S-a întâmplat în 20 iunie 1867

0
62

S-a întâmplat în 20 iunie 1867: Preşedintele Andrew Johnson anunţă cumpărarea Alaskăi. Achiziția, efectuată la inițiativa Secretarului de Stat american William H. Seward, s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafață de 1.518.800 km². Inițial organizat sub numele de departmentul Alaska, zona a devenit apoi districtul Alaska și teritoriul Alaska înainte de a fi admis ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959.

        Rusia suferea dificultăți financiare și se temea că va pierde Alaska fără vreo compensație în urma vreunui război, în special față de Regatul Unit, inamicul lor în Războiul Crimeei (1853–1856). În timp ce Alaska nu era un teritoriu de interes la acea vreme, populația Columbiei Britanice a început rapid să crească la câțiva ani după încheierea ostilităților, în urma unei goane după aur care a cauzat înființarea unei colonii britanice pe continentul nord-american. Rușii au început, de aceea, să creadă că în orice viitor conflict cu britanicii, această regiune dificil de apărat ar putea deveni o țintă și ar fi fost ușor capturată. Astfel, țarul Alexandru al II-lea a hotărât să vândă teritoriul.

        Au fost contactați mai întâi britanicii, dar aceștia nu erau interesați de achiziționarea Alaskăi.Rușii și-au îndreptat apoi atenția spre Statele Unite și, în 1859, s-au oferit să le vândă teritoriul, în speranța că americanii vor forma o zonă-tampon între Rusia și rivalul său regional, Regatul Unit. Nu s-a putut ajunge la un acord din cauza situației tensionate interne din SUA, care s-a soldat cu declanșarea Războiului Civil.

       După încheierea războiului, țarul l-a instruit pe ambasadorul în SUA, Eduard de Stoeckl, să reia negocierile cu Seward în luna martie 1867. Negocierile s-au încheiat după o ședință nocturnă, finalizată cu semnarea tratatului la ora 4 în dimineața zilei de 30 martie 1867, la un preț de achiziție de 7.200.000 de dolari, circa 4,74 cenți pe hectar. Opinia publică americană era în general favorabilă tratatului, dar unele ziare au criticat-o. Deși criticată de unele voci la acea vreme, s-a dovedit a fi o achiziție fericită pentru Statele Unite.Pământul s-a dovedit bogat în resurse (inclusiv aur și petrol) și a fost avantajos pentru SUA în Războiul Rece.
        Când a devenit clar că Senatul nu va dezbate tratatul înainte de încheierea sesiunii la 30 martie, Seward l-a convins pe președintele Andrew Johnson să convoace Senatul într-o sesiune extraordinară a doua zi. Numeroși republicani au râs de „nebunia lui Seward”, deși criticile lor par să se fi bazat mai mult pe ostilitatea față de președintele Johnson decât pe problematica achiziției teritoriale. Seward a dus, însă, o campanie viguroasă de convingere și, cu susținerea lui Charles Sumner, președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, a obținut la 9 aprilie aprobarea tratatului cu 37 de voturi pentru și 2 împotrivă.
       Timp de peste un an, relațiile Congresului cu președintele Johnson s-au deteriorat, iar Camera Reprezentanților a refuzat să aloce fondurile necesare. În iunie 1868, după ce procedura de impeachment a lui Johnson a luat sfârșit, Stoeckl și Seward au reluat campania pentru achiziția Alaskăi. Combinând apeluri publice cu discuții în particular, ei au obținut la 14 iulie un vot favorabil, cu 113 voturi pentru și 48 împotrivă.Odată cu achiziția Alaskăi, Statele Unite au anexat un teritoriu de două ori mai mare ca Texasul, dar abia după marea goană după aur din Klondike din 1896, Alaska a început să fie considerat un teritoriu valoros al SUA.
       Sumner a raportat estimările rusești privind populația Alaskăi, și anume 2.500 de ruși și metiși, plus 8.000 de indigeni, în total circa 10.000 de oameni aflați sub administrarea directă a companiei rusești de blănuri, plus, poate 50.000 de inuiți și autohtoni alaskani aflați în afara jurisdicției sale. Rușii se stabiliseră în 23 de puncte de comercializare a blănurilor, aflate pe insule și în apropierea coastei. În așezările cele mai mici, trăiau doar câte patru sau cinci ruși care colectau blănuri de la localnici, le stocau și le încărcau pe vasele companiei când acestea soseau. Existau două orașe mai mari: Novoarhanghelsk, astăzi denumit Sitka, fusese înființat în 1804 pentru a coordona comerțul cu piei de vidră de mare și în 1867 era format din 116 colibe mici de bușteni cu 968 de locuitori. Centrul industriei blănurilor, orașul Sf. Pavel din Insulele Pribilof avea 100 de case și 283 de locuitori.
        Americanii au ales pentru noul teritoriu numele aleut „Alaska”. Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka la 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au mărșăluit prin fața casei guvernatorului; drapelul rus a fost coborât și a fost înlocuit cu cel american în salve de artilerie. Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus: „Domnule general Rousseau, prin autoritatea Majestății Sale, Împăratul Rusiei, transfer Statelor Unite teritoriul Alaska.” Generalul Lovell Rousseau a acceptat teritoriul. Mai multe forturi și clădiri au fost predate americanilor. Soldații au ocupat cazărmile; generalul Jefferson C. Davis s-a stabilit în casa guvernatorului, și majoritatea cetățenilor ruși au plecat, doar câțiva comercianți de blănuri și preoți alegând să rămână.

       În Alaska, ziua de 7 octombrie 1867 (conform calendarului iulian în vigoare în Imperiul Rus la acea vreme), a fost urmată de cea de 18 octombrie 1867, din calendarul gregorian folosit în SUA.Fusul orar local a trecut de la 9:01:20 în urma meridianului Greenwich, la 14:58:40 înaintea lui.

        Puțini știu însă că figura centrală a negocierilor dintre americani și Imperiul Țarist pentru această tranzacție a fost un român emigrat în SUA: generalul George Pomuț. El a negociat suma, modestă de altfel, de 7,2 milioane de dolari, pe care americanii au plătit-o rușilor pentru Alaska. George Pomuț s-a născut în anul 1818, în Imperiul Austriac, în orașul Jula, azi Gyula din Ungaria. Tatăl său era fierar, însă unul înstărit. George Pomuț a fost trimis la studii la Academia Militară din Viena, iar apoi a fost trimis la cea din Saint-Etienne, din Franța.
       A fost o perioadă ofițer austriac, apoi a devenit procuror regal și, în cele din urmă, a intrat în avocatură. La izbucnirea Revoluției maghiare din 1848, George Pomuț s-a înrolat în armata revoluționară maghiară, unde a primit gradul de căpitan.După înfrângerea revoluției, pentru a scăpa de arest, el s-a refugiat în Italia, apoi în Germania. În anul 1850, George Pomuț a decis să emigreze în Statele Unite ale Americii. A debarcat la New York, apoi a plecat în statul Iowa. Acolo, George Pomuț a devenit bogat. Deținea o fermă întinsă, acțiuni la mai multe mine de metal și practica și avocatura. După izbucnirea Războiului Civil american, în 1861, George Pomuț s-a înrolat în Armata Nordului. A primit rangul de locotenent, iar calitățile și experiența militară i-au asigurat o ascensiune rapidă. În 1863, George Pomuț era deja maior, iar în 1865 a primit gradul de general de brigadă.
         În război, George Pomuț a luat parte la bătălii grele, precum cea pentru Atlanta.În 1866, românul a fost numit consul al Statelor Unite ale Americii în Imperiul Țarist, în capitala de atunci, Sankt Petersburg.În această calitate, George Pomuț a negociat, alături de alți diplomați americani, cumpărarea Alaskăi de la ruși, în 1867, pentru 7,2 milioane de dolari. George Pomuț a rămas ca diplomat în misiune până în 1878, când a fost pensionat. El a rămas însă în Sankt Petersburg, până la moartea sa, în 1882. Românul care a cumpărat Alaska de la ruși a fost înmormântat în cimitirul Smolensk din fosta capitală imperială.

Surse:

Jensen, Ronald (1975).The Alaska Purchase and Russian-American Relations

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/de-ce-a-vandut-rusia-teritoriul-alaska-americanilor-pe-o-suma-simbolica

http://www.ziare.com/cultura/documentar/cum-au-pus-statele-unite-mana-pe-alaska-o-afacere-controversata-1085123

https://publimix.ro/blog/caleidoscop/1867-SUA-cumpara-Alaska

http://www.rador.ro/2018/04/09/documentar-romanul-george-pomut-si-povestea-vanzarii-teritoriului-alaska-2/

https://www.rfi.ro/politica-98611-pagina-de-istorie-george-pomut-roman-cumparat-alaska-rusi

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here