S-a întâmplat în 17 iunie 1473

0
37

S-a întâmplat în 17 iunie 1473 – Copistul și miniaturistul Nicodim a terminat de scris şi decorat cu miniaturi celebrul „Tetraevangheliar de la Humor”, în care se află şi portretul lui Ştefan cel Mare. Azi, portretul se află în muzeul Mănăstirii Putna. La 17 iunie 1473, ieromonahul Nicodim de la Mănăstirea Putna ducea la bun sfârşit porunca voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt: termina de copiat Tetraevanghelul pe care domnitorul îl făgăduise Mănăstirii Humor. De o rară frumuseţe artistică, prin miniaturile pe care le conţine, prin coloritul viu al ornamentelor şi prin calitatea caligrafiei, manuscrisul a rămas valoros şi pentru că păstrează faimosul portret votiv al binecredinciosului Voievod Ştefan, considerat drept cea mai veridică imagine a sa.

      Aplecarea spre frumos, spre realizarea de lucruri valoroase, pentru a-I oferi lui Dumnezeu ce este mai bun, a fost o însuşire esenţială a creştinilor ortodocşi trăitori pe pământul românesc, fie ei domnitori, ierarhi, dregători sau oameni de rând. Oprindu-ne asupra manuscriselor, observăm că cei care le realizau – de obicei monahi – nu se limitau la copierea textului, ea însăşi migăloasă, ci se străduiau să înfrumuseţeze cât mai mult paginile scrise. Frontispiciile, iniţialele capitolelor sau miniaturile au împodobit cărţile de cult, transformându-le în adevărate opere de artă.

         În Moldova din timpul lui Ştefan cel Mare, copierea manuscriselor a cunoscut şi ea o perioadă de înflorire. Faţă de centrul deja renumit de la Mănăstirea Neamţ, domnitorul s-a îngrijit de crearea altuia la nou ctitorita sa mănăstire de la Putna, care va deveni la fel de celebru. În liniştea acestei mănăstiri, ieromonahul Nicodim sfârşea de copiat, la 17 iunie 1473, un Tetraevanghel. Cartea, realizată la porunca domnitorului, avea să fie dăruită Mănăstirii Humor.

        Tetraevanghelul din 1473 are dimensiunile 24/35 cm, iar ferecătura 25/37 cm. Conţine 278 de file de pergament, in folio, scrise în limba slavonă, cu excepţia primei şi ultimei file, care sunt complet albe. Textul este caligrafiat în litere semiunciale, cu cerneală neagră, alternată pe alocuri cu cerneală de aur, şi este distribuit în cea mai mare parte a filelor pe câte două coloane a 26 de rânduri fiecare; puţine file sunt scrise pe o singură coloană, a câte 20 de rânduri fiecare. Deasupra fiecărei coloane din stânga, de la filele 2, 78, 126 şi 205 sunt mici frontispicii florale, colorate în roşu, albastru şi aur, iar paginile de titlu ale Evangheliilor sunt împodobite cu frontispicii bogate, în decorul cărora se combină ingenios cercuri înlănţuite, împletituri şi stilizări vegetale, realizate în aur şi cerneală albastră, roşie, verde şi brună.
          Titlurile sunt scrise cu litere majuscule de aur, iar iniţialele capitolelor sunt bogat ornate cu vreji împletiţi şi înflorituri delicate, trasate, de asemenea, în aur şi cerneluri policrome. Începuturile pericopelor evanghelice (zaceale) sunt însemnate pe margini, întotdeauna, cu cerneală roşie. Orânduite în succesiunea cunoscută în Noul Testament, adică Matei, Marcu, Luca şi Ioan, fiecare Evanghelie este precedată de chipul autorului ei, realizat în miniatură, stând şi scriind sau ascultând vocea tainică a Duhului Sfânt, într-un decor arhitectural mai amplu sau doar sugerat. Trăsăturile lor sunt expresive şi bine individualizate, concentrate sau inspirate, în deplin acord cu momentul pe care îl trăieşte fiecare în parte. Chenare largi, decorate cu stilizări fitomorfe şi geometrice, încadrează cele patru scene, ale căror fonduri de aur potenţează cromatica lor vie, de o inegalabilă prospeţime.

       Tetraevanghelul a fost legat în 1487 în ferecături de argint aurit, decorate cu reliefuri realizate prin ciocănire. Pe prima copertă este înfăţişată Pogorârea Mântuitorului la Iad. Pe cea de-a doua copertă este reprezentată Adormirea Maicii Domnului. Cele două coperte se încheie la cotor printr-un sistem de împletituri metalice, străbătute de vergele, ornamentate cu numeroase butonaşe, asemănătoare unor flori de nituri.

      Tetraevanghelul din 1473 al ieromonahului Nicodim îşi datorează faima nu numai însuşirilor sale artistice excepţionale, ci şi faptului că în cuprinsul acestuia, la fila 266 verso, este zugrăvit faimosul portret votiv al voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Domnitorul este reprezentat în postură de donator, îngenunchiat la picioarele Maicii Domnului, care şade pe tron împreună cu Fiul ei. Voievodul îi oferă Mântuitorului Hristos cu amândouă mâinile Tetraevanghelul. Zugrăvit la vârsta deplinei maturităţi, Ştefan are chipul rotund, ochii albaştri, sprâncenele groase, nasul drept, mustaţa plină, pletele blonde şi ondulate, fruntea înaltă şi boltită. Poartă pe creştet coroană de aur. Este înveşmântat într-o mantie largă şi scurtă, fără mâneci, confecţionată dintr-un brocart roşu presărat cu flori galbene, de aur. Pe sub mantie poartă o tunică de catifea, tot roşie, cu mâneci lungi şi strâmte. Cizmele sunt, de asemenea, roşii.
       Fondul scenei este de aur la registrul Fecioarei cu Pruncul şi de culoare verde-oliv la registrul lui Ştefan. În dreapta voievodului, pe o suprafaţă ceva mai mare decât cea ocupată de el, pergamentul este complet alb, lăsând impresia că nu a fost pictat niciodată. Legat de această suprafaţă albă, de-a lungul timpului, s-au emis mai multe ipoteze. Părerea unanimă a cercetătorilor a fost că aici se impunea prezenţa unui personaj care, împreună cu Ştefan, închina Tetraevanghelul Mântuitorului Hristos. Părerile sunt împărţite însă în privinţa reprezentării: în vreme ce unii au afirmat că suprafaţa nu a fost niciodată pictată, alţii au susţinut că, dimpotrivă, aici a fost pictat un personaj – cel mai probabil, Maria de Mangop, prima soţie a voievodului – care, ulterior, din motive necunoscute a fost şters.
        Pe baza însemnărilor din paginile Tetraevanghelului şi a documentelor vremii, s-a putut reconstitui itinerarul pe care l-a parcurs Cartea sfântă la care a trudit ieromonahul Nicodim de-a lungul veacurilor. În anul 1473, Tetraevanghelul a fost dus de la Mănăstirea Putna la Humor. În 1538, pentru a nu cădea pradă invaziei sultanului Soliman Magnificul, a fost trimis în Transilvania, la cetatea Ciceului, aflându-se vreme de trei ani în grija lui Petru Rareş, care se retrăsese aici după înfrângerea sa de către turci. În 1541 Petru Rareş l-a luat cu sine la Constantinopol, iar apoi, recâştigând scaunul de domnie, îl aduce din nou în ţară, dăruindu-l Mănăstirii Humor.
      În 1653, cazacii lui Timus Hmelniţki au prădat Moldova, luând cu ei şi Tetraevanghelul de la Humor. În acelaşi an însă, manuscrisul a fost recuperat de ostaşii generalului transilvănean Ioan Kemeny, veniţi în ajutorul logofătului Gheorghe Ştefan, uzurpatorul tronului lui Vasile Lupu. După ce a ajuns domn, Gheorghe Ştefan l-a răscumpărat de la generalul Kemeny, restituindu-l Mănăstirii Humor la 25 septembrie 1657. În 1775, după răpirea Bucovinei de căre austrieci, cartea dispare din nou de la mănăstirea Humor. În septembrie 1881, cu prilejul unei vizite în Bucovina, episcopul Melchisedec Ştefănescu descoperă manuscrisul la Mitropolia din Cernăuţi. În urma unei comunicări făcute de ierarh Academiei Române, Tetraevanghelul ajunge mai întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti, în ziua de 27 noiembrie 1881.A fost restituit Mitropoliei de la Cernăuţi la începutul anului 1882. Prin anul 1937 se afla la Muzeul arhidiecezan din Cernăuţi.
        În anii 1940-1948 ajunge printre odoarele Mănăstirii Dragomirna şi va fi expus în muzeul mănăstirii între 1948-1957. În 1957 Tetraevanghelul este trimis la Bucureşti, pentru expoziţia documentar-artistică organizată de Muzeul de Artă al României la împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare. În acelaşi an a fost adus şi expus în muzeul Mănăstirii Putna. În 1971, cartea a fost luată în custodie de Muzeul de istorie al României. În locul ei, la Putna, a fost expus un facsimil executat la Muzeul de Artă, în anul 1973. Filele şi ferecătura acestui facsimil sunt cu un centimetru mai mici faţă de original.
       Tetraevanghelul este valoros şi pentru inscripţiile şi însemnările pe care le cuprinde. Pe fila 265 verso este caligrafiat textul de danie în limba slavonă, încadrat în chenar liniar cu motive florale, trasate în roşu, albastru şi aur: „Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul ţar, Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldo-Vlahiei, a dat să se scrie acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim şi l-a dăruit mănăstirii de la Humor, întru pomenirea sufletului său şi al părinţilor săi şi al copiilor săi, egumen fiind atunci popa Gheorghe, şi s-a sfârşit în luna iunie 17, în anul 6981 (1473)“. Pe prima copertă este bătută, în câte două rânduri sus şi două jos pisania ferecăturii în limba slavonă: „Io Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a ferecat această Evanghelie în mănăstirea de la Humor, în anul 6995 (1487), noiembrie 20“.

Surse:

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/11/13/portretul-lui-stefan-cel-mare-din-tetraevanghelul-de-la-humor-1473/

https://www.scribd.com/doc/190534362/Evangheliarul-de-La-Humor

https://www.stefancelmare.ro/Tetraevanghelul-de-la-Humor-1473-s6-ss22-c5.htm

https://www.putna.ro/Tetraevanghel-s3-ss2-c1-cc1.php

https://ziarullumina.ro/documentar/chipul-lui-stefan-din-evanghelia-de-la-humor-56900.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here