii Române „interpretul cel mai autorizat al poporului român” şi-l asigura că se poate baza pe întregul concurs al Franţei.
Π    n lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 1918, Take Ionescu, împreună cu N. Titulescu, a făcut trei călătorii în Marea Britanie, Take Ionescu fiind primit în audienţă de prim-ministrul David Lloyd George.În toate demersurile sale Take Ionescu susţinea principiul naţionalităţilor. George Clemenceau spunea că „Take Ionescu este un om care poate fi pe drept cuvânt numit european, un mare european, deşi român până-n măduva oaselor, având pentru ţara sa cea mai înaltă şi legitimă ambiţie”.Winston Churchill l-a caracterizat ca fiind „omul care vedea întotdeauna clar şi just”.
       Consiliul Naţional al Unităţii Române şi-a trimis misiuni diplomatice în diferite alte  ţări sau a completat pe cele existente, spre a câştiga opinia publică şi guvernele ţărilor respective pentru cauza unităţii politice a românilor şi a combate manevrele politico-diplomatice ale Austro-Ungariei, care încerca să salveze existenţa conglomeratului multinaţional. El cerea expres recunoaşterea dreptului de autodeterminare a tuturor naţiunilor până la despărţirea lor de statul multinaţional, în consens cu declaraţia Partidului Naţional Român din Transilvania, care era fondată pe argumente istorice, politice şi etno-demografice.
        În numele românilor de pretutindeni Consiliul Naţional al Unităţii Române arăta, între altele, că refuză să recunoască guvernul instaurat la Budapesta ca şi autoritatea parlamentului maghiar, exprimând deschis hotărârea de unire a Transilvaniei şi Bucovinei cu România.De asemenea, Consiliul Naţional al Unităţii Române a avut un rol important în organizarea participării reprezentanţilor poporului român la Conferinţa de la Geneva a naţionalităţilor asuprite din Austro-Ungaria, din 29 octombrie 1918.
        Au luat parte români, cehi, slovaci, sârbi, polonezi şi italieni. Conferinţa a afirmat, în mod expres şi solemn, în faţa opiniei publice mondiale, voinţa colectivă şi de nezdruncinat a acestor naţionalităţi de a-şi proclama independenţa şi unitatea naţională. În toamna anului 1918, Ministerul Afacerilor Externe francez a întocmit un amplu raport cu privire la istoria Transilvaniei, în care erau evocate principalele momente ale luptei de eliberare naţională a românilor de aici de sub dominaţia străină şi îndeosebi eforturile depuse de poporul român în primul război mondial pentru înfăptuirea unităţii sale naţional-statale.
        Raportul consemna argumentat că „un an şi jumătate românii au luptat cu dârzenie, înfruntând şi groaznicele încercări pe care foametea şi epidemiile le-au agravat şi sperând pentru o clipă că le aparţine victoria care pe drept li se cuvenea.Prin Misiunea sa militară, armata franceză s-a asociat eforturilor lor. Se ştie în ce împrejurări dificile a fost întreruptă lupta. Tratatulde pace de la Bucureşti, care a fost atunci impus de către Puterile Centrale, în anul 1918, aliaţilor noştri (României) a fost crud; el le-a răpit (românilor) teritorii bogate, le-a impus, clauzele sale politice şi economice şi cea mai aspră supunere”.Raportul sublinia că „România nu şi-a pierdut însă de loc speranţa şi apropiata victorie a Aliaţilor va justifica constanţa sentimentelor sale.
       „Franţa – menţiona documentul diplomatic – care a secondat în secolul al XIX-lea primele eforturi pentru independenţa română, care a favorizat unirea principatelor Moldova şi Valahia va rămâne fidelă prietenilor şi principiilor sale, folosindu-se de acestea pentru a facilita înfăptuirea unităţii române şi pentru a smulge din braţele unei tiranii, care, de la secol la secol, de la an la an a devenit tot mai crudă, un popor de care este legată prin atâtea simpatii reciproce”.
       O neobosită activitate politică şi diplomatică a desfăşurat şi emigraţia română din Italia şi Statele Unite.Profesorul dr. G. G. Mironescu releva în lucrările sale Din pribegie şi Aperçu sur la question roumaine că „bravii fii ai neamului nostru ardeau de dorul de a lupta pe frontul italian sau francez împotriva inamicului”.
     Între anii 1916 şi 1918 reprezentanţii mişcării naţionale  şi ai altor organizaţii şi asociaţii cultural-patriotice şi politice româneşti, misiunile şi emigraţiile româneşti, toţi românii aflaţi în străinătate, au desfăşurat o amplă activitate politică şi patriotică, au fost interpreţii legitimi ai aspiraţiilor poporului român spre unitate naţională. Ei au întreprins în susţinerea revendicărilor naţional-teritoriale în favoarea Unirii, o intensă propagandă, reuşind să atragă atenţia opiniei publice internaţionale asupra intereselor României, să câştige simpatia anumitor cercuri conducătoare din Franţa, Anglia, Italia, Belgia, S.U.A. etc., şi să constituie pe frontul occidental unităţi militare alcătuite din voluntari combatanţi români, fapt ce va influenţa favorabil succesul eforturilor diplomatice ale guvernului român în cadrul Conferinţei de pace de la Paris.
Surse:

https://www.dacoromania-alba.ro/nr67/contributia.htm

https://ziarullumina.ro/documentar/take-ionescu-oracolul-nadejdilor-55140.html

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/formarea-consiliului-national-al-unitatii-romane/

https://www.isj-cl.ro/images/Curriculum/Istorie/Formarea%20statului%20national%20unitar%20roman%20-%20prezentare%20interactiva.pdf

http://www.scritub.com/istorie/DESAVARSIREA-UNITATII-NATIONAL1541911716.php

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here