S-a întâmplat în 17 septembrie 1844

0
11

S-a întâmplat în 17 septembrie 1844: S-a născut, la Bucureşti, Constantin I. Brătianu (m.1910), general, geodez şi topograf român. A fost fiul lui Ioniță și Victoria Brătianu.

      Tatăl lui, Ioniță Brătianu, a fost zapciu în plasa Topologul, din 1831 subocârmuitor al aceleiași plăși și reales în 1835.[2] A fost căsătorit cu Luța Izvoranu cu care se pare nu a avut copii. La scurt timp după ce devine văduv (1838) se căsătorește cu fiica unei alte familii înstărite, Victoria Păianu cu care are patru băieți și două fete: Toma (1839 sau 1840), Ion/Ioan/Nică/Niță (1841 sau 1842), Elena, Constantin (1844), Alexandrina și Toma. Ioniță Brătianu moare în 1848.
        În 1861-1862 își finalizează studiile școlare, iar la 10 iulie 1862 devine elev la Școala Ostășească din București. Susține cu succes examenele teoretice și practice și la 10 iulie 1864 devine inginer militar și ofițer la arma geniu, primind gradul de sublocotenent.
        Este numit comandant de pluton în cadrul Batalionului 2 Geniu și apoi numit comandant de companie. După ce trece pericolul invaziei turcești în 1866 este trimis la Școala Politehnică din Paris, Direcțiunea Cadastrului din Ministerul francez de Finanțe, Observatorul Astronomic din Paris și altele. În perioada decembrie 1866-septembrie 1868 se specializează în lucrări topografice la Școala Militară din Metz.
       La 26 septembrie 1868 este înaintat la gradul de locotenent și repartizat la Biroul I (Harta României) din cadrul Statului Major General Francez la care lucrează până în 1869. După aceea, urmează cursurile Școlii Politehnice din Paris concomitent cu specializarea la Observatorul Astronomic din Paris și activitatea din cadrul Serviciului Cadastral al Franței.
       Conflictul franco-prusac îl găsește în tabăra de instrucție Mourmelon de la Châalons. După capitularea din ianuarie 1871 a armatei franceze își continuă specializarea la Institutul Geografic din Viena, apoi la Institutul Geografic al Armatei Belgiene din Bruxelles. La sfârșitul anului 1871 revine în Franța fiind detașat la Serviciul Geografic din cadrul Statului Major al Armatei Franceze. Se reîntoarce în țară în primăvara anului 1872.Ulterior, prin Înaltele Decesiuni Domnesti nr. 6832 din 27 iunie 1872 si nr. 11560 din 7 noiembrie 1872 efectueaza, timp de 8 luni, practica topografică în Belgia, participând la ridicarea hărţii acestei ţări.
      După întoarcerea din străinătate a activat la Depozitul de Război, unde în martie 1874 a organizat primul compartiment cartografic din armată-Atelierul litografic, al carui prim şef a fost.Mai târziu, în aprilie 1877, îl întâlnim ca ajutor la Secţia topografică de la Marele Cartier General, campania militară din 1877-1878 făcând-o în Bulgaria, ca şef al acestei secţii.În timpul Războiului de Independenţă, Sectia topografică, sub conducerea lui Constantin I. Bratianu, a executat lucrări direct pe câmpul de lupta, prima dintre acestea fiind planul topografic al împrejmurimilor Plevnei la scara 1:3.000.La cererea sa, generalul Alexandru Cernat – comandantul armatei de operaţii – a aprobat un ordin de mărire a efectivului Secţiei topografice, deoarece acesta era insuficient pentru nevoile topogeodezice ale Armatei României.
       Din ianuarie 1882 devine subşeful Secţiunii a 2-a (topografie, fotografie, litografie) de la Depozitul de Război din Marele Stat Major.În aprilie 1883 este numit director al Şcolii de Aplicaţii pentru Armele Speciale din Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie.În anul 1892 este numit şef al „Depositului Sciintific de Resbel”. În 1893 Constantin I. Bratianu înaintează un memoriu (în prezent aflat în Biblioteca Muzeului Militar Naţional) adresat generalului de divizie Ştefan Falcoianu, şeful Marelui Stat Major, prin care solicita dotarea Depozitul de Război, printre altele şi cu un local destinat unui observator astronomic.În acest sens Primăria a alocat fonduri şi terenul din strada Dealul Piscului nr. 68, exclusiv destinate Observatorului Astronomic Militar Român, în anul 1894 (adresa 38620/79685/23 aprilie 1895).
       Participant direct la inaugurarea Observatorului Astronomic Militar, la 12 octombrie 1895, Regele Carol I a fost atât de încântat de acesta încât a solicitat ridicarea unui pilastru special pe care să facă personal observaţii astronomice. Dupa moartea regelui Carol I, ofiţerii Observatorului au montat pe acest pilastru o placă pe care era gravat: „Aici obişnuia sa faca observaţii astronomice M.S. Regele Carol I”. Ulterior, dupa 1945, acest pilastru a fost distrus.
       Prin Legea asupra Serviciului de Stat Major, promulgată prin Înaltul Ordin nr. 2358 din 5 mai 1895, serviciul de stat major se împărţea în trei diviziuni: Serviciul de Stat Major General al Armatei, Serviciul Geografic şi Topografic al Armatei şi Serviciul de Stat Major al Marilor Comandamente. În această lege se prevede: cel de al doilea serviciu (Serviciul Geografic şi Topografic al Armatei) „se execută de un personal de ofiţeri cu cunostinte speciale de geodezie şi topografie şi constituie Institutul Geografic al Armatei”. În baza acestei legi Depozitul Ştiintific de Război se transforma efectiv în Institutul Geografic al Armatei la 10 mai 1896 şi colonelul Constantin Bratianu este numit primul director al Institutului Geografic al Armatei din cadrul Marelui Stat Major fiind avansat la gradul de general de brigada.
       În anul 1900 este numit director superior al Institutului Geografic al Armatei şi subsecretar de stat major general în Statul Major General al Armatei.În anul 1905, când la conducerea Statului Major General al Armatei a fost numit un general mai nou în grad decât generalul Bratianu, prin Înaltul Decret nr. 2495 din 30 aprilie, Institutul Geografic al Armatei a fost subordonat direct Ministerului de Război.
       În anul 1906 Constantin Bratianu a prezentat la Conferinţa Internaţională de la Budapesta şi la lucrările Comisiei Italiene de Geodezie o serie de probleme tehnice şi ştiinţifice referitoare la determinarea diferenţei de longitudine astronomică dintre Bucureşti şi Paris, la rezultatele obţinute în urma măsurării a patru baze geodezice cu rigle bimetalice şi la legarea nivelmentului ţării la nivelul „zero Marea Neagra”, lucrări executate cu o mare precizie de măsurare.
     Pe plan intern, generalul Bratianu a devenit la 23 martie 1907 preşedintele Secţiei de Geografie Militara din cadrul Societăţii Regale Române de Geografie.Rămâne în funcţia de director superior al Institutului Geografic al Armatei până în primăvara anului 1907, când a fost trecut în rezervă si „însumat” în aceasta calitate la Corpul I Armata.La 1 aprilie 1907, Constantin I. Bratianu demisionează din functie. Cu aceasta ocazie este trecut în rezervă şi avansat la gradul de general de divizie. S-a stins din viaţă la 6 ianuarie 1910, la 76 de ani.

Surse:

https://www.geomil.ro/GalerieComandanti/ConstantinBratianu

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/23006-Nicolae-P-Leon%C4%83chescu-%C3%8Ensemn%C4%83rile-Generalului-Constantin-I-Br%C4%83tianu

https://ro.unionpedia.org/Constantin_I._Br%C4%83tianu_(general)

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here