S-a întâmplat în 16 septembrie 1916, 16/29 – 20.IX/3.X

0
30
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 16 septembrie 1916, 16/29 – 20.IX/3.X: Bătălia de la Praid-Sovata, ultima acţiune ofensivă a Armatei române pe frontul din Transilvania în campania din anii 1916-1917. Bătălia de la Praid-Sovata au reprezentat  acțiuni militară de nivel tactic, în perioada 16/29 septembrie – 20 septembrie/3 octombrie 1916 și a avut ca rezultat victoria forțelor române, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 7 Infanterie, Divizia 8 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 39 Honvezi ungară, Divizia 72 Infanterie austro-ungară și Brigada 1 Landsturm ungară. A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în bătălia dintre Olt și Mureș.

     La 21 august (3 septembrie), Armata de Nord a reluat acţiunile offensive cu Divizia 14 Infanterie, cu forţele de la flancul drept care au înaintat pentru a asigura flancul drept al armatei şi a realiza joncţiunea cu stânga Armatei 9 Ruse. Forţele principale ale diviziei au atacat în lungul trecătorii Topliţa – Deda, au eliberat oraşul Topliţa la 25 august (7 septembrie) şi au pătruns în depresiunea Giurgeului. În zilele următoare înaintarea diviziei a continuat, forţele sale au traversat pantele de est ale munţilor Giurgeului şi au ieşi pe aliniamentul Dealul Negri (sud-vest Vatra Dornei) – înălţimea Gropşoara (1.684 m) – vârful Curmătura (1.386 m)19. La 14 (27) septembrie înaintarea Diviziei 14 Infanterie a fost oprită din ordinul Armatei, Divizia urmând să organizeze apărarea pe aliniamentul atins.
        Concomitent, Divizia 8 Infanterie (comandant – general de brigadă Ion Pătraşcu), a fost introdusă în operaţie între Diviziile 14 şi 7 Infanterie.Adoptând un dispozitiv pe un eşalon, având în prima linie Brigada 37 Infanterie la dreapta şi Brigada 16 Infanterie pe restul frontului şi constituindu‑şi o rezervă, divizia a trecut la ofensivă cu Brigada 37 pe direcţia localităţii Remetea – vârful Bătrâna (1.637 m), iar cu Brigada 16 pe direcţia Gheorghieni – Joseni – Praid, a eliberat la 25 august (7 septembrie) oraşul Gheorghieni, după care a continuat înaintarea. În cursul ofensivei, în subordinea Diviziei 8 Infanterie a intrat Brigada 15 Infanterie, care a fost introdusă în luptă în primul eşalon al diviziei, realizând joncţiunea cu unităţile Diviziei 7 Infanterie, vecinul din stânga. Spre sfârşitul etapei, forţele principale ale Diviziei au ieşit pe aliniamentul pârâului Casva – satul omonim – Ibăneşti – Praid.
         În ceea ce priveşte acţiunile Diviziei 7 Infanterie, care după ce a ieşit cu o parte din forţe pe malul stâng al Oltului, pe aliniamentul Sândominic– Mădăraş – Delniţa, a înaintat cu Brigada 13 Infanterie spre Miercurea Ciuc pe care l‑a eliberat la 26 august (8 septembrie), în cooperare cu Brigada 15 Infanterie, printr‑o manevră dublu învăluitoare. În cursul luptelor s‑a remarcat în mod deosebit căpitanul Nicolae Vulovici, commandant de companie în Regimentul 15 Războieni, căzut la datorie. Lupte deosebit de grele a dus Brigada 15 Infanterie (flancul stâng al Diviziei 7), care după ce a contribuit decisive la eliberarea oraşului Miercurea Ciuc a înaintat spre râul Olt pe care l‑a forţat în două sectoare: la Sântimbru şi Sânsimion şi a pătruns pe pantele estice ale munţilor Harghitei. Ca urmare a pierderilor suferite, Brigada 15 Infanterie a fost scoasă de pe front şi trecută în refacere în rezerva Armatei de Nord.
      La sfârşitul etapei, Divizia 7 Infanterie ieşise cu forţele principale pe aliniamentul: Sândominic – 4 km vest oraşul Miercurea Ciuc – intrarea în trecătoarea Ciba-Vlăhiţa. Divizia 2 Cavalerie, după ce a preluat o parte din fâşia de ofensivă a Brigăzii 15 Infanterie, a forţat Oltul, apoi a angajat lupte pe pantele munţilor Harghitei iar la sfârşitul etapei a atins aliniamentul: muntele Cucului (1.558 m) – vârful Olişca Mare (1.374 m) – imediat vest Bixad. În scopul asigurării flancului drept al Armatei de Nord, generalul de divizie Constantin Prezan a constituit, la 20 august (10 septembrie), Detaşamentul „Colonel Constantin Colori”, format din Regimentul 85 infanterie şi trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor, respectiv spre localitatea Broşteni.
      Deşi majoritatea marilor unităţi ale Armatei de Nord se găseau în ofensivă, la 26 august (8 septembrie) armata a primit ordin să treacă la apărare pe aliniamentul atins, consolidându‑se în teren. Pe unele direcţii însă acţiunile ofensive au continuat, până la 28 august (10 septembrie). La această dată, Armata de Nord, comandată de generalul de divizie Constantin Prezan, având ca şef al Biroului de operaţii pe căpitanul Ion Antonescu (viitorul mareşal al României), îndeplinise misiunea primită de a ieşi cu forţele principale în Podişul Transilvaniei şi a crea condiţii pentru dezvoltarea succesului spre „Poarta Someşului”. La închiderea etapei, Armata de Nord ieşise cu forţele principale la
vest de cursul superior al Mureşului şi Oltului, pe aliniamentul: oraşul Topliţa – vârful Bătrâna (1.634 m) – pasul Bucin – muntele Cucului imediat vest localitatea Bixad.
       Etapa a treia a operaţiei, 29 august – 13 septembrie (11 – 26 septembrie) 1916, a cuprins eforturile comandamentului armatei pentru consolidarea flancului drept al armatei şi realizarea unei bune cooperări cu Armata 9 Rusă şi concomitent să dezvolte ofensiva cu forţele de la stânga armatei, în scopul scurtării frontului şi asigurării legăturii cu Armata 2 Română.În ceea ce priveşte situaţia inamicului, acesta dispunea, la începutul etapei, de următoarele forţe aflate în faţa Armatei de Nord. Divizia 61 austro‑ungară şi Brigada 1 Landsturm – husari, în contact cu trupele române pe aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100 m) – localitatea Lunca Bradului – 12 km est Praid – imediat est localitatea Vlăhiţa – Sânpaul (în valea Homorodul Mare).
      Linia de contact între cele două grupări adverse – „Ţara Nimănui” – măsura între câteva sute de metri până la câţiva kilometri, ajungând între Bixad şi Sânpaul la circa 30 km. Acest spaţiu era „acoperit” de trupele de cercetare din fiecare tabără.Principalele acţiuni de luptă în cursul acestei etape s‑au dus de cătrediviziile de infanterie aflate în eşalonul întâi, astfel: forţele Diviziei 14 Infanterie, grupate în Detaşamentul „Colonel Colori” şi Detaşamentul „Căliman” (constituit la 28 august (10 septembrie) în scopul ocupării unei poziţii pe muntele Căliman în vederea interzicerii acţiunilor inamicului dinspre Bilbor şi Topliţa) au izgonit trupele austro‑ungare pe dealul Negri şi vârful Pietrosul (2.100 m).
      Urmare a acestei acţiuni, forţele principale ale diviziei au ieşit pe aliniamentul: Răstolniţa – pantele vestice ale munţilor Gurghiului.Concomitent, Divizia 8 Infanterie a respins inamicul pe mai multe direcţii, iar la 6 (19) septembrie a ajuns la aliniamentul Ibăneşti – imediat est Sovata – Praid. Lupte grele au angajat regimentele Diviziei 7 Infanterie în munţiiHarghitei, au cucerit culme după culme, au eliberat localităţile Vlăhiţa şi Odorhei la 5 (18) septembrie şi a realizat joncţiunea cu dreapta Armatei 2 Române (comandant – general de divizie Alexandru Averescu) în zona localităţii Mereşti.În cursul acestei etape, regimentele Diviziei 2 Cavalerie s‑au regrupat în zona Miercurea Ciuc, Jigodin, Liliceni, către flancul stâng al armatei.
      Operaţia ofensivă a Armatei de Nord, condusă cu pricepere de către generalul de divizie Constantin Prezan şi de Statul Major al Armatei, se înscrie între reuşitele Campaniei Armatei Române din anul 1916.La sfârşitul operaţiei ofensive. care a durat aproape o lună de zile – 15 (28) august – 18 septembrie (1 octombrie) –, forţele principale ale armatei au atins aliniamentul general Vatra Dornei – imediat est Răstolniţa – pantile vestice ale munţilor Gurghiului – imediat est Sovata – Praid – inclusiv oraşul Odorhei.Fâşia de ofensivă, cu o dezvoltare frontală la început de circa 270 km, s‑a redus în etapa finală până la 150 km.
        Armata a pătruns prin lupte continue în adâncimea dispozitivului forţelor austro‑ungare, între 50 km (cu forţele de la flancul stâng) şi circa 100 km (cu unităţile de la centrul dispozitivului operativ). Ea a eliberat zone importante din estul Transilvaniei, cu o suprafaţă de circa 12.000 kmp.Ritmul ofensivei a fost în general mic, dată fiind şi natura terenului,cuprins între 3 şi 5 km în 24 de ore. Cel mai ridicat ritm de înaintare a fost în etapa a doua, când trupele au pătruns într‑un ritm de până la 5 km în 24 de ore, în dispozitivul advers. Dezvoltarea frontală a fâşiilor de ofensivă a diviziilor din primul eşalon al armatei a fost diferită, funcţie de caracteristicile terenului în care s‑au dus lupte şi de intervalele existente între direcţiile pe care acţionau grupurile respective, trecute la ofensivă din dispozitivul de acoperire. Ele au cunoscut următoarele dezvoltări la marile unităţi tactice, astfel: la Divizia 14 Infanterie – 40 – 80 km, la Divizia 7 Infanterie – 30 – 90 km, la Divizia 8 Infanterie – 25 – 40 km (a avut o singură brigadă în primul eşalon), iar la Divizia 2 Cavalerie – 40 – 70 km.
        Ofensiva armatei a avut un pronunţat caracter manevrier, prin acţiuni de întoarcere şi învăluire, dar şi frontale. Grupurile din acoperire au trecut la ofensivă prin ruperea apărării inamicului în fâşii cu o dezvoltare frontal cuprinsă între 16 şi 30 km, astfel: Grupul „Bistriţa” – 30 km, grupul „Bistricioara” – 20 km, Grupul „Bicaz” – 16 km, Grupul „Ghimeş” – 30 km, Grupul „Uz” – 20 km şi Grupul „Oituz” – 20 km.Comandamentul Armatei de Nord constituit la mobilizare, s‑a închegat în scurt timp într‑un organism bine sudat, cu ofiţeri capabili să contribuie la analiza situaţiei operativ, furnizând date concrete comandantului în vederea luării hotărârilor şi transmiterii acestora în timp util.
Surse:

***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989

Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989

Nicolae Ciobanu, Mihai Şerban, Operaţia ofensivă a Armatei de Nord (15/18 august – 13 septembrie/10 octombrie 1916), sesiune comunicări ştiinţifice UNAp,2011

https://ro.historylapse.org/romania-in-primul-razboi-mondial-ofensiva-in-transilvania

http://istoriamilitara.org/stiinta/elemente-militare/91-master.html?start=170

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here