S-a întâmplat în 17 septembrie 1944

0
24

S-a întâmplat în 17 septembrie 1944: Al doilea război mondial. Armata a 4-a Română a dus lupte grele pentru forţarea Mureşului în centrul Transilvaniei, în zona Oarba de Mureş.În contextul prilejuit de evenimentele de la 23 august 1944, Armata română din interior s-a angajat, chiar în seara aceleiaşi zile, în luptele pentru izgonirea trupelor germane de pe teritoriul României iar Armata 1 Română, potrivit Directivei Operative a Marelui Stat-Major, a primit misiunea să execute operaţia de acoperire a frontierei de nord-vest, începând de la Întorsura Buzăului pe toată lugimea de 900 de km a frontierei până la Orşova începând cu data de 24 august 1944.

      Punctul de comandă al Armatei a fost instalat în Sibiu. Până către data de 1 septembrie, trupele române participante la operaţia de acoperire au desfăşurat numai acţiuni cu caracter local.Pe măsura încheierii victorioase a luptelor cu inamicul de la sud de Carpaţi, din Bucureşti şi de pe Valea Prahovei, trupele române sunt trimise peste munţi, în Transilvania, unde, între 1-4 septembrie 1944, participă la consolidarea dispozitivului de acoperire. În acest timp a fost reînfiinţată Armata a 4-a Română, comandant generalul Gheorghe Avramescu, iar punctul de comandă al armatei a fost instalat la Făgăraş. Armata a 4 – a Română a preluat o parte din sectorul de acoperire încredinţat iniţial Armatei 1 între Braşov şi Gilău, acesteia din urmă rămânându-i pentru acoperire sectorul de frontieră dintre Gilău şi Orşova în Crişana şi Banat. Astfel se încheie victorioasă la 4 septembrie operaţia de acoperire a frontierei trecându-se la o altă formă a acţiunilor de luptă.
     La 5 septembrie 1944, Armata a 2 – a Ungară, întărită cu Divizia 8 SS Germană trece la ofensivă în podişul Transilvaniei planificându-şi loviturile pe trei direcţii: Cluj – Aiud – Alba Iulia, direcţia principală, Sărmăşel – Luduş – Blaj şi Târgu Mureş – Târnăveni celelalte două direcţii, reuşind să pătrundă până la aliniamentul Mirăslău – Veseuş –  Târnăveni – Suplac. La 7 septembrie ofensiva inamicului este oprită de către Armata 4 Română. Concomitent, pe direcţia Braşov – Sfântul Gheorghe, Corpul de Munte român a continuat ofensiva. La 7 septembrie 1944 Armata Română a intrat în subordinea comandamentelor ruseşti, iar Marinei militare i s-a făcut dezonoarea de a-i fi fost debarcate echipajele începând cu 3 septembrie şi înlocuite cu echipaje ruseşti.
       În dimineaţa zilei de 9 septembrie, forţele principale ale Armatei a 4 – a Române – Corpul 6 Armată, Corpul Motomecanizat, Corpul 6 Teritorial au trecut la ofensivă în centrul podişului Transilvaniei. Pe direcţia Târnăveni – Ungheni Corpul 6 Armată a zdrobit rezistenţele opuse de inamic între Târnava Mică şi Mureş, iar la 14 septembrie au ajuns la Mureş în mai multe puncte şi au început pregătirile pentru forţarea râului.
      Pe direcţia Aiud – Turda, Corpul 6 Teritorial a dus lupte pe căile de acces spre Turda zdrobind rezistenţa Corpului 2 Armată ungar, ieşind până în seara zilei de 15 septembrie pe râul Arieş, între Poiana Aiudului şi Corneşti. În acest timp Divizia 2 Munte Română, de la flancul stâng al Armatei a 4-a atacat pe direcţia Ocoliş-Băişoara ajungând la nord de Arieş. În a doua jumătate a lunii septembrie şi în primele zile ale lunii octombrie, Armata a 4 – a Română a dus lupte grele pe cursul mijlociu al Mureşului şi pe Arieş între Câmpia Turzii şi Târgu Mureş.
        În cadrul acestor lupte a avut loc şi Bătălia de la Oarba de Mureş care, datorită subordonării Armatei române comandamentelor ruseşti, a devenit cel mai tragic moment din istoria celui de-al Doilea Război Mondial, un adevărat „Katyn” pentru armata română.
      Ordinul de a ataca frontal şi fără sprijinde artilerie Dealul Sângeorgiu din zona Iernut a fost dat de comandantul rus, generalul Trofimenco, căruia i se subordona Armata a 4–a Română. În luptele pentru cucerirea poziţiilor germane de pe deal, puternic organizate genistic şi apărate de către Divizia 8 Cavalerie SS germană,au căzut peste 11.000 de ostaşi români din Diviziile 9 şi 11 Infanterie române din Corpul 6 Armată pe un front cu o lărgime de numai 400 metri. Atacul a avut loc între 22-25 septembrie 1944. Soluţia de a ataca frontal, impusă de comandantul rus, a avut loc, fie pentru că el nu avea încredere în români după patru ani de luptă contra lor, fie pentru că urmărea, din motive personale, să se răzbune pe Armata Română.
        În această localitate de pe Mureş s-a făcut şi un joc politic. A fost, poate, o încercare a ruşilor de a rupe cu România, de a-i demonstra neloialitatea şi incapacitatea militară, deşi contrariul acestora fusese dovedit în luptele de până atunci. În plus, Oarba de Mureş poate fi şi o provocare. Dacă nu ne supuneam nu am fi avut dreptul de a fi a patra putere militară participantă la înfrângerea Germaniei, am fi pierdut dreptul de a ne numi aliaţi, am fi pierdut dreptul nostru istoric asupra Transilvaniei. Comandamentul român care a condus trupele la acest măcel, nu neprevăzut, a înţeles marea miză politică a momentului iar ostaşii căzuţi la Oarba de Mureş sunt nişte martiri ai neamului.
      Împotriva trupelor române care atacau în valuri Dealul Sângeorgiu au acţionat şi voluntari maghiari din Rongyos Garda (Garda zdrenţăroşilor), organizaţie fascistă, terorist-diversionistă,care, împreună cu alte multe organizaţii similare din Ungaria şi în toată perioada interbelică, şi-a trimis agenţi-spioni, terorişti şi diversionişti, în România, dând de furcă organelor statului român iar acum, în septembrie 1944, îmbrăcaţi în uniforme ale armatei sovietice, voluntari în această armată, au acţionat împotriva unui detaşament român constituit într-o campanie de voluntari comandată de un ofiţer de rezervă român, tatăl pictorului Virgil Almăşanu, cu misiunea de a manevra de flanc Dealul Sângeorgiu. Acest detaşament a fost nimicit în întregime între linii de către Garda zdrenţăroşilor, fiind atacat din spate.
       Luptele şi masacrele de la Oarba de Mureş pot constitui un adevărat „Katyn” pentru Armata Română reprezentând pentru noi ceea ce a reprezentat pădurea Katyn unde au fost împuşcaţi de către ruşi ofiţerii polonezi prizonieri în anii celui de-al doilea război mondial. După masacrul de la Oarba de Mureş, aruncătoarele de proiectile reactive tip Katiuşa au tras timp de trei ore asupra Dealului Sângeorgiu iar cei rămaşi din trupele noastre au luat cota într-o zi şi o noapte.

Surse:

https://www.dcnews.ro/batalia-de-la-oarba-de-mure-tragedia-armatei-romane-un-katyn-romanesc-marturisiri-ne-era-mila-cum-va-omoram_559300.html

https://www.dacoromania-alba.ro/nr61/oarba_de_mures.htm

http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/al_doilea_razboi_mondial:_amintiri_de_pe_front/jurnal_de_front_(iii)/880/

https://www.romaniadigitala.ro/blog/batalia-de-la-oarba-de-mures-16-sept-1944-06-oct-1944/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here