S-a întâmplat în 20 mai 1914

0
48

S-a întâmplat în 20 mai 1914: S-a născut Corneliu Coposu, jurist şi om politic ţărănist; preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (1989-1995); membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc şi secretar politic (1937-1947) al lui Iuliu Maniu; arestat şi condamnat la muncă silnică între anii 1947 şi 1964 (anul graţierii deţinuţilor politici din România). Corneliu Coposu, membru al Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ) istoric şi preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD), s-a născut la 20 mai 1914, în comuna Bobota, judeţul Sălaj.

             A urmat studii juridice şi economice la Universitatea din Cluj, în perioada 1930-1934. A obţinut un doctorat în drept. După terminarea studiilor, a colaborat cu ziarul clujean „România Nouă”, „Mesajul” (Zalău), oficiosul Bisericii Române Unite cu Roma, ziarul „Unirea” din Blaj. A devenit membru şi preşedinte al Organizaţiei Tineretului Universitar al PNŢ Cluj, în 1935. A deţinut această funcţie până în 1937, an în care a devenit secretar personal al lui Iuliu Maniu, însoţindu-l, în perioada 1937-1940 în misiunile sale politice. În 1940 a devenit secretar politic al lui Iuliu Maniu, iar în 1945, preşedinte al filialei PNŢ Sălaj.
După 1940, a colaborat cu o serie de publicaţii precum: „Ardealul”, „Zorile”, „Dacia”, „Şantier”, „Curentul”, „Cuvântul Liber”, „Dreptatea”.În 1942 s-a căsătorit cu Arlette Marcovici, fiica generalului Marcovici. Arlette Coposu a făcut închisoare între 1950 şi 1964 şi a murit în 1965.În 1945 a fost ales preşedinte al filialei Sălaj a PNŢ, în anul următor devenind secretar general adjunct al aceluiaşi partid şi secretar al Delegaţiei Permanente (1946-1947).

             A fost arestat, la 14 iulie 1947, însă până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale”, fiindu-i confiscată averea. A executat 17 ani şi jumătate de închisoare, dintre care opt ani a fost în izolare totală. A fost eliberat în 1962, după ce a trecut prin 12 închisori, inclusiv coloniile de muncă de la Canal-Poarta Albă şi Capul Midia. Din 1962 până în 1964, a avut regim de domiciliu forţat în localitatea Rubla, din Bărăgan.

             Revenit în Capitală, a fost ţinut sub urmărire permanentă şi chemat de mai multe ori la Securitate.A lucrat ca muncitor necalificat pe şantierele de construcţii, fiind angajat la Întreprinderea de Construcţii Montaj Bucureşti, atelierul de tâmplărie mecanică. În noaptea dinspre 22 spre 23 decembrie 1989, a anunţat reintrarea în viaţa publică a PNŢ, sub denumirea de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD). A fost numit, de grupul de refacere a partidului, preşedinte al PNŢCD până la primul Congres din 27-29 septembrie 1991, în cadrul căruia a fost ales preşedinte. În 1992, a fost ales senator de Bucureşti, pe listele PNŢCD. A rămas preşedintele PNŢCD până la moarte.
             A fost unul dintre iniţiatorii Convenţiei Democrate Române (CDR), alianţă creată în 1992 cu scopul de a face opoziţie guvernării de stânga, conduse de Ion Iliescu.În acest sens, în intervalul iunie 1992-noiembrie 1993, a fost preşedinte al Comitetului Executiv al CDR. La jumătatea lunii iunie 1994 a plecat în Germania pentru tratamentul unei boli de plămâni, fiind supus şi unei operaţii chirurgicale. A revenit în Bucureşti, la 18 noiembrie 1994, reluându-şi activitatea de preşedinte al PNŢCD şi de senator. A murit un an mai târziu, la 11 noiembrie 1995, la Bucureşti.

             A fost autor al mai multor volume, dintre care: „Ţara Sălajului” (1944), „Ungaria ne cere pământul” (1940), „Retrospective electorale”, „Politica răsăriteană a României. Iuliu Maniu în faţa istoriei” (în colab., 1993), „Din gândirea creştin-democrată românească” (în colab., 1995). A fost membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Asociaţiei de Istorie Comparativă şi Drept şi membru în Consiliul Uniunii Europene Creştin-Democrate (1992).

             La 6 octombrie 1995, Corneliu Coposu a primit, la sediul Ambasadei Franţei la Bucureşti, cea mai înaltă distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini, cea de Ofiţer al Legiunii de Onoare. În prezent, numeroase locuri publice poartă numele omului politic. În centrul Capitalei, lângă Biserica Kretzulescu din Bucureşti, a fost dezvelit, în iunie 1996, un monument în amintirea lui Corneliu Coposu.

             În 2014 s-a celebrat centenarul naşterii lui Corneliu Coposu, prilej cu care s-au organizat mai multe manifestări.Una dintre ele a constat în inaugurarea, la 23 mai 2014, a celulei Corneliu Coposu de la Fortul 13 Jilava, inclusă în circuitul Memorialul Fortul 13 Jilava.

Surse:

http://www.corneliu-coposu.ro/despre-noi/corneliu-coposu/
https://alba24.ro/documentar-23-de-ani-de-la-moartea-lui-corneliu-coposu-testamentul-seniorului-si-primul-1-decembrie-la-alba-iulia-683205.html
https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/11/11/documentar-20-de-ani-de-la-moartea-omului-politic-corneliu-coposu-07-51-26
http://www.corneliu-coposu.eu/articol/index.php/4127-documentar-exclusiv-lucrarile-lui-corneliu-coposu-despre-secui-si-despre-revizionismul-maghiar/
https://adevarul.ro/locale/zalau/corneliu-coposu-secuii-si-revizionismul-maghiar-1_533707670d133766a8548d32/comment/422571.html
https://evz.ro/testament-coposu-era-comunista.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here