S-a întâmplat în 15 iunie 1520

0
50
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 15 iunie 1520: Papa Leon X emite celebra sa bulă papală Exurge Domine (Ridică-te, Doamne!) prin care condamnă mişcarea reformatoare a lui Martin Luther. Credinţa lui Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, papa Leon al X-lea a vândut credincioşilor indulgenţe.

     Prin vânzarea de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.La 31 octombrie 1517 (potrivit teologului şi filosofului umanist Philipp Melanchthon), Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze care invocau interdicţia comerţului de indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să apară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan.Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze.
      Documentul  papal Exurge Domine le interzicea credincioșilor catolici, sub pedeapsa cu excomunicarea, să „citească, să aprobe, să predice, să laude, să publice, să tipărească sau să apere” orice predică sau carte a fostului călugăr augustinian care conţinea cel puţin una dintre erorile semnalate de documentul papal.Dintre cele 95 de teze, documentul condamna în special 41, pe care le numea „eretice, scandaloase, insultătoare pentru urechile pioase și seducătoare pentru minţile simple”. Luther și simpatizanţii săi aveau la dispoziţie 60 de zile pentru a renunţa la opiniile contrare Bisericii Catolice și pentru a dovedi pocăinţă.
      Profesorul de la Wittenberg a ars însă bula, în decembrie 1520. În ianuarie 1521, papa Leon al X-lea l-a excomunicat. Chiar dacă unii istorici consideră că demersul lui Luther nu a fost iniţial anti-catolic, ci mai degrabă împotriva abuzurilor bisericii, declaraţiile sale ulterioare confirmă că, până la urmă, poziţiile celor două părţi deveniseră ireconciliabile. Pentru Luther, papa era „adevăratul antihrist, care s-a ridicat și s-a așezat pe sine împotriva lui Hristos. (…) Așa cum nu îl putem venera pe diavol ca domn și dumnezeu, tot așa nu putem accepta ca acest apostol, papa sau antihrist, să domnească peste noi ca domn și cap.”
      Și, dacă această declaraţie din 1534 pare cumva insuficientă, în 1545, cu un an înainte de moarte, Luther publica o lucrare cu un titlu foarte direct – Împotriva papalităţii de la Roma – fondată de diavol. Papa este văzut ca fiind „vicarul diavolului, având o misiune diabolică – distrugerea bisericii. Dincolo de opiniile oficiale ale Bisericii Catolice, deloc prietenoase, teologi şi istorici ai bisericii s-au grăbit să îi întoarcă replicile teologului german. Cel mai vehement a fost fără îndoială Johannes Cochlaeus, care a afirmat în 1549 că Luther a fost născut din „sămânţa lui Satana”. Afirmaţia se va regăsi multă vreme în scrierile teologilor catolici, dar va fi abandonată la începutul secolului al XX-lea, în favoarea unor exprimări mai „educate” – plăsmuitor, sifilitic, beţiv, paranoid sau chiar psihopat. Alţii au căutat „picanterii” în viaţa lui privată, acuzându-l de comportament imoral, de necinste sau de violenţă.

       Luther a replicat papei că-şi va retrage tezele doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel care greşeşte. În 1520, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, papa a cerut împăratului Carol al V-lea să dispună executarea lui Luther. Împăratul, în loc să dea curs cererii papei, a convocat o adunare pentru cercetarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile.

         Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului său, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul „Wartburg”, aproape de oraşul Eisenach. Luther a primit pseudonimul „cavalerul George”. În timpul şederii în Wartburg Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană. Preocuparea principală a împăratului Carol era războiul cu Franţa, astfel încât în cele din urmă Luther a putut reveni la catedra din Wittenberg. Încercările de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 o parte din ţărănimea din sudul Germaniei, Austria şi Elveţia s-a folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte supranumite „războiul ţărănesc german” (Deutscher Bauernkrieg).

Surse:

http://www.bisericalutherana.ro/reforma-protestanta-500/viataluimartinlutherdelawittenberglaworm1512-1521

https://www.scribd.com/document/370136272/Martin-Luther-Si-Reforma-Protestanta-Din-Germania-BISERICA-LUTHERANA-o-Misiune-Lutherana-Confesionala-in-Romania

https://semneletimpului.ro/religie/istoria-crestinismului/reforma/s-a-impacat-luther-cu-papa.html

https://www.germany.travel/ro/specials/luther/biography/biography.html

https://www.britannica.com/biography/Martin-Luther

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here