S-a întâmplat în 17 ianuarie 2000

0
106

S-a întâmplat în 17 ianuarie 2000: A murit Ion Raţiu, om politic ţărănist, scriitor, gazetar, avocat; a locuit la Londra din 1940; s-a repatriat în ianuarie 1990; candidat la alegerile prezidenţiale din România din 1990.Ion Augustin Nicolae Rațiu (n. 6 iunie 1917, Turda, Comitatul Turda-Arieș– d. Londra) a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD).

      Ion Rațiu este descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.Membru de seamă al familiei Rațiu, a fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiu din Turda, care la rândul său a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii Nicolae Rațiu (decedat în 1932). Mama sa, Eugenia Rațiu, născută Turcu, a fost nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu, autorul „Peregrinului transilvan”.A urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A făcut Şcoala de ofiţeri de rezervă la Craiova, unde a ieşit şef de promoţie şi de unde a fost trimis la Regimentul 31 Artilerie din Cluj.În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România.
    În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Legația României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea.La 29 noiembrie 1940, la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetul Național Român. Rațiu a făcut parte din conducerea organizației, aflată sub președinția lui Viorel Tilea. Raţiu merge la Ministerul Englez de Externe pentru a cere azil politic. La doar două luni după obţinerea azilului politic, a primit o bursă la Cambridge, unde a studiat timp de trei ani, luându-şi diplomă de Master în Ştiinţe Economice.Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi. S-a angajat la firma „Pall Mall Deposit and Forwarding Co.” pentru un salariu de 6 lire şi 10 şilingi pe săptămâna. Compania se ocupa de transporturi terestre, navale şi aeriene. În scurt timp i-a venit o idee pentru dezvoltarea firmei. A pus-o pe hârtie şi a înaintat-o patronilor săi. I s-a încredinţat o companie subsidiară pe moarte pentru a-şi pune planul în aplicare.
      Compania subsidiară a progresat. Atunci i-a cerut patronului o jumătate din patrimoniul acesteia. Patronul a tărăgănat răspunsul timp de un an. Ca urmare, Ion Raţiu a părăsit firma şi a deschis o afacere proprie. A închiriat două camere într-un imobil din buricul târgului, pe Regent Street, în apropiere de Piccadilly Circus. În octombrie 1957 a înfiinţat „J.R. Shipping Co.”. A trebuit să împrumute de la banca 5.000 de lire. Firma s-a specializat de la bun început pe transportul de mărfuri în vrac, pe sistemul din uşa în uşa. Patru ani după înfiinţare, firma lui Ion Raţiu a devenit partenera pentru Marea Britanie a “Norge Line”. Avea comenzi şi în Statele Unite. În 1963, afacerile au prosperat şi Ion Raţiu înfiinţează „Regent Line”, firmă de transport maritim. Au început transporturile între Hamburg – Bremen – Rotterdam – Anvers – Liverpool şi Wilmington, Charleston, Savannah, pe coasta de est a SUA. Aşa a putut Ion Raţiu în 1972 să cumpere întregul imobil din Regent Street. Acest bloc avea pe diagonală tricolorul românesc şi în mijloc litera R: de la Regent – Raţiu – România.
       Pentru că în decembrie 1973 a crescut preţul ţiţeiului de patru ori, Ion Raţiu s-a retras din transportul maritim. S-a orientat apoi către ceva nou: construcţii, finanţe. Ca om de afaceri a activat din 1951 până în 1975, după acest an dedicându-se luptei pentru libertate şi democraţie în România. În 1971, Ion Raţiu a înfiinţat „Regent House Properties Limited”, care şi la ora actuală desfăşoară activităţi în domeniul imobiliar în ţări precum Regatul Unit, SUA, Franţa şi România. De altfel, din 1990, Nicolae Raţiu se ocupă de toate afacerile tatălui său.
        După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul 3. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD.În 1991 a înființat ziarul Cotidianul. Are 2 copii: Indrei Rațiu și Nicolae Rațiu. Cu banii câştigaţi în Londra şi-a susţinut activitatea politică. În mai 1991, Ion Raţiu a candidat la Preşedinţie. Mulţi români l-au acuzat că a venit în România după ce pericolul a fost înlăturat, că nu a suferit în ţară sub jugul comunismului, că nu a mâncat salam cu soia. Foarte mulţi au avut un cui împotriva lui pentru că vorbea o română cu un puternic accent englezesc, dar şi pentru aerul său britanic. Românii l-au poreclit „Domnul Papion”. La scurt timp după revenire, Ion Raţiu şi-a deschis un ziar şi o tipografie: „Nu mi s-a dat licenţă să înfiinţez un post de televiziune independent. Nu mi s-a permis să pun în funcţiune tipografia modernă, care era gata să lucreze încă de la data de 19 aprilie 1990, deci cu 31 de zile înainte de alegeri. A trebuit să înlătur obstacole incredibile ca să public ziarul Cotidianul, ceea ce am reuşit abia la 10 mai 1991″. Cu toate că nu a câştigat alegerile, Raţiu a fost senator şi s-a stabilit împreună cu soţia la Bucureşti. Ion Raţiu a murit la 17 ianuarie 2000, răpus de cancer la esofag.Ion Rațiu a murit la Londra, iar conform dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. Ion Rațiu a fost îngropat în cimitirul central din Turda, preotul ortodox al bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (Biserica Rățeștilor, ctitorită de familia Rațiu) nedând permisiunea înhumării sale lângă strămoși, în curtea bisericii, din cauza diferendelor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Ion Rațiu fiind credincios unit. Elisabeth Rațiu a murit 19 octombrie 2016, la vârsta de 94 de ani, la Londra.
      Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca oferă în fiecare an premiul „Ion Rațiu”. La moartea sa, Nicolae Rațiu, fiul său, a devenit executorul testamentului acestuia. Într-o scrisoare adresată doamnei Mariana Răduțiu, directoarea în iunie 2000, domnul Nicolae Rațiu solicita direcțiunii de atunci pregătirea unui proiect, sugerând ca acesta să poarte numele „Proiectul Ion Rațiu”, proiect la care școala urma să beneficieze de suma de 40.000 de dolari, lăsată prin testament de Ion Rațiu. Proiectul a preconizat, printre altele dotarea unui laborator cu mobilier și aparatură performantă pentru disciplina informatică, înființarea „Fondului de carte Ion Rațiu” și acordarea „Premiilor Ion Rațiu” elevilor cu performanțe la învățătură. Premiile „Ion Rațiu” se acordă la finele anului școlar, într-un cadru festiv, de acest premiu beneficiind de fiecare dată atât un elev de la profilul real, cât și un elev de la profilul uman.
      Lansat în iulie 2004, Centrul Rațiu pentru Democrație este un ONG care continuă idealurile promovate de Ion Rațiu. Misiune: încurajarea și promovarea valorilor și comportamentelor asociate democrației, într-un mod nepartizan. Centrul susține proiecte și programe desfășurate la nivel local, național și internațional. Centrul e sprijinit de membri ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj, ai Colegiului Tehnic Dr. Ioan Rațiu, Europe to Europe, sponsorizat de Fundația Familiei Rațiu din Londra. Din inițiativa urmașilor familiilor lui Viorel Tilea și Ion Rațiu, Arhiva Rațiu-Tilea a fost donată Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
Surse:
Valentin Vișinescu, Vasile Miclăuș, Tudor Ștefănie – Dicționar de personalități turdene, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
Broșura Istoria Familiei Rațiu redactată de „Centrul Rațiu pentru Democrație” Turda (fosta „Fundație Rațiu”), Editura RH Printing, București, 2010.

Istoria unei candidaturi deturnate : note zilnice : ianuarie – decembrie 1992 By: Rațiu, Ion. București : Regent House Printing & Publishing. 2001.

https://ratiu.org/about-us/

http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=270&cam=2&leg=1992&idl=4&pag=0

https://www.rfi.ro/politica-100589-pagina-de-istorie-ani-moartea-ion-ratiu

http://www.istorie-pe-scurt.ro/cum-a-facut-avere-ion-ratiu/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here