S-a întâmplat în 15 iunie 1389

0
106
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 15 iunie 1389: Voievodul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, participă cu oastea sa la bătălia de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei, Serbia), ca aliat al sârbilor împotriva turcilor. Amenințat de presiunea otomană la Dunăre, Mircea cel Bătrân a reușit să izgonească armata marelui vizir Ali Pașa care atacase Dobrogea (iarna 1388-1389) și a alipit teritoriul acesteia la Țara Românească. De asemenea, a trimis un corp de oaste în ajutorul cneazului sârb Lazăr care l-a înfruntat pe sultanul Murad I în bătălia de la Kossovopolje (15 iunie 1389). Încurajat de victoria de la Pločnik (1387) şi de succesele lui Mircea cel Bătrân (1386 – 1418) în Dobrogea, cneazul Lazăr a luat iniţiativa unei coaliţii balcanice care să se opună otomanilor.

   Armata otomană condusă de sultanul Murad I (1360 – 1389), însoţit de fiul său Baiazid (1389 – 1402), a înfruntat această coaliţie din care făceau parte şi albanezi, polonezi, cehi, vlahi sud-dunăreni şi, foarte probabil, români (Ulah sau Iflak) de la nordul Dunării (aşa cum afirmă unele cronici otomane), la ea alăturându-se cneazul Vuk Brancović, regele Bosniei, Tvrtko I şi banul croat Ivaniş.

       Oştile, oarecum egale, s-au confruntat la Kosovopolje, rezultatul fiind unul indecis.Pe câmpul de luptă au căzut atât sultanul otoman, cât şi cneazul Lazăr.Bătălia a debutat cu un tir al arcașilor turci îndreptat spre cavaleria sârbă care apoi a trecut la atac. Aceasta a reușit să pătrundă prin flancul stâng al turcilor, dar nu au avut același succes în centru și în flancul drept. Nici măcar flancul stâng nu a fost înfrânt, ci doar împins înapoi.Pe baza mai multor documente istorice turcești, se crede că sultanul a fost ucis de Miloš Obilić care se prefăcea mort, în timp ce sultanul mergea pe câmpul de luptă după bătălie. Pe de altă parte, o altă variantă din cronicile sârbești spune că Sultanul ar fi fost asasinat de Miloš Obilić, care a ajuns în tabăra turcilor sub pretextul că este un dezertor. Obilić a fost adus înaintea lui Murad și l-a omorât cu un pumnal.

       Sârbii au obținut inițial un avantaj după prima lor șarjă, care a făcut ravagii în flancul turcesc condus de Jakub Celebi. În centru, creștinii au reușit să împingă forțele otomane înapoi, lăsând flancul lui Baiazid să încerce să-i țină în loc pe sârbii lui Vlatko Vuković.Otomanii, într-un contraatac condus de Baiazid, au împins forțele balcanice înapoi și au decimat armata sârbilor.

      Lazăr, prințul sârbilor, a fost ucis împreună cu cea mai mare parte din boierimea sârbească. Baiazid I, care după bătălie a devenit sultan, și-a câștigat porecla „Fulgerul” după această bătălie datorită calităților demonstrate la conducerea contraatacului decisiv. In cele din urmă, bătălia a dus la căderea Serbiei ca stat suveran.După încheierea ostilităţilor, Baiazid a mers în capitala Imperiului pentru a fi încoronat, iar Ştefan Lazarević, urmaşul lui Lazăr, a recunoscut suzeranitatea sultanului şi a acceptat să plătească tribut, păstrând, pentru o scurtă perioadă, teritoriile intacte.Au fost instalate garnizoane otomane în principalele cetăţi sârbe şi bulgare.
    Bătălia de la Kossovopolje este privită până în ziua de azi ca un moment de referință pentru identitatea națională a sârbilor și a fost evocată de câteva ori în timpul Războiului din Kosovo. În ceea ce priveşte statul muntean al lui Mircea cel Bătrân, a cărui participare este relative incertă, existând doar câteva menţiuni vagi şi indirecte în cronici turceşti, a fost supus mai multor expediţii otomane în anii imediat următori. Ca riposte imediată, o puternică oaste otomană (cca 40.000 de oșteni, cărora li se adăugau oștile vasalilor sârbi și albanezi), sub comanda sultanului Baiazid I, a pătruns în Țara Românească. Confruntarea directă a aut loc la Rovine, la 10 octombrie 1394. Bătălia de la Rovine, care a fost una dintre cele mai mari lupte dintre oștile române și cele otomane („lănci nenumărate s-au frânt” iar „cerul nu se mai putea vedea de desimea săgeților”, relata o cronică bulgară din acele vremuri), s-a încheiat cu victoria lui Mircea cel Bătrân.
       După o nouă luptă, ce a avut loc lângă Argeș, părăsit de o parte din boieri, Mircea cel Bătrân s-a retras în Transilvania. La 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân și regele Ungariei Sigismund de Luxemburg au încheiat, la Brașov, de pe poziții de deplină egalitate, un tratat de alianță antiotoman.Trupe ale Țării Românești conduse de Mircea cel Bătrân au participat și la expediția cruciată din Balcani din 1396.Aceasta s-a soldat cu înfrângerea armatelor cruciate de către oastea turcă condusă de Baiazid I în lupta de la Nicopole, din 25 septembrie 1396.
       Înfrângerea de la Nicopole nu l-a împiedicat însă pe Mircea să restaureze autoritatea asupra întregii Țări Românești. În toamna anului 1397 reușește să înfrângă oștile otomane care invadaseră din nou Țara Românească, redobândind totodată cetatea Turnu. Folosindu-se de slăbirea statului otoman, după înfrângerea lui Baiazid de către Timur Lenk în bătălia de lângă Ankara (1402), Mircea recucerește în 1404 mare parte a teritoriului Dobrogei.

     Domnul Țării Românești era acum stăpânul unui întins teritoriu, descris astfel în tit ulatura sa: „Io Mircea mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și spre părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domn al Banatului Severinului și de amândouă părțile pe toată Podunavia, încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

       Aflat la apogeul puterii sale, Mircea cel Bătrân a sprijinit pe rând, între 1409-1411, pe diferiți pretendenți (Musa și Mustafa, fiii lui Baiazid I) la conducerea Imperiului Otoman.În ultimii ani ai domniei sale, după ce și Dobrogea este luată în stăpânire de turci (1417), Mircea cel Bătrân este nevoit să încheie pace și să accepte plata tributului.Mircea cel Bătrân a murit la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat la Cozia, ctitoria sa.

Surse:

George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti 2011

Kaplan, Robert D. (2002). Fantomele Balcanilor: O călătorie în istorie.

Holil, Inalcik (1996). „Capitolul II: De la beylik-ul de frontieră la imperiu, 1354-1402”. Imperiul Otoman. Epoca clasică. București: Editura Enciclopedică

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboaiele-lui-mircea-cel-batran

http://www.kosovo.net/kosbitka.html

https://radioromaniacultural.ro/documentar-630-de-ani-de-la-inceputul-domniei-lui-mircea-cel-batran/

https://adevarul.ro/locale/suceava/batalia-larovine-povestita-turci-s-a-dat-mare-batalie-atatdin-partea-musulmanilor-partea-ghiaurilor-fost-macelariti-1_5aeab8eedf52022f7587dafe/index.html

https://ziarullumina.ro/interviu/mircea-cel-batran-vrednic-aparator-de-neam-si-de-tara-130285.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here