S-a întâmplat în 17 septembrie 980

0
59
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 17 septembrie 980: S-a născut Avicenna. Abu ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allah ibn Sīnā al-Balkhī , deseori numit Ibn Sina sau latinizat Avicenna. a fost filosof, scriitor, medic şi cercetător al naturii, şiit de origine tadjic-persană.A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia şi psihologia. S-a născut la Afshéna, lângă Buhara în Persia (acum Uzbekistan) şi a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037.

      A scris peste 300 de lucrări, în parte pierdute. A dezvoltat în mod creator unele dintre elementele înaintate ale gândirii aristotelice. El afirma că lumea există dintotdeauna, ca şi Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creaţie, cum susţineau teologii ci ca o emanaţie. A afirmat existenţa unei legături indisolubile între materie şi mişcare şi a unei legităţi naturale universale.
        Avicenna a avut o contribuţie substanţială în domeniul ştiinţelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea ştiinţei experimentale moderne. Opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atât în Orient cât şi în Occident.Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate a secolului al XII-lea.
         Încă de la vârsta de 10 ani Ibn-Sina ştia „pe dinafară” „Coranul” şi studia cu mult interes metafizica, fizica şi filosofia. La 16 ani s-a apucat de medicină, pe care, după propria-i mărturisire, „n-a găsit-o prea grea “, în schimb „Metafizica” lui Aristotel, pe care o citise de 40 de ori, nu a ajuns să o priceapă decât dintr-o cărţulie a unui comentator, Al-Farabi.Deşi încă foarte tânăr i se dusese vestea că era un medic excelent. Însuşi emirul Nuh Ibn Mansur, bolnav de multă vreme şi socotit fără leac, l-a chemat pe Ibn-Sina-Avicenna şi nu mare i-a fost surpriza că l-a vindecat.
        Drept răsplată, emirul i-a îngăduit să se folosească de biblioteca sa, care cuprindea cele mai felurite scrieri. Era cea mai râvniţă şi binevenită răsplată pentru tânărul medic dornic de a cunoaşte cât mai mult din tainele medicinii.Viaţa acestui om deosebit a fost zbuciumată. Făcea parte dintr-o sectă proscrisă, din care cauză familia lui a avut de suferit nenumărate prigoniri; când se socotea mai liniştit trebuia să fugă pentru a-şi salva viaţa. El a căutat însă să învingă aceste adversităţi prin filosofie, citind, scriind sau dictând credinciosului său ucenic Ghiuzgiani sau practicând larg binefacerea.
        Faima lui se întemeiază, în primul rând, pe lucrările medicale, dar înainte de a ne ocupa de această latură a personalităţii sale, să amintim în treacăt că a fost şi un distins poet, filosof şi om de ştiinţă. Operele medicale şi le-a scris în arabă, iar poezia în limba persană. Istoricii literari, cunoscători ai literaturii orientale, asigură că unele dintre catrenele atribuite lui Omar Khayam au fost în realitate compuse cu un veac mai înainte de Ibn-Sina.
       În filosofie el împarte gloria numai cu Averroes, mare gânditor arab. În fizică a sugerat posibilitatea de a măsura viteza luminii. În muzică a adâncit fizica tonurilor şi armoniei. În chimie şi mineralogie a respins teoria transmutaţiei metalelor.În medicină, a scris peste 20 de lucrări. Una dintre cele mai remarcabile a fost „Kitab-assifa “(Cartea vindecării), în care, pe lângă medicină, se întâlnesc elemente de geologie, geofizică, meteorologie, botanică, zoologie etc., fiind considerată drept cea mai importantă scriere ştiinţifico-filozofică a vremii sale.
       Cea mai strălucitoare operă a sa a rămas însă neegalatul „Al-Quanun“(Canonul ştiinţei medicale), o lucrare impregnată de dogmatismul care transpare din însăşi denumirea operei – Canon – adică adevăr indiscutabil.Lucrarea aceasta a fost socotită „o biblie medicală, mai durabilă decât orice altă scriere” şi „cea mai frumoasă dintre câte s-au alcătuit vreodată”. Este un tom voluminos, care cuprinde un milion de cuvinte, în care autorul caută să pună în ordine tot ce se cunoştea pe atunci în anatomie, fiziologie, diagnostic şi tratament.
      Canonul cuprinde cinci capitole: medicina teoretică, medicamentele simple, unele boli şi tratamentul lor, bolile generale şi farmacologia.Orientarea generală medicală a lui Ibn-Sina a fost hipocrato-galenică. Opera lui unanim lăudată cuprinde desigur şi părţi criticabile, mai ales, din anatomie şi fiziologie. Acest lucru este de înţeles, fiindcă Ibn-Sina nu a avut posibilitatea să practice autopsia. El a trebuit să ia totul de la Galen.Ibn-Sina reprezintă unul din cei mai iluştri medici şi filosofi ai civilizaţiei arabe, care şi-a adus aportul la evoluţia ştiinţelor medicale şi biologice.
      Într-unul dintre textile sale, numit Kitab al-Shifa – despre fizică, meteorologie, şi mai ales astronomie – o secţiune a atras, în mod special, atenţia majorităţii cercetătorilor, în care se descrie un obiect strălucitor pe cer în anul 1006.Secţiunea a fost studiată în trecut, dar se credea că ar fi vorba despre o cometă. Acum, în ultimul studiu, cercetătorii sugerează că, în realitate, este descrisă supernova SN 1006. În afară de sincronizare, descrierea detaliată ar indica mai mult apariţia bruscă a unei stele care explodează. În traducerea sa, Avicenna descrie un obiect foarte luminos care, treptat, şi-a schimbat culoarea înainte de a dispărea, arătând, inclusiv, că la un moment dat obiectul arunca scântei.
Surse:

https://www.iep.utm.edu/avicenna/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3970379/

https://www.britannica.com/biography/Avicenna

https://www.ro.biography.name/scriitori/46-uzbekistan/86-avicenna-980-1037

https://www.biologie-generala.ro/biologi-antichitate/ibn-sina-avicenna

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here