S-a întâmplat în 2 decembrie 1859

0
16

S-a întâmplat în 2 decembrie 1859: S-a născut pictorul francez Georges Seurat. Georges Seurat (n.Paris – d.29 martie 1891, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator şi teoretician – împreună cu Paul Signac – al tehnicii divizioniste în pictură.Geurges Seurat se iveşte atunci când impresionismul pare să-şi piardă din vigoare. Stilul şi concepţia lui Seurat fac simţită influenţa unei noi revoluţii plastice.

       Scurta lui carieră artistică a fost de ajuns pentru a-i asigura un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi nu au trecut indiferenţi pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh şi mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiştii şi pictorii abstracţi s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului.Pointilismul (în limba franceză: Pointillisme de la point = punct), denumit şi Divizionism, este o tehnică introdusă în pictură la sfârşitul secolului al XIX-lea de artiştii neoimpresionişti francezi Georges Seurat, Paul Signac şi alţii, folosind – pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină – tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafeţe din ce în ce mai mici.
        Tehnica aceasta a tuşelor divizate – divizionism – se va accentua până la obţinerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mişcării şi numele de pointillism. Din reţeaua de tuşe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor şi fiinţelor reprezentate.Tehnica se bazează pe „Legile contrastului simultan al culorilor” ale lui Eugène Chevreul, potrivit cărora, fiecare culoare de bază oferă posibilitatea de a sesiza şi culoarea complementară, deoarece micile pete perceptibile de la o anumită distanţă se contopesc în ochii privitorului. Spre exemplu, pentru a obţine culoarea verde trebuie amestecat albastrul cu galben. Pointilliştii, în schimb, pictează pe pânză un mic punct albastru şi imediat alături un punct galben de aceleaşi dimensiuni. Contopirea acestor două culori realizează în ochii privitorului, de la o anumită distanţă, culoarea verde.
       În 1885, Seurat îşi petrece vara într-un mic port, la Grandcamp şi începe să experimenteze o nouă tehnică, pe care o numeştedivizionism, a cărei esenţă constă în a picta pete de culoare regulate, din ce în ce mai mici, până la un punct realizat cu vârful pensulei. Toamna, se întâlneşte cu Pissarro, care îşi însuseşte imediat această tehnică. Apoi, în mai-iunie 1886, Seurat îşi prezintă tabloul intitulat „O duminică de vară pe insula Grande Jatte” la a opta şi ultima expoziţie a impresioniştilor, într-o sală separată, alături de creaţiile lui Pissarro şi Paul Signac. Criticii s-au năpustit asupra acestui tablou, fiind şocaţi de mulţimea şi roirea micilor pete colorate. Au vrut să discrediteze stilul lui Seurat, numindu-l pointillism, dar – şi de data asta – „porecla s-a transformat în renume”.
      La puţin timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziţie a „Societăţii Artiştilor Independenţi” precum şi la Bruxelles în 1887. În acest tablou totul este surprinzător: formatul uriaş (207×308 cm), legarea unei teme – scenă în aer liber – atât de importante pentru impresionism cu imobilitatea figurilor şi, înainte de toate, tehnica deosebită. Pentru a obţine un efect de maximă luminozitate, pictorul nu a amestecat culorile pe paletă. ci a aplicat pe pânză culorile complementare ca pe nişte mici puncte, care – privite de la distanţă – se contopesc, oferind tabloului o luminozitate vibrândă.
       Ultima operă a lui Seurat este „Circul” (1890-1891), expus la expoziția pictorilor independenți pe data de 20 martie 1891. Legătura cu “„e chahut” este evidentă, mișcarea care însuflețește personajele pare la fel de mecanică, artiștii circului dau impresia unor marionete. La fel ca în multe alte tablouri ale lui Seurat, și chenarul tabloului este pictat din puncte: chenarul albastru închis contrastează cu tonul colorat al tabloului, ceea ce face posibilă accentuarea efectului și evidențierea compoziției.În 1885, Seurat o cunoaște pe Madeleine Knoblock, care îi va deveni model și cu care își va împărți viața. Pictorul va avea un fiu cu ea, copilul se naște pe 16 februarie 1890. Relația lor o tăinuiesc în totalitate, iar prietenii află despre existența fiului lui Seurat abia după moartea pictorului.
      Pe 26 mai 1891, Seurat se îmbolnăvește de difterie și moare peste trei zile, în vârstă de 31 de ani. A doua zi, Signac transmite „vestea îngrozitoare”, potrivit căreia pictorul decedat „a lăsat în urmă o văduvă nefericită și… un copilaș minunat de treisprezece luni”. Două săptămâni mai târziu, copilul moare de aceeași boală ca și tatăl său.

Surse:

http://www.impressionniste.net/seurat.htm

http://www.artnet.com/artists/georges-seurat/

https://www.guggenheim.org/artwork/artist/georges-seurat

https://www.britannica.com/biography/Georges-Seurat

https://www.biography.com/artist/georges-seurat

https://www.ducksters.com/biography/artists/georges_seurat.php

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here