S-a întâmplat în 17 martie 1948

0
56

S-a întâmplat în 17 martie 1948 . A fost semnat Tratatul de la Bruxelles, actul de naştere al UEO – Uniunea Europei Occidentale – de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie.

Tratatul de la Bruxelles a fost semnat de către Regatul Unit, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda pe 17 martie 1948. A fost un tratat de apărare reciprocă ce promova de asemenea colaborarea pe plan economic, cultural și social. Ca rezultat al eșecului Comunității Europene de Apărare, pe 23 octombrie 1954 UEO a fost stablit prin acordurile de la Paris cu încorporarea Italiei și Germaniei de Vest. Cu această ocazie, uniunea a fost redenumită ca „Uniunea Vest-Europeană”. Semnatarii acordurilor de la Paris stabileau trei obiective principale al Tratatului modificat de la Bruxelles:

– crearea Uniunii Vest-Europene ca o baza solidă pentru revenirea economică europeană.

– asistență reciprocă de rezistență împotriva oricărei agresiuni.

– promovarea unității și încurajarea integrării progresive a Europei.

 Eforturile de apărare rezultate de pe urma Tratatului de la Bruxelles au luat formă că Organizația de apărare a Uniunii Vestice. Pactul de la Bruxelles a avut clauze sociale și culturale, concepte pentru înființarea unui Consiliu Consultativ. Baza pentru această a fost cooperarea dintre națiunile vestice pentru a opri extinderea Comunismului.

 Uniunea Vest-Europeană sau Uniunea Europei Occidentale (franceză Union de l’Europe occidentale-UEO, engleză Western European Union-WEU) a fost o organizație internațională și o alianța militară, însărcinată cu punerea în aplicare a Tratatului modificat de la Bruxelles din 1954 (versiunea modificată a tratatului original de la Bruxelles din 1948). UEO a fost fondat de șapte state aliate cu Statele Unite ale Americii (blocul capitalist și membrii NATO) de-a lungul Războiului Rece.

 După sfârșitul Războiului Rece, obiectivele și instituțiile UEO au fost transferate către Politică externă și de securitate comună (PESC) și Uniunea Europeană. Procesul a fost definitivat în 2009 când clauză solidară a statelor membre ale Uniunii Europene erau similare (dar nu identice) către clauză de apărare reciprocă, intrată în vigoare cu Tratatul de la Lisabona. Statele membre au decis să pună capăt tratatului de la Bruxelles pe 31 martie 2010, activitățile UEO încetând după 15 luni. Pe 30 iunie 2011 UEO a fost declarată oficial desființată.

 Sediul UEO a fost la Bruxelles, cu un personal alcătuit din 65 de membri și un buget anual de 13 400 000 euro. Era compusă din Consiliul UEO și Adunarea UEO. UEO era condusă de un Consiliu de Miniștri, asistat de un Consiliu ai reprezentanților permanenți la nivel ambasadorial. Aspectele sociale și culturale ale Tratatului de la Bruxelles au fost acordate Consiliului Europei pentru a evita suprapunerea responsabilităților.

 Adunarea parlamentară era compusă din delegațiile statelor membre din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și supraveghea lucrările Consiliului. Adunarea era o instituție consultativă.

 Programul Grupului Independent European a fost stabilit ca un forum pentru cooperare în domeniul armamentelor în 1976 cu scopul de a crea „European Armaments Agency”. Din anul 1993, forumul a fost cunoscut ca „Western Armamens European Group”. Numărul membrilor a atins 19 în anul 2000: Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Olanda, Belgia, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Turcia și Marea Britanie. Organismul a fost desființat la 23 mai 2005.

 Western European Armaments Organisation a fost concepută ca o agenție de armament, dar operațiunile au fost limitate doar în cadrul cercetării, oferind servicii de suport în cercetare și tehnologie de apărare. A fost creată în 1996 și desființată în august 2006. Aceste agenții au fost preluate de către Agenția Europeană de Apărare. Alte organisme transferate includ Institutul pentru Studii de Securitate și Centrul Satelitar.

 La 15 mai 1995, Consilul de minsitri al UEO s-a întrunit la Lisabona, iar în cadrul acestei întruniri, s-a declarat crearea „European Operațional Rapid Force” (EUROFOR) de către Franța, Italia, Spania și Portugalia. EUROFOR a devenit operațional în iunie 1998.

 În 2009, Tratatul de la Lisabona a preluat clauza de apărare reciprocă a UEO . Nu a fost discutat mult despre ce să facă cu UEO în urma Tratatului de la Lisabona, inclusiv planurile pentru desfiintare. La 30 martie 2010 într-o Declaratie ministerială scrisa de ministrul de externe britanic Chris Bryant a dat aviz că Marea Britanie intenționează să se retragă din Uniunea Europei Occidentale într-un an .

 La 31 martie 2010 Ministerul Afacerilor Externe german a anunțat intenția Germaniei de a se retrage din Tratatul de la Bruxelles. In același an, președinția spaniolă a UEO, în numele cele 10 state membre ale Tratatului de la Bruxelles, a anunțat decizia de a se retrage din tratatul colectiv. La 30 iunie 2011, UEO a încetat oficial să mai existe.
Surse:

https://europa.eu/european-union/about-eu/history/1946-1959/1948_ro

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/UNIUNEA-EUROPEI-OCCIDENTALE-UE45397.php

https://www.jurnaluleuropean.info/single-post/2015/09/12/De-ce-a-disparut-Uniunea-Europei-Occidentale

 

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here