S-a întâmplat în 2 noiembrie 1854

0
46
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 2 noiembrie 1854: A murit Anton Pann, poet, compozitor şi culegător de folclor. Anton Pann (născut Antonache Petrov, ulterior Petroveanu sau Anton Pantoleon), (n. 1794 – 1797?, Sliven, Bulgaria – d. 2 noiembrie 1854, Bucureşti) a fost un poet, publicist, traducător, compozitor şi profesor de muzică religioasă, presupus compozitor al Imnului Naţional al României.

     Anton Pann s-a născut într-o familie de aromâni din Sliven, Bulgaria, pe atunci localitatea aflându-se în Imperiul Otoman. Tatăl său a fost Pantoleon Petrov, de meserie căldărar, iar mama sa s-a numit Tomaida. Tatăl lui Anton Pann a murit înainte de vreme, lăsând-o pe Tomaida văduvă, cu trei copii de crescut.În anul 1806, ca urmare a izbucnirii războiului ruso-turc, familia se mută la nord de Dunăre şi ajunge la Chişinău. Cei doi fraţi ai lui Anton se înrolează în armata ţaristă şi mor amândoi ca soldaţi la asediul Brăilei în anul 1809.
      Anton Pann s-a căsătorit în anul 1820 cu o fata săracă, fără zestre, pe nume Zamfira Agurezean.Din această căsătorie va rezulta un fiu, Lazăr. El va fi dezmoştenit de tatăl său în anul 1849, pentru că îl defăima oricând avea ocazia. A. Pann îl va repune totuşi în drepturi prin testamentul său definitiv, iar Lazăr va moşteni tipografia tatăl său. Căsătoria cu Zamfira se va termina prin divorţ, după cca şapte ani.
     În anul 1826 se îndrăgosteşte de Anica, nepoata Platonidei, stareţa Mănăstirii dintr-un Lemn.Aceasta era măritată şi a fugit cu Anton Pann peste munţi, la Braşov. Soţul ei a repudiat-o public.Anton Pann a trăit cu ea în concubinaj şi a avut doi copii cu Anica: pe Gheorghiţă, mort la o vârstă fragedă, şi pe Ţinea. După zece ani de trai în comun, şi această relaţie s-a destrămat.La 10 februarie 1840 s-a căsătorit cu Ecaterina, o tânără de 18 ani, tot fată săracă, fără zestre. După moartea lui Anton Pann, deşi era desemnată de acesta ca executor al testamentului său, nu şi-a îndeplinit nici una dintre obligaţiile prevăzute (înmormântarea decedatului la schitul Roşioara, ridicarea unui monument de marmură în amintirea lui, călugărirea ei) şi s-a măritat foarte repede cu un fost ucenic al soţului.
      Se presupune că Anton Pann a învăţat a vorbi româneşte în perioada 1806-1812, când familia sa a locuit în Basarabia. În această perioadă el a intrat corist la biserica mare din Chişinău.În anul 1812 Anton Pann se mută la Bucureşti. Aici devine paracliser la Biserica Olari şi cântăreţ la Biserica Sfinţilor.Între 1816-1819, Pann studiază la şcoala lui Petru Efesiul. În tipografia acestuia va încerca să deprindă meşteşugul tipografiei.Nu este foarte sigur dacă Anton Pann a avut ocazia să audieze cursurile lui Gheorghe Lazăr, după cum informează unele surse.În jurul anilor 1826, a învăţat la Braşov, de la Ion Barac, „a compune versuri mai potrivite”.
      Înainte de anul 1821, împreună cu ieromonahul Macarie şi cu protopsaltul Grigorie de la Mitrolopie, face parte din comisia care avea scopul de a traduce în limba română cântările liturgice. Ceilalţi doi membri ai comisiei îl înșeală pe Pann, tipărind la Viena o seamă de lucrări traduse în comun, dar fără a preciza şi numele său.În anul 1821 se refugiază la Braşov, din cauza izbucnirii revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu.În anul 1826 este dascăl la o şcoală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea.Predă lecţii de muzică maicilor de la Mănăstirea dintr-un Lemn, de lângă Govora.De aici fuge la Braşov, ca urmare a unei aventuri amoroase cu nepoata stareţei mănăstirii.În perioada cât a stat la Braşov, a cântat la biserica Sf. Nicolae.În anul 1830 Pann se afla din nou în Ţara Românească, fiind învăţător de muzică pentru copii, la şcoala de la Podul Mogoşoaiei.În această perioadă a purtat numele de Anton Pantoleon.
       În anul 1842, la 27 iunie, primeşte catedra de cântări bisericeşti de la Seminarul Mitropoliei, în urma decesului titularului de până atunci.În 1843 devine proprietar de tipografie. Cărţile pe care le va edita vor purta în partea de jos a coperţii inscripţia „În tipografia lui Anton Pann”. În 1854 tipografia va deţine „două teascuri, unul de fier şi altul de lemn, cu cinci rânduri de slove, şi anume: tertia, tiţero, garmond, note orientale şi note europene, toate cu căştile lor; cum şi patru rânduri de ştempi şi matriţe, dimpreună cu un instrument de turnatul slovelor, două instrumente mai mici şi o maşină de tăiatul slovelor”.În 1847 încearcă să îşi vândă, fără succes, publicaţiile religioase către „monastirile de peste Olt”.
       În 1848 conduce corul Bisericii Creţulescu. În timpul acestui an va părăsi Bucureştii, din cauza izbucnirii epidemiei de holeră. Se presupune că după 11 iunie, data izbucnirii revoluţiei paşoptiste din Muntenia, a compus melodia „Un răsunet”, pe versurile lui Andrei Mureşanu, care va deveni ulterior Imnul Naţional al României.Presupunerile nu au suport real chiar dacă aceasta a rămas cunoscută în spaţiul public…La 30 iulie 1848, jură pe Constituţie, alături de cetăţenii din Râmnicu Vâlcea.
       În 1851, notorietatea lui Anton Pann atinge apogeul.Eforii Bisericii Sf. Nicolae din Braşov îi pune la dispoziţie elevi care doresc să înveţe arta muzicală. În acest an reuşeşte să vândă din ce în ce mai bine publicaţiile pe care le scotea la tipografia sa.În 1854 îşi scrie testamentul, cu propria sa mână.
      Diferitele surse de informare sunt contradictorii în ceea ce priveşte autorul melodiei Imnului Naţional al României, „Deşteaptă-te, române!”.Unele surse îl indică pe Anton Pann ca fiind autorul melodiei „Un răsunet”,care după anul 1989 va deveni Imnul Naţional al României. Se presupune, fără nicio dovadă, că Anton Pann ar fi compus melodia în vara anului 1848.Alte surse spun că însuşi Andrei Mureşanu ar fi compus melodia, nu numai versurile.În fine, alte surse.Mai bine argumentate cu dovezi, unele surse demne de încredere, de la Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului îl indică pe Gheorghe Ucenescu, fost elev de-al lui Pann drept autor al melodiei.
       A murit la 2 noiembrie 1854, de tifos, în casa sa din Bucureşti, de pe strada Taurului, numărul 12 (azi strada Anton Pann, numărul 20). A fost înmormântat în curtea Bisericii Lucaci, din apropierea locuinţei sale, din Bucureşti.Epitaful de pe crucea sa spune: „Aici s-a mutat cu jale/În cel din urmă an/Care în cărţile sale/Se citeşte Anton Pann./Acum mâna-i încetează,/La lumină cărţi să dea./Împlinindu-şi datoria/Şi talantul ne-ngropând,/Ş-a făcut călătoria,/Dând în lume altor rând.”
Surse:
Pr. dr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, Editura Basilica, 2014
Constantin Mohanu, Anton Pann – între spiritul balcanic și mirajul Europei, Editura Ager, București, 2005
Petre Anghel, 100 cei mai mari scriitori români: Anton Pann, Editura Lider, 2003
Foarţă, Ştefan (text, note, glosar, bibliografie) – Anton Pann – Povestea Vorbii, Editura Litera, Chişinău, 1998

http://www.clasic.radio/articol/anton-pann/2072581/5331/2

https://www.antonpann.ro

https://www.crestinortodox.ro/parinti/anton-pann-119001.html

https://editiadedimineata.ro/164-de-ani-de-la-moartea-celebrului-anton-pann-finul-pepelei-cel-istet-ca-un-proverb/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here