S-a întâmplat în 19 aprilie 1943, 19 aprilie – 16 mai: Are loc revolta populaţiei evreieşti din ghetoul Varşoviei împotriva trupelor germane (rezultatul reprimării revoltei: 60.000 de morţi şi ghetoul complet distrus). 19 aprilie 1943 corespundea cu 27 Nisan în calendarul ebraic, dată aleasă pentru a comemora „Ziua Holocaustului” (Yom Ha-Shoah); Ziua se marchează anual, din 1979, la iniţiativa Parlamentului israelian, în amintirea celor aproximativ şase milioane de evrei ucişi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Revolta din ghetoul Varșoviei a fost revolta armată a evreilor din ghetoul Varșovia din Polonia din timpul celui de-al doilea război mondial, împotriva efortului ocupanților naziști germani ai orașului de a deporta restul de populație evreiască a ghetoului în lagărul de exterminare Treblinka.
Insurgența a fost îndreptată împotriva germanilor și a colaboratorilor lor evrei și a început pe 18 ianuarie 1943. Cea mai semnificativă parte a revoltei a avut loc între 19 aprilie și 16 mai 1943, și a luat sfârșit când rezistența evreiască slab înarmată și slab aprovizionată a fost zdrobită de trupele germane sub comanda directă a lui Jürgen Stroop. Luptătorii evrei au fost sprijiniți în acțiunea lor disperată de activiști ai Rezistenței poloneze. A fost cea mai mare revoltă a evreilor din timpul Holocaustului.
Rezistenţa evreiască împotriva crimelor comise de nazişti s-a coagulat greu. Deşi poveştile lagărelor de exterminare circulau, evreii priveau cu neîncredere posibilitatea existenţei unui plan de lichidare în masă. Totuşi, în martie 1942, apar primele semnale, când un ziar al Rezistenţei evreieşti din Varşovia scrie: „Ştim că sistemul ucigaş al lui Hitler se îndreaptă spre o fundătură şi spre distrugerea evreilor. Victoria asupra evreilor va servi germanilor ca recompensă pentru pierderile suferite pe front. Vărsarea sângelui evreiesc va alina eşecul marilor vise ale lui Hitler“.
La mijlocul lui 1942, previziunile se îndeplinesc cu exactitate: încep deportările din ghetoul varşovian, urmărindu-se lichidarea totală a celor care îl populau. În ianuarie 1943, situaţia devenise deja clară. Organizaţia de Luptă Evreiască emite un comunicat către populaţia ghetoului: „300.000 de fraţi şi surori au fost trimişi la moarte cu cruzime, în lagărele de la Treblinka. Au trecut şase luni de viaţă trăită constant sub imperiul fricii, fără a şti ce poate să aducă a doua zi. Fiecare trebuie să-şi amintească mereu: suntem sclavi, iar când sclavii nu mai sunt profitabili, atunci ei sunt ucişi! Evrei, ora este aproape! Acum sloganul nostru trebuie să fie: «Pregătiţi să murim ca nişte oameni!»“.
Războiul are armele sale. Pistoale, mitraliere, grenade, bombe, muniţii – un întreg arsenal, care le lipsea cu desăvârşire evreilor. Organizaţia de Luptă Evreiască semnala într-un apel către subterana poloneză aceste deficienţe majore. „Cu oasele rupte încercau să se târâie“… Era martie 1943: „Din punct de vedere material, lucrurile stau foarte prost. Din cele 49 de arme care ne-au fost alocate, doar 36 pot fi utilizate, din cauza lipsei de muniţie. Informaţi autorităţile în numele nostru că neacordarea unui ajutor pe scară largă va fi interpretată ca indiferenţă faţă de soarta evreilor din Varşovia. Alocarea armelor fără muniţie este o batjocură cinică la adresa destinului nostru“.
„Este imposibil să pun în cuvinte ceea ce s-a întâmplat. Un lucru e clar: realitatea a depăşit gândurile noastre cele mai îndrăzneţe“, nota Mordecai Anielewicz, comandantul revoltei din Varşovia, în ultima scrisoare pe care o va scrie.Era 23 aprilie 1943. Revolta începuse deja de 4 zile. Liderii Germaniei naziste erau uluiţi. Joseph Goebbels notează în jurnalul său: „Evreii chiar au reuşit să plaseze ghetoul în situaţia de a se apăra singur. Această revoltă arată cât de periculoşi pot fi evreii dacă au arme. Din nefericire, ei deţin şi câteva mitraliere nemţeşti. Doar cerurile ştiu cum au intrat în posesia lor“.
Pe 16 mai 1943, generalul Stroop întregeşte tabloul în raportul final asupra revoltei din Varşovia: „Am decis distrugerea totală a ghetoului, prin incendierea tuturor clădirilor rezidenţiale. Acţiunea a avut ca efect scoaterea evreilor din ascunzătorile lor. Nu de puţine ori, evreii stăteau în clădirile incendiate până când frica de a arde de vii îi împingea să sară de la ferestre. Cu oasele rupte încercau să se târâie în clădirile care nu erau în flăcări“.
Trupele germane descoperă ascunzătoarea Organizaţiei de Luptă Evreieşti, lichidându-i pe aproape toţi liderii revoltei. Marek Edelman, ultimul supravieţuitor al revoltei evreieşti, încă în viaţă, reuşeşte să scape prin sistemul de canalizare. Trei zile mai târziu, Szmul Zyegielbojm, reprezentantul comunităţii evreieşti în Consiliul Naţional al guvernului polonez aflat în exil la Londra, scrie ultima scrisoare: „Nu pot continua să trăiesc în tăcere în timp ce poporul meu este lichidat. Camarazii mei din ghetoul Varşoviei au murit cu armele în mâini, în ultima lor bătălie, una eroică. Mie nu mi s-a permis să cad alături de ei, la fel ca ei, dar locul meu este lângă ei. Prin moartea mea vreau să semnalez protestul meu profund la adresa inacţiunii, a nepăsării în care lumea contemplă distrugerea poporului evreu“. Szmul Zyegielbojm se autoasfixiază în propriul apartament, lăsând aragazul deschis.
În 1940, la câteva luni după ocuparea Poloniei şi transformarea acesteia sub noul titlu de Guvernământ General în teritoriu arian, trupele armatei germane încep să concentreze populaţia de origine evreiască în ghetouri. Acestea aveau scopul de a reţine temporar „sub-oamenii“, până ce mecanismul lagărelor şi al camerelor de gazare va fi fost pus în funcţiune. Cea mai mare „anticameră a morţii“ de acest tip a fost ghetoul din capitala ţării, Varşovia, locul unde pe 19 aprilie 1943 s-a declanşat cea mai consistentă insurecţie antinazistă din timpul Holocaustului.
La mijlocul anului 1942, germanii încep deportările evreilor din Varşovia către lagărul de exterminare de la Treblinka. În acel moment, ghetoul număra în jur de 400.000 de locuitori, cei mai mulţi aduşi din alte zone ale Poloniei şi forţaţi să-şi „aştepte“ – în mizerie şi disperare, la limita suprapopulării şi a frigului, în mijlocul unei epidemii de tifos şi în lipsa hranei – ultima zi, cea a deportării.
În ianuarie 1943, timpul renunţă să mai aibă răbdare şi lupta împotriva naziştilor se declanşează. Apogeul este atins pe 19 aprilie, când trupele naziste intră în ghetou cu scopul de a selecta populaţie pentru deportare.Uniunea Militară Evreiască şi Organizaţia de Luptă Evreiască, alături de partizani din rezistenţa subterană poloneză, au opus o rezistenţă acerbă.
Totul a durat mai puţin de o lună însă, vreme în care trupele nemţeşti au reuşit să-i prindă pe majoritatea celor angajaţi în activităţile de rezistenţă. La mijlocul lunii mai, comandantul german Jürgen Stroop era capabil să întocmească bilanţul revoltei: sute de insurgenţi executaţi, mii de evrei deportaţi, iar sinagoga din oraş, împreună cu clădirile din ghetou – în totalitate distruse. Curajul şi devotamentul unic al acelor oameni rămâneau în istorie. Dincolo de orice statistică.
Surse:
https://www.academia.edu/10341508/Holocaust
https://www.yadvashem.org/yv/en/education/languages/romanian/lesson_plans/warsaw_teacher_2.asp
https://evz.ro/ziua-revoltei-evreiesti-impotriva-nazismului-800349.html
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
