S-a întâmplat în 18 aprilie 1955

0
195

S-a întâmplat în 18 aprilie 1955: A murit fizicianul german Albert Einstein. Albert Einstein a fost una din cele mai strălucite minţi din istoria civilizaţiei umane. Contribuţia sa ştiinţifică pare să nu fie egalată de nimeni altcineva. Teoriile sale privind relativitatea ne ajută astăzi să înţelegem timpul, spaţiul, energia şi gravitaţia.

          Albert Einstein s-a născut în Ulm, Germania, pe data de 14 martie 1879. Părinţii se numeau Pauline şi Hermann Einstein. Interesant este faptul că aceştia nu au avut niciodată vreo legătură cu domeniul matematicii sau cu ştiinţa în general. Chiar şi micul Albert nu a dovedit că ar avea vreo aptitudine pentru aşa ceva, fiind suspectat la un moment dat că ar fi chiar retardat. Vorbea lent, cu pauze îndelungate pentru a gândi temeinic ceea ce avea să spună.

          O povestioară pe care Einstein o spunea adesea s-a întâmplat pe vremea când avea cinci ani, văzând o „minune”: o busolă. Acul acesteia arata mereu nordul, deci există „ceva profund ascuns” ce determina acest lucru. Copil fiind, a fost stimulat de unchiul său, inginer şi de un student la medicină ce lua masa săptămânal cu familia acestuia.

        Deşi în general a avut note bune, Einstein a dispreţuit şcoala academică la care a fost trimis în München, unde succesul depindea doar de memorare şi supunerea faţă de autoritate. Studiul de bază şi l-a făcut singur, acasă, ajutat de cărţile de matematică, fizică şi filozofie. Un profesor chiar a sugerat la un moment dat că tânărul Albert să părăsească şcoală, deoarece prezenţa sa deteriora respectul elevilor faţă de cadrele didactice. Datorită mutării familiei în Italia, el chiar a părăsit acea şcoală.

       A suferit Einstein de sindromul Asperger, o formă uşoară de autism? Cert este că nu există destule date istorice pentru a se putea răspunde cu certitudine. Poate a fost doar un copil timid şi retras. Dificultăţile avute la şcoală ar fi putut fi cauzate de exigenţa profesorilor germani, iar pe de altă parte de situaţia de a fi un copil evreu într-o şcoală catolică.

         În 1895 dă examen de admitere la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie, însă nu reuşeşte să intre. Este sfătuit să se înscrie la şcoală elveţiană din Aarau; aici profesorii sunt deschişi ideilor sale. După finalizarea acestor studii, Einstein intra la Institutul de Tehnologie din Zurich. În această perioadă îşi dă seama că fizica este ceea ce îl interesează în special, „cea care găseşte căile de a ne îndruma către esenţă”.
          După absolvire, Albert Einstein face eforturi pentru a rămâne să lucreze în cadrul unei universităţi, dar încercările sale eşuează. Nu găseşte decât posturi temporare, la periferia vieţii academice. Ajunge în cele din urmă să deţină o funcţie la Oficiul Elveţian de Patente din Berna. Acest lucru a avut o importanţă covârşitoare pentru el, pe de o parte material, având un venit stabil, iar pe de altă parte munca antrenantă la care lua parte. Pe lângă toate acestea, acum va avea timp să se dedice şi studiului, ceea ce se va concretiza în începerea publicării diverselor articole ştiinţifice.

          Cel mai apropiat prieten din acele vremuri şi, de asemenea, coleg la Biroul de Patente, a fost Michele Besso. Împreună cu acesta şi cu alţi amici din Berna, necunoscuţi în lumea ştiinţifică, Einstein obişnuia să se întâlnească regulat pentru a discuta pe subiecte ştiinţifice şi filozofice. Ei s-au autointitulat, în glumă, Academia Olimpia. Einstein a început să atragă atenţia odată cu articolele publicate, urmând ca nu peste mult timp să fie invitat în mediul academic, ca profesor asociat la Universitatea din Zurich, apoi profesor titular la Universitatea Germană din Praga.

            În vreme ce studia la Universitatea din Zurich, între tânărul şi chipeşul Albert şi o tânără sârbă, Mileva Maric, singura femeie din clasa de fizică a lui Albert, a apărut o pasiune. Familia lui s-a opus temeinic ideii de căsătorie, chiar şi după ce Mileva a dat naştere unei fetiţe. Această fetiţă se pare că a fost dată spre adopţie. După ce Einstein a obţinut postul la Oficiul de Patente, el şi iubita sa au reuşit să se căsătorească, în 1904 şi 1910 soţia sa dăruindu-i câte un fiu. Cei doi soţi obişnuiau să discute despre fizică, însă nu sunt dovezi certe ci multe speculaţii că Mileva ar fi adus contribuţii majore la realizările lui Albert Einstein.

         Prin intermediul corespondenţei, vizitelor şi reuniunilor ştiinţifice, Einstein ajunge să-i cunoască pe cei mai mulţi dintre fizicienii de marcă ai vremii. În 1912 Institutul Federal Elveţian de Tehnologie îl invită să activeze ca profesor. Aici, cu ajutorul unui prieten vechi, reuşeşte să-şi pună la punct aparatul matematic, atât de necesar pentru formularea teoriilor sale.

          În 1914, guvernul german îi oferă lui Einstein calitatea de membru al prestigioasei Academii Prusace de Ştiinţă, precum şi posibilitatea de a fi cercetător la Berlin. În momentul în care Einstein părăsise ţara în care se născuse, el renunţase la cetăţenia germană, ca şi la întreaga societate militară de acolo. Însă Berlinul, fără obligaţii de predare şi cu o întreagă galaxie de oameni de ştiinţă celebri drept colegi, a fost irezistibil. Era cel mai ridicat nivel al unei cariere ştiinţifice la care putea aspira.” Cu aşa faimă, nu rămâne mult timp pentru soţia sa”, se plângea Mileva. Einstein s-a simţit tot mai sufocat şi constrâns în această relaţie. A găsit consolare într-o aventură cu o verişoară a sa, Elsa Lowenthal. Soţii s-au separat în 1914, iar divorţul a urmat în 1919. În acelaşi an s-a căsătorit cu Elsa.

         În luna martie a anului 1905, Einstein trimite celei mai de seamă reviste de ştiinţă germane, Analele fizicii, un articol despre un alt mod de înţelegere a structurii luminii. Şi anume structura corpusculară, ce presupune existenţa unor particule independente de energie. Max Planck sugerase că energia ar fi discretă cu câţiva ani în urmă, însă Einstein merge mult mai departe, contrazicând teoria general acceptată a luminii formate din unde electromagnetice. În mai, revista amintită primeşte un alt articol, în care teoria energiei cinetice explica temperatura ca un efect al agitaţiei continue a atomilor. Astfel, mişcarea browniană, bine-cunoscută, căpăta o rezolvare. Se crea astfel un puternic instrument de studiere a mişcării atomice.

           La aceeaşi revistă, Einstein trimite în luna iunie a aceluiaşi an un articol despre magnetism şi mişcare, în care explica principiul relativităţii: un obiect se comportă în acelaşi fel indiferent că este în repaus sau într-o incintă cu mişcare uniformă. Însă în acord cu teoria electromagnetismului lui Maxwell, lumina n-ar trebui să se comporte în acest fel. Viteza luminii nu variază. Einstein găsise că principiul relativităţii era compatibil cu teoria electromagnetică. A trebuit „doar” o nouă şi mai atentă reconsiderare a timpului.

           În septembrie 1905, Einstein supune atenţiei o consecinţă remarcabilă a teoriei speciale a relativităţii: dacă un corp emite o anume cantitate de energie, atunci masa corpului va scădea proporţional. Apare celebra ecuaţie E=mc2. Einstein nu a fost cel care a avut primele idei despre relativitate. Teoriile sale au fost construite pe o bază pregătită de zeci de experimente şi câteva încercări de teoretizare. După cum a spus chiar el, fără Maxwell şi Lorentz n-ar fi reuşit să descopere relativitatea.

           Bineînţeles, acest mare om de ştiinţă a reuşit să înţeleagă, să gândească mai departe, să lege faptele şi să construiască o teorie ce ne-a adus mult mai aproape de înţelegerea Universului în care trăim. După relativitatea specială, Einstein a simţit nevoia unei teorii generale. A început să întrevadă legătura dintre mişcare şi gravitaţie. Munca a fost una asiduă, iar o colaborare în materie de tehnici matematice a fost esenţială, teoriile sale atingând un grad de abstractizare tot mai ridicat. În acelaşi timp, viaţa particulară nu era tocmai satisfăcătoare, producându-se separarea de soţia sa. Pe lângă aceasta, după terminarea primului război mondial, savantul a început să participe la viaţa politică.

           Teoria generală a relativităţii a fost finalizată în 1915. Noile ecuaţii ale gravitaţiei prezentau o logică simplă, în ciuda matematicii complicate. Cu noua viziune oferită asupra timpului, spaţiului, materiei şi energiei, Albert Einstein devine simbolul noii fizici. Ziarele la acea vreme chiar i-au exagerat calităţile, spunând despre el că este singurul capabil să îşi înţeleagă noile teorii. Mai ales că mulţi gânditori sau oameni de rând aveau dificultăţi serioase în a face asta. În 1922 i se acorda premiul Nobel pentru fizică.

           Albert Einstein se implică tot mai mult în viaţa politică şi socială, mai ales după terminarea primului război mondial. Îşi reia cetăţenia germană, susţine cauza liberală. Partidul Nazist începe să devină puternic. Fizicienii ce făceau parte din ele îl atacă pe Einstein, susţinând că teoria relativităţii e doar „fizică evreiasco-comunistă”.  Odată cu venirea la putere a lui Hitler, lupta antisemită şi antifascistă începe să devină zadarnică şi, mai mult, periculoasă.

          Einstein părăseşte Germania în 1932, iar anul următor renunţa din nou la cetăţenia germană. Multe universităţi doresc să-l aibă, însă el deja acceptase oferta Institutului de Studiu Avansat din Princeton, New Jersey. În 1940 devine cetăţean american. În 1936 soţia sa, Elsa, moare.

          În anii ’30, oamenii de ştiinţă începuseră deja să lucreze cu aparatură tot mai sofisticată. Tendinţele erau de colaborare între tot mai multe persoane, un lucru cu care Einstein nu era obişnuit, el fiind învăţat să teoretizeze singur. În august 1939, fizicienii nucleari, ce descoperiseră deja fisiunea nucleului de uraniu, au venit la el, însă nu pentru un ajutor ştiinţific, ci politic. Ei realizaseră potenţialul distructiv al acestei descoperiri şi se temeau că naziştii experimentează deja acest lucru. Einstein îi scrie lui Roosevelt, atenţionându-l de pericol. Guvernul Statelor Unite începe să pregătească războiul nuclear. În tot acest proiect al bombei nucleare, a fost singurul rol jucat de Einstein.

          După terminarea celui de-al doilea război mondial, savantul a făcut apel pentru dezarmarea nucleară, având influenţă atât asupra oamenilor de ştiinţă, cât şi asupra publicului larg. De asemenea, s-a opus reînarmării Germaniei şi a criticat Războiul Rece dus de Statele Unite. Susţinător fervent al Naţiunilor Unite, a crezut întotdeauna că soluţia conflictelor internaţionale este legea mondială, guvernul mondial.

          Einstein a crezut că dacă poate găsi o teorie unificată, aceasta va putea explica structura materiei. Din această cauză a respins teoria cuantică, ce descria realitatea în termeni de probabilităţi. De-a lungul timpului, el a propus diverse teorii unificate, cărora însă le-au fost găsite diverse lacune, în special chiar de către el personal. Nu s-a descurajat însă niciodată, încercând iar şi iar. „Este de ajuns ca unul singur să încerce să înţeleagă câte o părticică de mister în fiecare zi.” Cu acest crez Einstein a dat umanităţii o nouă viziune a Universului fizic, ca şi un model despre ceea ce o persoană poate deveni.
          În 1952 i se oferă postul de Preşedinte al Israelului, un titlu onorific. Bătrân şi bolnav însă, trăind liniştit la Princeton, el respinge această onoare. Însă interesul pentru acţiuni publice continuă. La 17 aprilie 1955, în timp ce lucra la un discurs prin care se pregătea să marcheze cea de-a șaptea aniversare a statului Israel, Einstein a suferit un anevrism abdominal, dublat de o hemoragie internă, a fost dus de urgenţă la Centrul Universitar Medical din Princeton pentru tratament, dar a refuzat operația, declarând că și-a trăit viața şi că este mulţumit cu ce a realizat: „Dacă e momentul să mă sting din viață, prefer să fac asta într-un mod elegant”, ar fi declarat el. Einstein a murit a doua zi dimineaţa, la 18 aprilie 1955, la vârsta de 76 de ani.
Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/physics/1921/einstein/biographical/

https://www.ro.biography.name/fizicieni/56-germania/178-albert-einstein-1879-1955

https://www.britannica.com/biography/Albert-Einstein

Albert Einstein – o scurta biografie

PORTRET: Albert Einstein – povestea extraordinară a unui savant genial

https://www.scientia.ro/blog-gabriela-costache/2576-albert-einstein-o-biografie.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here