S-a întâmplat în 18 ianuarie 1844

0
30

S-a întâmplat în 18 ianuarie 1844: La Iași se joacă, în premieră, comedia lui Vasile Alecsandri „Iorgu de la Sadagura”, prima scriere dramatică originală a lui Alecsandri, considerată ca piatră de temelie a dramaturgiei românești. Prima comedie cu tematică originală a lui Alecsandri este „Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului”, care reflectă contradicţiile din societatea vremii, conflictele dintre nou şi vechi.

   Iorgu, nepotul lui Enachi Damian, bonjurist educat într-un centru imaginar de cultură, la Sadagura, tip superficial, observă că Iaşiul este o urbe anchilozată, unde șabloanele vechilor forme de existenţă nu pot fi dărâmate de suflul înnoirii. Enachi Damian ştie bine că franţuzitul Iorgu trebuie să-şi înalţe neamul nu prin exerciţiul livresc, pe care-l dispreţuieşte de altfel, ci prin puterea banului. Parodie politică și nu numai, „Salba dracului” ironizează ascuțit adevăruri amare, false prejudecăți și amendează prefăcătoria! Pentru autor, piesa devine vocea prin care își face cunoscute opiniile vis-a-vis de tradiții, năravuri sau bune obiceiuri din comunitatea vremii, totul de pe poziția intelectualului cu acut simț critic.
      Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821 (alte surse menţionează 1818 sau 1819), Bacău – d. 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi), poet şi dramaturg, membru fondator al Academiei Române, om politic, diplomat. Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Lui Alecsandri i-a fost oferit tronul Moldovei însă acesta l-a refuzat pentru a înlesni calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul unui domn mai puţin criticat de politica vremii. Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.A fost în primul rând un poet important şi un dramaturg original. S-a bucurat de recunoaştere şi admiraţie atât în ţară cât şi peste hotare, fiind deosebit de apreciat de lumea francofonă, devenind laureat al premiului „Ginta latină” la Montpellier în 1878.
     Fiu al spătarului Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni, urmează primii ani de şcoală (1824 – 1828) în particular cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureşean Gherman Vida. A fost intern la pensionul din Iaşi al lui Victor Cuenim în perioada 1828 – 1834. În 1835 şi-a trecut bacalaureatul în litere la Paris, iar în anul următor s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o pentru a-şi pregăti un bacalaureat în ştiinţe în 1837.A revenit în ţară în 1839, unde a ocupat funcţiile de „şef de masă” la „Serviciul scutelnicilor şi al pensiilor” din Iaşi (1839 – 1846) şi director al Teatrului Naţional din Iaşi (1840), căruia i-a dat o nouă organizare şi un nou repertoriu de piese originale.
      Începând din anul 1843 Alecsandri a desfăşurat o activitate politică intensă, fiind unul dintre liderii evenimentelor din primăvara anului 1848. Domnul Moldovei, Mihail Sturdza, a retezat imediat orice tentativă de mişcare revoluţionară arestând pe majoritatea complotiştilor. Împreună cu mai mulţi colegi, Alecsandri reuşeşte să se refugieze în Ardeal unde colaborează la redactarea programului politic „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” de la Braşov, apoi la Cernăuţi, unde colaborează la revista fraţilor Hurmuzachi, „Bucovina”.Ulterior, se retrage în exil, iar împreună cu Alecu Russo şi Nicolae Bălcescu înfiinţează revista „România viitoare”, susţinând cauza unionistă a românilor. De asemenea, în perioada exilului, Alecasandri călătoreşte foarte mult în străinătate şi acumulează o vastă experienţă diplomatică.
    Revenit în ţară, noul domnitor, Grigore Alexandru Ghica îl numeşte arhivar al statului (1850) şi membru în Comisia pentru reorganizarea învăţământului public din Moldova (1851). În timpul Căimăcămiei de Trei, tânărul paşoptist este secretar de stat la Departamentul Trebilor de Afară. Alecsandri a desfăşurat o bogată activitate unionistă şi a fost ales deputat de Bacău în Divanul ad-hoc al Moldovei în anul 1857, iar în anul următor a fost membru în Comitetul central al Unirii de la Iaşi şi membru în Adunarea Electivă a Moldovei. În acest context, el a fost candidatul la tron care întrunea cele mai multe voturi din partea aripei liberale a Partidei Naţionale, însă acesta a refuzat, propunându-l pe Costache Negri. Acesta, în schimb, nu era agreat de moşieri, care se temeau că odată ce acesta va deveni domn, va împărţi pământurile lor ţăranilor.În final a fost formulată „soluţia” Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să devină primul domn al Principatelor Unite.
După Unire, Cuza îl preferă pe Alecsandri pentru a duce o campanie diplomatică dură la Cancelariile occidentale, pledând pentru recunoşterea „faptului împlinit”. Aşadar, recunoaşterea Unirii Principatelor se datorează într-o bună măsură carismei şi stăruinţei excelentului diplomat Alecsandri. În următoarea perioadă devine ministru de Externe al Moldovei, deputat şi ministru plenipotenţiar la Paris.
      În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860, familia Alecsandri se stabileşte la Mirceşti, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice.În viaţa culturală a ţării s-a remarcat ca membru al directoratului Teatrului Naţional din Iaşi, editor al revistei Propăşirea, alături de Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica, iniţiator şi redactor al revistei „România literară”, membru al Societăţii „Junimea”, colaborator la publicaţiile „Concordia”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”.
      În literatură, Vasile Alecsandri a debutat în 1840 cu nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa publicată în paginile „Daciei literare”. A urmat la câteva luni piesa Farmazonul din Hârlău. Posesor al unei opere impresionante, Alecsandri este cunoscut drept unul dintre pionierii pastelului în literatura română. Pastelurile lui Alecsandri evocă natura aşa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obişnuit al unei vieţi patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este, ca în marea poezie romantică, refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă.Politician, dramaturg, poet, Vasile Alecsandri este una dintre personalităţile marcante din viaţa literară şi culturală a României. S-a stins din viaţă la Mirceşti, pe 22 august 1890, la vârsta de 69 de ani.
Comedii:
Chiriţa în provinţie (1852)
Chiriţa în voiagiu (1864)
Chiriţa în balon (1874)
Volume de poezie:
Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti) (1852)
Poezii populare. Balade adunate şi îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a (1853)
Cicluri de versuri
Mărgăritărele (1852-1862)
Doine şi lăcrămioare (1853)
Pasteluri (1868-1879)
Legende (1872-1876)
Ostaşii noştri (1878)
Proze:
Istoria unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa
Iaşii în 1844
Un salon din Iaşi
Românii şi poezia lor
O primblare la munţi
Borsec
Balta-albă
Călătorie în Africa.
Un episod din anul 1848
Proze publicate în periodice:
Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir
Melodiile româneşti
Prietenii românilor
Lamartine
Alecu Russo
Dridri, (roman)
Din albumul unui bibliofil
Vasile Porojan
Margărita, (nuvelă)
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
Drame:
Cetatea Nemţului
Lipitorile satelor
Sgârcitul risipitor
Despot Vodă (dramă istorică)
Fântâna Blanduziei
Ovidiu
Opere complete
Opere complete (1875)
Surse:
Rusu, Dorina N., Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999
Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel, Dicţionarul scriitorilor români, vol. I. Bucureşti, 1995

http://restitutio.bcub.ro/bitstream/123456789/143/1/alecsandri_102_108_bd_561537_p.pdf

http://regizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Iorgu-de-la-Sadagura-2495-8523.html

http://etext.store/alecsandri/iorgu_de_la_sadagura/actul_i

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here