S-a întâmplat în 16 noiembrie 1717

0
33
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 16 noiembrie 1717: S-a născut Jean le Rond D’Alembert, filosof iluminist francez şi matematician (unele dintre teoremele sale şi-au găsit aplicaţii imediate în astronomie şi fizică); coeditor, împreună cu Denis Diderot, al „Enciclopediei franceze”.

      D’Alembert s-a născut la Paris, pe data de 16 noiembrie 1717. Era fiul nelegitim al scriitoarei Claudine Guérin de Tencin și al cavalerului Louis-Camus Destouches, ofițer de artilerie. La câteva zile după naștere, a fost abandonat de către mama sa, o servitoare a acesteia depunându-l pe scările capelei Saint Jean le Rond (componentă a catedralei Notre-Dame de Paris). După obiceiul timpului, a fost botezat cu numele sfântului protector al acelei capele – Jean le Rond.A fost plasat la „așezământul copiilor găsiți”, dar tatăl său (care fusese plecat o perioadă) l-a luat de acolo și l-a încredințat spre adopție unei familii modeste din Paris. Cu toate că nu l-a recunoscut niciodată oficial, cavalerul Destouches a vegheat la educația copilului, i-a acordat o pensie viageră și l-a vizitat din când în când.
       La vârsta de doisprezece ani, D’Alembert a fost admis să urmeze cursurile „Colegiului celor patru națiuni” (Collège des Quatre-Nations). A fost un elev eminent, obținând bacalaureatul în arte. A urmat apoi cursurile „Școlii de Drept”, unde s-a înscris sub numele de Daremberg, pe care l-a schimbat apoi în D’Alembert, nume pe care îl va păstra pentru tot restul vieții sale.În 1739, D’Alembert a prezentat la Academia Franceză de Științe, prima sa lucrare științifică în domeniul matematicilor, cu privire la erorile pe care le descoperise în „l’Analyse démontrée”, publicată în 1708 de către Charles-René Reynaud (profesorul cu care D’Alembert a studiat elementele de bază ale matematicii).
       În 1742, la vârsta de 24 de ani, a fost numit asistent la secția de astronomie a Academiei de Științe (unde era coleg cu matematicianul Alexis Clairaut). În 1743 a publicat faimosul său „Traité de Dynamique” (Tratat de dinamică), acesta fiind considerat de către specialiști treapta din istoria mecanicii ce face legătura între contribuțiile lui Newton și cele ale lui Lagrange.La 28 de ani (în 1746) a fost ales ca membru al Academiei de științe din Berlin, iar în 1748 membru al Royal Society.
       Prieten cu Voltaire și implicându-se constant în pasionatele controverse ale perioadei iluminismului, D’Alembert frecventa în mod regulat și principalele saloane pariziene, ca cele ale Mariei-Therese Geoffrin, Marie du Deffand, Julie de Lespinasse. Acolo l-a cunoscut pe Denis Diderot, în 1746. În anul următor, ei au pus bazele proiectului Enciclopediei. În 1751, după cinci ani de muncă, la care au participat mai mult de două sute de contribuitori voluntari, a apărut primul volum al Enciclopediei, prefața acesteia (Discours préliminaire) fiind scrisă de către D’Alembert.În 1754, D’Alembert a fost ca membru al Academiei franceze, al cărei secretar permanent a devenit la 9 aprilie 1772.
      A continuat să scrie numeroase lucrări științifice și filosofice până la moartea sa, survenită la 29 octombrie 1783. În discursul funebru ținut cu această ocazie la Academia Franceză, noul secretar al acestei prestigioase instituții, Marchizul de Condorcet, a elogiat întreaga activitate a lui D’Alembert, subliniind îndeosebi contribuțiile sale la dezvoltarea științelor exacte.
       Împreună cu Denis Diderot, D’Alembert a fost inițiatorul și editorul principal al Enciclopediei.În 1745, D’Alembert, care era deja membru al Academiei de științe, a fost însărcinat să traducă din limba engleză în franceză Cyclopaedia lui Ephraïm Chambers. Pornind de la o simplă traducere, acest proiect s-a transformat în redactarea unei opere originale și unice pentru acea perioadă: Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers.D’Alembert a scris celebrul Discours préliminaire („Prefața Enciclopediei”), precum și cea mai mare parte a articolelor având subiecte științifice (îndeosebi din matematică) – circa 1700 articole, semnate cu pseudonimul „O”. Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762.
        Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D’Alembert în algebră este Teorema lui D’Alembert (cunoscută și sub numele de teorema D’Alembert – Gauss, sau teorema fundamentală a algebrei), publicată în tratatul său „Traité de dynamique”. Această teoremă a fost complet demonstrată abia în secolul al XIX-lea de către Carl Friedrich Gauss, care a identificat unele erori în demonstrația originală dată de d’Alembert.În 1750, a adus o contribuție esențială în noțiunea generală a numerelor iraționale.O altă contribuție importantă, în analiza matematică, o constituie crearea, în 1768, a teoriei seriilor divergente, completată și dezvoltată ulterior de alți matematicieni.
       D’Alembert a studiat „problema celor trei corpuri” și a echinocțiilor, într-un memoriu referitor la precesia echinocțiilor, publicat în 1749. Acest fenomen astronomic, a cărui perioadă este de aproximativ 26000 de ani (mai exact 25765 de ani), fusese observat și descris de către marele astronom al antichității Hiparh, dar o explicație științifică nu fusese încă găsită. Newton sugerase că o cauză a acestui fenomen constă în acțiunea forțelor de gravitație asupra corpurilor care nu sunt perfect sferice (cum este și cazul globului pământesc). D’Alembert a reușit să efectueze calculele necesare și să obțină rezultate numerice în concordanță cu observațiile astronomice.Tot D’Alembert este și cel care a făcut să progreseze dificila problemă astronomică referitoare la explicația mișcării lunii. În acest sens, el este un precursor al Mecanicii celeste a lui Laplace.
        De asemenea, D’Alembert a lucrat la problema de aberațiilor cromatice, care limitau acuratețea lunetelor astronomice, problemă abordată la concurență cu Alexis Clairaut și Leonhard Euler. El a propus suprapunerea mai multor lentile, având forme diverse și coeficienți de refracție diferiți. A obținut, de asemenea, și rezultate în cazul problemei aberațiilor de sfericitate.
       D’Alembert a fost atras de filosofie încă din timpul studiilor sale de la „Colegiul celor patru națiuni” (Le Collège des Quatre-Nations) din Paris, unde exista o influență jansenistă. El era, de asemenea, interesat de studiul limbilor antice și de teologie (printre altele, el a scris un comentariu la Epistola lui Pavel către romani. După terminarea studiilor de la acest colegiu, el lasă în urmă preocupările teologice și se dedică preocupărilor din domeniul dreptului și din cel al matematicii. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție carteziană care, integrată conceptelor filosofice newtoniene, va deschide calea pentru raționalismul științific modern.
      Proiectul Enciclopediei, la care a colaborat cu Denis Diderot și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. Discursul preliminar la Enciclopedie (publicat în 1751 ca prefață la primul volum al acesteia), inspirat de filosofia empirică a lui John Locke, este adesea considerat ca un veritabil manifest al iluminismului. Acest manifest afirmă existența unei legături directe între progresul cunoașterii și a progresul social.
       D’Alembert a fost un filozof idealist și a criticat filozofia carteziană și societatea feudală, în special în ceea ce privește repartiția inechitabilă a bogăției în cadrul societății.Contemporan al „secolului luminilor”, determinist și ateu (sau cel puțin deist), D’Alembert, împreună cu prietenul său Voltaire, a fost unul dintre protagoniștii luptei împotriva absolutismului religios și politic, pe care el l-a denunțat în numeroasele articole din domeniul filosofiei scrise pentru Enciclopedie.În lucrarea sa Philosophie expérimentale („Filosofia experimentală”), D’Alembert definește filosofia astfel: „Filosofia nu este altceva decât aplicarea rațiunii la diversele obiecte asupra cărora ea poate fi exercitată”.Pe baza materialismului științific, a încercat să elaboreze principiile clasificării științelor și de a ajuta științele naturii (aflate pe atunci în plină dezvoltare) să sistematizeze și să generalizeze materialul pe care în acumulează.
Surse:

https://www.larousse.fr/encyclopedie/personnage/Jean_Le_Rond_d_Alembert/104702

https://www.newworldencyclopedia.org/entry/Jean_le_Rond_d%27Alembert

https://www.scientia.ro/biografii/116-biografii-matematica/4747-jean-le-rond-d-alembert.html

http://salon-litteraire.linternaute.com/fr/biographie-auteur/content/1861902-d-alembert-biographie

https://www.thefamouspeople.com/profiles/jean-le-rond-dalembert-498.php

https://www.britannica.com/biography/Jean-Le-Rond-dAlembert

https://www.encyclopedia.com/people/science-and-technology/mathematics-biographies/jean-le-rond-d-alembert

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here