S-a întâmplat în 15 martie1964

0
52

S-a întâmplat în 15 martie1964 . A murit Al. O. Teodoreanu (Păstorel), poet, prozator (n. 1894). Fratele scriitorului Ionel Teodoreanu, prozatorul, eseistul şi poetul Alexandru O. Teodoreanu, este cunoscut pentru romanul său „Hronicul măscăriciului Vălătuc“, un tablou de moravuri scris în cheie umoristică, populat de o serie de personaje colorate caracterizate prin intermediul farsei. Cartea a primit cronici preponderent favorabile în presa vremii atunci când a fost publicată, în 1928, criticul George Călinescu comparând-o cu opera lui Rabelais – „Gargantua şi Pantagruel“.

 Născut în 1894 în Dorohoi, Alexandru O. Teodoreanu a studiat la Iaşi, plecând să lupte pe front în timpul Primului Război Mondial înainte de a şi lua licenţa în Drept, în 1920. Începuse însă să colaboreze cu diferite publicaţii literare din toată ţara, printre care şi „Adevărul literar şi artistic”, „Bilete de papagal”, „Revista Fundaţiilor Regale” sau „Gazeta literară”. Volumul de debut, „Hronicul măscăriciului Vălătuc”, a fost recompensat cu premiul Academiei Române.

 Acestuia i-au urmat două volume de epigrame – „Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai” şi „Vin şi apă”, trei cărţi de proză – „Mici satisfacţii”, „Un porc de câne” şi „Bercu Leibovici” şi două volume de publicistică intitulate „Tămâie şi otravă”. A publicat de asemenea versuri, reunite în volumul „Caiet”, apărut în 1938.

 De asemenea, împreună cu Adrian Maniu, a scris basmul dramatizat „Rodia de aur”, pus în scenă la Naţionalul bucureştean în anii 1929-1930. Seria generoasă de epigrame pe care a scris-o i-a adus lui Alexandru O. Teodoreanu porecla „Păstorel”, devenită pseudonim ocazional. Iată versurile în care autorul explică provenienţa acestui pseudonim: „Am păstorit în viaţă vinuri rare / De-aceea îmi şi zice Păstorel / Şi de la Grasa pân-la Otonel / Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare”.

 Scriitorul a murit în 1964 la Bucureşti. Făcuse de asemenea parte, începând cu 1930, din conducerea Teatrului Naţional din Iaşi, alături de Mihail Sadoveanu şi Demostene Botez, şi lucrase în cadrul Editurii Fundaţiilor Regale, din anul 1934. Pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri se baza pe calităţile sale gustative remarcabile.

 Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.

 Calităţile sale gustative şi experienţa deosebit de variată şi complexă pe care o avea în degustarea vinurilor româneşti, în special, îl făcea capabil să identifice cu o „precizie uluitoare” nu numai soiul de vin, podgoria şi anul fabricaţiei, dar şi alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăţi de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv în locul unde se găsea via etc. A scris şi un Tratat despre vinuri, coniacuri şi tehnica degustării acestora, care din păcate, rămânând doar în manuscris, este astăzi considerat pierdut.
Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/alexandru-osvald-teodoreanu/

http://www.viatasiopera.ro/teodoreanu-pastorel/biografie.html

http://www.ziare.com/cultura/cultura-romaneasca/cine-a-fost-boemul-nonconformist-pastorel-teodoreanu-documentar-1308405

Alexandru O. (Păstorel) Teodoreanu

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here