S-a întâmplat în 16 mai 1980

0
22

S-a întâmplat în 16 mai 1980: A murit romancierul Marin Preda. Scriitorul Marin Preda s-a născut la 05 august 1922, în Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman. Părinţii nu erau căsătoriţi legal și a purtat numele mamei.

  A studiat la Siliştea-Gumeşti, apoi la Şcoala Normală din Abrud, la Cristuru-Odorhei si la Bucureşti. A renunţat la studii după susţinerea examenului de capacitate și în 1941 se angaja corector la revista Timpul. În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu’ în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.

       În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”. În 1943, martie, îi apare Colina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei” publică schița Rotila. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani. Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeții. Ea este construită pornind de la tehnica „muștei pe perete“ (o narațiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela Chinuri.
      Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Între 1949 și 1955 scrie primul volum al romanului Moromeții, considerat ca fiind capodopera scriitorului. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”.  În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se oprește la Beijing. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru.

          În 1960-1961, citește marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinități. În 1965 traduce împreună cu soția Eta romanul Ciuma de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 devine director al editurii Cartea Românească, pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980. În 1970 traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.

         În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Apare ediția a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publică Viața ca o pradă, un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21.

         Opera sa a fost ecranizată, in 1954 apărea filmul Desfăşurarea, regizat de Paul Calinescu, in 1973- Portile albastre ale orasului, Marele singuratic in 1976, Intrusul și Imposibila iubire in 1983, Moromeţii in 1988, Cel mai iubit dintre pământeni în 1993. A tradus romanul Ciuma de Albert Camus și Demonii de F.M Dostoievski, împreuna cu Niculae Gane.

       A fost căsătorit cu poeta cu Aurora Cornu intre 1954 si 1958, cu Eta Vexler- critic literar, evreică emigrată in Franţa in 1970 si cu Elena Mitea, cea din urmă soţie, cu care era în proces de divorţ când a murit și singura cu care a avut copii. Marin Preda a murit la 16 mai 1980, la Palatul Mogoşoaia. Marin Preda este înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/marin-preda/index.php

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/106-marin-preda-1922-1980

https://istoriiregasite.wordpress.com/2017/05/01/marin-preda-biografie/

https://www.scribd.com/doc/127214351/Fisa-bibliografica-a-lui-Marin-Preda

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here