S-a întâmplat în 2 noiembrie 1639

0
126
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 2 noiembrie 1639: Cu sprijinul marelui vizir, Vasile Lupu obţine mazilirea lui Matei Basarab, intră în Ţara Românească şi se intitulează, în documentele emise, domn al Moldovei şi Ţării Româneşti.

   Matei Basarab a luat domnia prin luptă pe 25 octombrie 1632, fiind recunoscut de sultan pe 23 februarie 1633. Relațiile cu turcii au fost oscilante. Domnitorul a știut să facă față intrigilor politice specifice vremii. Prin sume consistente a îndepărtat pericolele ce-l pășteau de la Constantinopol. Pe de altă parte, Matei a ținut armata gata pentru orice eventualitate.În 1636, turcii ar fi vrut să-l mazilească.Chenaan Pașa venise cu oaste să-l scoată din domnie. Basarab,”au strâns toate oștile țării, stând toți înarmați lângă domnul lor.Ear turcii, dacă au văzut că nu vor strica nimica, ei s-au întors ear înapoi”.
       În 1635 era gata să facă război cu sultanul. Face tratative cu împăratul de la Viena. Matei propune o răscoală a sa în care să fie sprijinit de contingente creștine.În 1636 sultanul dorea înlocuirea principelui Ardealului, Gheorghe Rakoczi.Cu acesta din urmă, domnitorul muntean era în relații bune.Matei propune lui Rakoczi „să iasă înaintea oștilor puternicului împărat pe pământ turcesc și să lupte acolo cu ele”. Idealul era de constituire a unei aliante creștine, sub conducerea împăratului vienez, la care să participe regele Poloniei și cazacii.Toate acestea vor fi doar proiecte, deoarece sulatnul renunță la mazilirea lui Rakoczi. Importantă era starea de spirit a lui Matei, care amintea de aceea a marelui său predecesor, Mihai Viteazul.Temeiul politicii externe a lui Matei Basarab a fost alianța cu Ardealul.A păstrat relații strânse cu Gheorghe Rakoczi I și cu fiul acestuia, Gheorghe Rakoczi al II-lea, încheind tratate cu ei. La 17 iulie 1633, cu prilejul trecerii unui ambasador ardelean spre Stambul, se realizează o primă convenție, prin care își promiteau ajutor Pe 16 martie 1635 se încheie o nouă alianță, de data aceasta cu valențe militare.Comandanții și întreaga armată, „căpitanii, iuzbașii, ceaușii, vătașii și toți cetașii, călărime și pedestrime” întăresc și ei la 2 august înțelegerea.
     După ce a asigurat frontiera cu Ardealul, Matei Basarab a trebuit să facă față unei relații complicate cu Vasile Lupu, domnul Moldovei.În 1634 se încheie o alianță cu Iașul. La scurt timp însă, Vasile Lupu începe să-l sape pe vecinul său, dorind să-l pună pe tronul de la București pe Ioan, bolnăviciosul său fiu. Prima încercare este în toamna lui 1637.Lupu vine în Valahia cu o oaste.Matei îi iese în întâmpinare, trimițând în același timp o solie de ajutor în Ardeal. La 13 noiembrie, o armată de zece mii de ardeleni vine în ajutorul lui Matei Basarab.Vasile Lupu se retrage. Urmărindu-l, Matei ajunge cu ai săi până la râul Putna(în Vrancea). Ardelenii trec apa și pradă sudul Moldovei.
     A doua încercare are loc în 1639.Vasile Lupu dorea acum scaunul pentru sine, mituind la Constantinopol și promițând tribut sporit. Astfel, obține un firman de mazilire a lui Matei Basarab.Alături de tătari, pornește împotriva vecinului la 2 noiembrie. La 22 noiembrie 1639, într-un document emis la Focșani, își zice domn al Moldovei și Țării Românești. Sultanul transmite boierilor munteni să nu se opună. Altfel, spunea sultanul, „n-o să rămâneți nepedepsiți…Vă șterg de pe fața pământului și pun turci să locuiasă în el, iar în biserică să strige hogea”, cu sensul că bisericile vor deveni moschei, preoții numindu-se la musulmani „hogea”.
       Cu oastea bine întocmită, Matei Basarab iese în fața invadatorului.Profitând că armata inamică se împăștiase după pradă, munteanul ordonă călăreților să ia cu sine câte un pedestraș și să treacă Prahova pentru a-i ataca pe moldoveni la Ojogeni.Vasile Lupu se retrage. Retragerea, după cum spune Miron Costin, a fost precipitată, „lăsând și corturile și puștile cu toată pedestrimea pe mâna lui Matei vodă și de grija gonașilor (hăitașilor), Vasile vodă au lăsat calea către care venise și drept la Brăila au năzuit”. În Brăila, domnul moldovean era aproape să fie capturat de turci, care aflaseră că fusese înfrânt. Prevenit în ultimul moment, pe când ședea la masă, a sărit peste un gard într-o grădină și de acolo, călare, a fugit la Galați, „lăsând toate în Brăila, câte nu rămăsese nu Ojogeni”.
      Pe 22 decembrie 1639 Matei era reconfirmat în scaun și primea din partea Porții vestea că Lupu l-a atacat „fără știrea și fără voia puternicului împărat”, afirmație falsă după cum am văzut.Până în 1653 relațiile între Moldova și Valahia au fost pașnice.

Surse:

http://galeriaportretelor.ro/item/matei-basarab/

http://galeriaportretelor.ro/item/vasile-lupu-5/

http://www.istoriecraiova.ro/wp-content/uploads/2015/03/ANALE_2005_FULL-TEXT.pdf

http://www.istorie-pe-scurt.ro/domnia-lui-matei-basarab-tara-iubea-pre-domn-si-domnul-pre-tara/

http://www.afaceriardelene.ro/altepagini/Vasile-Lupu-domnia-lui-vasile-lupu

http://www.cunoastelumea.ro/vasile-lupu-versus-matei-basarab-vrajmasia-dintre-cei-doi-a-adus-moldova-si-tara-romaneasca-in-razboi/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here