S-a întâmplat în 15 iunie 1939

0
71

S-a întâmplat în 15 iunie 1939: A murit Nicolae Matei Condiescu, prozator, general român, aghiotant si bibliotecar al regelui Carol al II-lea, membru de onoare (1938) al Academiei Române (n. 20 octombrie 1880, la Craiova). Nicolae M. Condiescu a participat la Războiul de reîntregire naţională între anii 1916-1918. A activat ca ministru al armatei între anii 1930-1931 iar ca scriitor a fost ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.

  Nicolae Matei Condiescu a fost întâiul născut al Mariei (născută Panu) şi al căpitanului Matei Condiescu, a rămas apoi orfan de mamă de la vârsta de 5 ani, fiind lăsat în grija unei bunici hipoacuzice. A urmat 3 clase primare la Liceul Carol I, în perioada 1891-1894. Debutează în anul 1895, cu proză în Revista idealistă din Craiova, în anul 1897 publică versuri în ziarul „Voinţa Craiovei”, în anul următor colabora la „Foaia pentru toţi” şi la „Foaia populară”, iar la începutul anului 1899 – la doar 19 ani – scotea placheta de versuri „Din lacrămi” – care cuprindea versificări de adolescent, inspirate de trăiri în parte reale, în parte imaginare, toate exagerate până la marginile neverosimilului.
       A urmat, apoi, Şcoala Fiilor de Militari din Craiova – în anul 1900, iar în anul 1902, Şcoala de Ofiţeri. La terminarea Şcolii Militare de Infanterie din oraşul natal este repartizat la batalionul de vânători însărcinat cu paza Peleşului. În perioada 1912 – 1914 parcurge Şcoala Superioară de Război din Bucureşti, iar în 1913, participă la campania din Bulgaria a Războiului balcanic. Din 1914 predă istoria militară la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti. O vreme continuă să scrie poezii, dintre care unele iscălite N. Corbu şi N.C. Corbu, care îi apar în „Revista modernă” şi „Revista idealistă”.
      În anul 1915 devine Comandant al Şcolii Ofiţerilor de Rezervă din Bucureşti, iar un an mai târziu este ridicat la gradul de maior, a activat, între 1916 şi 1918 în Marele Cartier General, şi a participat, în aceeaşi perioadă la Războiul de reîntregire naţională. În anul 1917 devine locotenent colonel, iar în anul 1920 primeşte gradul de colonel.În acelaşi an a fost numit adjutant regal al prinţului Carol, însoţindu-l, apoi, pe acesta într-o călătorie în jurul lumii.
      Interesant este faptul că, în contextul în care focul relaţiei dintre Principele Carol – viitorul rege Carol al II-lea – şi Zizi Lambrino trebuia stins, Regina Maria şi Regele Ferdinand au considerat că cea mai bună metodă de a o face uitată pe Zizi era trimiterea în jurul lumii a principelui. Astfel, în perioada februarie-septembrie 1920, Prinţul Carol realiza o călătorie în jurul lumii, fiind înconjurat de o suită de oameni „de calitate”. Printre aceştia se afla generalul N.M. Condiescu, care, deşi profesia nu îl recomanda pentru această călătorie, s-a dovedit un povestitor de călătorie extrem de abil şi expresiv, iar povestea ocolului lumii realizat de Principele Carol – intitulată „Peste mări şi ţări”, este absolut remarcabilă.
      În anul 1921 a fost înfiinţată Fundaţia „Principele Carol”, iar în 1923 generalul N. M. Condiescu a fost ales Secretar General Onorific al acestei instituţii de mecenat, devenind astfel prieten şi ocrotitor al scriitorilor români. În anul 1922, devine membru al Societăţii Scriitorilor Români şi membru al Societăţii Regale de Geografie.Publicarea în revistele „Flacăra”, „Lamura”, „Cugetul românesc” şi „Gândirea” a unor însemnări de drum şi tipărirea celor două volume din Peste mări şi ţări (Grecia, Egiptul, 1922; Indiile, 1923) marchează adevărata sa intrare în viaţa literară.
       În anul 1926 a demisionat din armată, însă între anii 1930 – 1931 a activat ca ministru al armatei, fiind ridicat la rangul de general de brigadă în rezervă în 1933.Un lucru mai puţin cunoscut este faptul că în toamna anului 1930, la câteva luni după încoronarea lui Carol, Tudor Arghezi nu se afla într-o situaţie materială prea bună, având numeroase datorii. El a apelat la generalul Nicolae Condiescu, pe care-l roagă să intervină pe lângă guvern sau pe lângă Rege pentru a-i fi oferit un ajutor bănesc. Dând dovadă de o impresionantă generozitate, Carol al II-lea a hotărât ca din fondurile Casei Regale să-i fie oferită lui Arghezi întreaga sumă de care avea nevoie pentru a-şi achita datoriile şi a termina casa de la Mărţişor. Dealtfel, generalul Condiescu era caracterizat ca fiind un om puternic, doar prin nemăsurata lui bunătate.
       În 1932 Condiescu devine secretar general al Fundaţiilor Culturale Regale şi preşedinte de onoare al Societăţii Scriitorilor Olteni.A făcut parte, în anul 1932, din Consiliul  de  Administraţie al Radiodifuziunii – prezidat de Alexandru Mavrodi, iar în perioada 1933 – 1937 este numit preşedinte al Consiliului de Administraţie al radioului, perioadă în care funcţia de vicepreşedinte a fost deţinută de Liviu Rebreanu. Prezenţa publicistică a generalului Condiescu la microfon a constituit o interesantă memorialistică de călătorie  consacrată  unor spaţii oarecum exotice în care îl însoţise  pe  Principele  Carol  al României  –  amintim aici India (21 iulie 1930),  Egipt  (9  august  1930), Japonia (27 august 1930), China (în mai multe emisiuni – din 10 septembrie, 4 octombrie şi 31 octombrie 1930).
       El s-a implicat, de asemenea, în susţinerea politicii oficiale prin conferinţe despre Realizările  iniţiativei  particulare  în aviaţie (15 aprilie 1935) sau despre Bucureştiul  în  ziua  Restauraţiei (Universitatea radio din 8 iunie 1935). Din anul 1935, până la finalul vieţii este preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1938 este ales membru de onoare al Academiei Române.Este autorul a două volume de impresii de calătorie – „În jurul pămîntului” şi „Peste mări şi ţări (1922-1923), al volumului de nuvele şi schiţe „Conu Enake” – în 1928, al romanului „Însemnările lui Satirim” – în 1936 şi al altui volum de „Schiţe” – în 1936.

     A prefaţat volumul lui Ştefan Braborescu „Din  romanul  unei vieţi”, apărut la Craiova în 1900 şi a colaborat la revistele Scrisul  Românesc (Craiova), Viaţa literară, Ţara  noastră, Ramuri, Cugetul Românesc, Năzuinţa, Gândirea, Rampa, ş.a.A trecut la cele veşnice la 15 iunie 1939, la doar 59 de ani, la Bucureşti, fiind înmormântat la moşia sa din Grozăveşti-Romanaţi.

Surse:

http://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/C/condiescu%20nicolae.pdf

https://clasapalatina.wordpress.com/2015/09/30/nicolae-m-condiescu-1880-1939/

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/generalul-condiescu-protectorul-scriitorimii-137542.html

http://www.rador.ro/2017/10/20/portret-generalul-nicolae-matei-condiescu-fost-presedinte-al-ca-al-radiodifuziunii/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here