S-a întâmplat în 17 aprilie 1918, 17/30: S-a înfiinţat, la Paris, „Comitetul naţional al românilor din Transilvania şi Bucovina”, sub preşedinţia lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino; Comitetul a militat pentru dobândirea independenţei Transilvaniei şi unirea acesteia cu România.
Numeroase personalităţi ale intelectualităţii româneşti, în frunte cu Traian Vuia, aflate în emigraţie la Paris, au hotărât întemeierea, la 17/30 aprilie 1918, a Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina. Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, înfiinţat la Paris sub preşedinţia lui Traian Vuia, şi ulterior a dr. Ioan Cantacuzino, a desfăşurat o intensă activitate pentru unirea teritoriilor româneşti din Austro-Ungaria cu România.
Scopul Comitetului era acela de a întreprinde o campanie de informare pe lângă guvernele statelor occidentale asupra cerinţelor legitime ale românilor de a se elibera de sub dominaţia Austro-Ungariei. Comitetul a editat la Paris revista „La Transyvlanie”, aflată sub directa conducere a lui Traian Vuia, revistă ce a contribuit la corecta informare a opiniei publice internaţionale asupra situaţiei românilor transilvăneni.
Celebrul inventator Traian Vuia, stabilit la Paris din 1902, a militat cu ardoare pentru destrămarea monarhiei austro-ungare, cu eliberarea naţionalităţilor oprimate şi unirea întregii suflări româneşti în propriul ei stat naţional. Activitatea aceasta unionistă în serviciul statului naţional unitar român se împleteşte, la Traian Vuia, cu o corespunzătoare acţiune organizatorică, reclamată de evenimente.
Prima semnătură în josul procesului verbal de constituire – act publicat la 15 mai 1918 în „La Transylvanie” ca organ parizian bilunar de presă al Comitetului – este cea a lui Traian Vuia (urmat de Dionisie Axente ş.a.). Articolul 2 din statutele Comitetului precizau în mod clar ţinta finală a acestuia din urmă: unirea teritoriilor de peste munţi cu România – dorinţa de veacuri a poporului. Prin actul de constituire a acestui Comitet, românii rezidenţi în Franţa se angajau în scris să continue lupta în acest scop şi cu sprijinul fraţilor din România.
O primă acţiune majoră a Comitetului a fost elaborarea unui protest faţă de pacea de la Buftea-Bucureşti din primăvara anului 1918. Documentul informa statele membre ale Antantei asupra hotărârii românilor transilvăneni şi bucovineni de a se uni cu România. Ansamblul acţiunilor la care participau Traian Vuia şi alţii s-au oglindit adesea în coloanele revistei „La Transylvanie”. În luna iunie 1918 Traian Vuia publică în această revistă articolul „Eliberarea naţionalităţilor subjugate”, în care arată că „pacea de drept este incompatibilă cu existenţa monstrului ce se cheamă Imperiul habsburgic”.
Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina avea în vedere, de asemenea, şi alte popoare vecine. La rândul său, Comitetul Naţional Polonez a adresat felicitări Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina pentru acţiunile întreprinse, arătând că „în munca aceasta, în luptele ce cu siguranţă vom mai avea de purtat contra duşmanilor noştri comuni, se va consolida şi cimenta vechea prietenie dintre România si Polonia” („La Transylvanie” nr. 6/1 august 1918).
Multiplele organisme politice din 1918, constituite la nivel naţional, sau mai înalt, găseau uneori necesară funcţionarea unei legături între ele. Astfel, spre exemplu, începând de la 1 august 1918 Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania este reprezentat în Comitetul naţionalităţilor oprimate, prin personalităţi precum dr. I.Cantacuzino, Nicolae Titulescu şi Traian Vuia („La Transylvanie” nr. 12/1.XI.1918). Totodată Traian Vuia, în numele organismului pe care îl conducea, s-a adresat în scris unor personalităţi precum Take Ionescu (la 1 noiembrie 1918), sau Woodrow Wilson, preşedintele SUA (la 15 ianuarie 1919).
„La Transylvanie” devenise o veritabilă tribună a naţiunii române, inclusiv pentru cei înrolaţi pe îndepărtatele fronturi de luptă. Datorită largii difuzări a acestei reviste în numeroase ţări, veştile, actele, apelurile, ideile publicate erau citite cu interes la Bucureşti, Paris, Londra etc., în tranşeele de la Piave, sau de către militarii români prizonieri aflaţi la Cittaducale (Italia). Datorită lui Vuia şi celorlalţi colaboratori, periodicul difuza ştiri de ultimă oră despre mersul evenimentelor.
Astfel, la 12/25 iunie 1918 Traian Vuia scria din capitala Franţei lui Zaharia Barbu, aflat în lagărul din Cittaducale: „Toată activitatea noastră se concentrează în formarea Legiunii române transilvănene”. Constituirea acestei unităţi militare avea în concepţia lui Traian Vuia o valoare morală şi politică excepţională. „Noi luptăm prin toate mijloacele – conchidea el – pentru ca să arătăm lumii că suntem un popor demn de a fi dezrobit (…)”.
De asemenea, Traian Vuia a purtat o corespondenţă activă cu cei interesaţi în constituirea de unităţi militare naţionale în Franţa sau Italia. Vuia împreună cu Dumitru Drăghicescu au acţionat pentru formarea unei legiuni româneşti pe frontul francez. Totodată, Traian Vuia a sprijinit puternic grupul de tineri aviatori români sosiţi în Franţa din Marea Britanie, unde fuseseră trimişi pentru instruire.
Surse:
Constantin I. Stan -”Luptători sub steagul Marii Uniri.Activitatea românilor aflaţi în străinătate 1916-1920”, Ed. Paideia, Bucureşti, 2010
„Politica externă a României. Dicţionar cronologic”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
Ion Iacovachi şi Ion Cojocaru- „Traian Vuia.Viaţa şi opera”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
https://www.cotidianul.ro/traian-vuia-si-comitetul-national-de-la-paris/
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
