S-a întâmplat în 18 februarie 1564

0
77

S-a întâmplat în 18 februarie 1564 . A murit Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, arhitect şi poet italian, unul dintre titanii Renaşterii. Membru al Academiei de Desen din Florenţa. Ca sculptor a realizat mai multe opere, printre care: David; Madonna cu pruncul; Sfântul Matei; Bacchus; Pietă. Pentru biserica „Sf. Petru” a realizat capodoperele Moise, statuie monumentală şi şase statui de sclavi.

        A decorat bolta Capelei Sixtine (1508-1512), imensă frescă a veacului. Ultima lucrare de mare amploare este Judecata de apoi. Ca poet a lăsat culegerea de poezii Rime.

      Michelangelo Buonarroti (n.6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo – d. Roma), alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene.Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului. Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune a lui Michelangelo.

          În anul 1504, graţie grupurilor statuare Pietà şi David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât şi la Florenţa.

Pietà (1499), realizată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, se îndepărtează cu mult de modul tradiţional de prezentare a Fecioarei Maria, care apare foarte tânără, cu trăsături imaculate.

Suferinţa ei înobilează dragostea şi frumuseţea, cufundată în durere, stă cu capul uşor aplecat, ţinând tragic în braţe trupul inert al fiului, care pare să curgă ca o undă de pe genunchii ei.

           Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă a genului şi contemporanii au recunoscut imediat geniul artistului.Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului municipal al Florenţei. David apare ca un personaj plin de energie şi forţă, chipul minunat finisat şi privirea îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât şi brav. Cioplit într-un bloc de marmoră având o înălţime de patru metri, personifică forţa şi siguranţa. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piaţa Signoria din centrul Florenţei.

            În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii, originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piaţă fiind ocupat de o copie.

Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo sunt Moise (în biserica San Pietro in Vincoli, Roma), Sclav înlănţuit şi Sclav murind (prevăzuţi pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în Muzeul Luvru din Paris), grupul statuar Ziua şi Noaptea, Amurgul şi Aurora la mormântul lui Giuliano de Medici, Il Pensioroso (Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul, grupul de sclavi (aşa zişii Giganţi), sculpturi neterminate aflate în Muzeul Academiei din Florenţa.

            Ultimele sculpturi cu tema Pietà se deosebesc de cea din tinereţe printr-un dramatism impresionant. Până a-şi câştiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor.

               Una dintre primele sale lucrări de pictură şi chiar unul dintre puţinele tablouri ale artistului – Michelangelo făcând mai ales pictură murală în tehnica affresco – este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută şi sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni (Tondo în limba italiană derivă din rotondo, însemnând rotund).

              Un tondo este pictat în cerc, pe lemn fixat într-o ramă sculptată. În tabloul lui Michelangelo, membrii Sfintei Familii sunt trataţi în manieră sculpturală şi se diferenţiază în mod clar de celelalte personaje care populează fundalul, unde siluetele sunt realizate mai puţin plastic şi culorile sunt estompate. Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluţionând iconografia respectivei scene religioase tradiţionale.

           Raportarea la antichitate este caracteristică Renaşterii, fascinată de vechea cultură greco-romană. „Fără să fi văzut Capela Sixtină nu este posibil a-ţi forma o idee despre ce este capabil să realizeze omul” (Johann Wolfgang von Goethe). Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafaţă de aproape 500 de metri pătraţi, depunând un efort istovitor. Renunţă la ajutoarele pe care le adusese de la Florenţa şi în cea mai mare parte lucrează singur.

              Frescele Capelei Sixtine au fost sfinţite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, în anul 1512.

Giorgio Vasari povesteşte: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toţii muţi de încântare.” Partea centrală, pe axa bolţii, cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aştrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar şi Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul şi Beţia lui Noe. De ambele părţi ale acestor picturi sunt înfăţişate sibile şi prooroci.

          Michelangelo foloseşte culori strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, şi-au recăpătat în întregime prospeţimea. Decorarea pereţilor altarului din Capela Sixtină – o suprafaţă măsurând 17 metri în lungime şi 13 metri în lăţime – reprezintă Judecata de Apoi.

          Michelangelo realizează primele schiţe în anul 1534 şi se apucă de pictat în vara anului 1536, pentru a termina fresca în toamna anului 1541.

Actul final al istoriei omenirii este înfăţişat ca o înspăimântătoare tragedie cosmică, umanitatea apare disperată şi îndurerată, cutremurată de perspectiva condamnării veşnice. În anul 1535 lui Michelangelo i se acordă titlul de „arhitect, sculptor şi pictor de frunte al palatului papal”.

          Printre operele arhitecturale ale lui Michelangelo se numără: Capela familiei de Medici şi Biblioteca Laurentină din Florenţa, Palatul Farnese, cupola Catedralei Sfântul Petru din Roma, după modelul cupolei Domului din Florenţa, realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi şi biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma, ridicată pe locul uneia dintre sălile aparţinând Băilor lui Diocleţian.

          Michelangelo a murit la 18 februarie 1564, în locuința sa din Roma. A murit cu doar câteva săptămâni înainte de a împlini 89 de ani. Trupul său a fost așezat într-un sarcofag, la Biserica Santi Apostoli (Sfinții Apostoli). Dar, câteva zile mai târziu, nepotul său, Lionardo Buonarroti, l-a mutat la Florența. L-a mutat în Bazilica Santa Croce (Sfânta Cruce), acolo unde artistul însuși dorise să fie înmormântat.

          Spre deosebire de mulți alți artiști, Michelangelo Buonarroti s-a bucurat de faimă și de recunoașterea măiestriei sale încă din timpul vieții. Numele său a rămas un simbol al artei universale până în zilele noastre, reprezentativ pentru perioada Renașterii. Testamentul său a fost cât se poate simplu, spunea următoarele. „Las sufletul meu Domnului, trupul — pământului și toate bunurile materiale — rudelor celor mai apropiate”.

Surse:

http://www.scritub.com/personalitati/Michelangelo-Buonarroti94141811.php

Artistul Michelangelo Buonarroti si renascentismul

https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2015/03/06/documentar-michelangelo-buonarroti-o-viata-inchinata-artei-540-de-ani-de-la-nastere–10-12-30

https://www.ro.biography.name/pictori/104-italia/298-michelangelo-buonarroti-1475-1564

https://www.britannica.com/biography/Michelangelo

https://www.royalacademy.org.uk/art-artists/name/michelangelo-buonarroti  

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here