S-a întâmplat în 15 februarie 1564

0
66

S-a întâmplat în 15 februarie 1564 . S-a născut Galileo Galilei, matematician, astronom şi fizician renascentist Italian. A fost întemeietorul mecanicii clasice şi al metodei experimentale în ştiinţă. În 1609 a construit o lunetă cu care a descoperit munţii de pe Lună, natura stelară a Căii Lactee. De asemenea, a descoperit patru sateliţi ai lui Jupiter, petele solare (m. 1642). Galileo Galilei s-a născut la Pisa, în Italia, în familia unui muzician relativ cunoscut şi receptiv la ideile timpului.

Tatăl său a făcut tot posibilul ca Galileo să primească o educaţie aleasă, fără să fie îndoctrinat cu învăţăturile bisericii.

Pe vremea aceea, şcolile erau mai ales pe lângă mănăstiri. Astfel că nu este de mirare că la vârsta de 10 ani Galileo a ajuns elev la mănăstirea Vallombrosa. A fost un elev atât de conştiincios şi devotat mănăstirii, încât la vârsta de 14 ani tatăl său l-a luat de acolo, de teamă ca fiul său să nu îşi dorească apoi să devină călugăr. Pentru următorii câţiva ani, Galilei a studiat cu profesori privaţi la Florenţa, oraşul mai mare de lângă Pisa. Ulterior, Galilei s-a întors în oraşul său natal pentru a studia medicina la Universitatea de acolo. Toţi aceşti paşi au fost nu doar ghidaţi, dar şi finanţaţi de tatăl său.

Aici, la Universitate, a început să studieze ceea ce se ştia atunci despre natură.

Studenţilor le erau predate mai ales învăţăturile lui Aristotel despre cum funcţionează lumea, învăţături vechi de aproximativ 1700 de ani. Dar acestea erau încă literă de lege, care erau predate din generaţie în generaţie. În ciuda faptului că nimeni nu le testase validitatea în mod experimental. Galilei le punea sub semnul întrebării şi punea întrebări dificile profesorilor lui. Atât de îndărătnic devenise tânărul Galileo, încât înţeleptul său tată şi-a dat seama că nu este potrivit pentru a fi medic.

Astfel că i-a angajat din nou un profesor privat, de data aceasta la matematică.

Profesorul era nimeni altul decât cel mai mare profesor de matematică de la curtea regelui din Florenţa, Ostilio Ricci. Datorită lui, Galileo Galilei a aflat de realizările monumentale din matematică în Grecia Antică. A descoperit lucrările lui Arhimede, care a fost cel mai mare „fizician” al Antichităţii, adică primul care a încercat în mod sistematic să aplice matematica la înţelegerea naturii. Prin Arhimede, Galileo Galilei a început să studieze natura în mod experimental, ceea ce nimeni nu mai realizase de la Arhimede încoace.

A început apoi să predea matematică, mai întâi ca profesor privat, iar din 1589 ca profesor la Universitatea din Pisa.

Din predatul matematicii şi-a câştigat existenţa întreaga viaţă, iar în timpul liber se ocupa cu cercetările sale ştiinţifice. În 1602 a început experimente serioase pe tema pendulelor. Galileo Galilei nu era de acord cu ideea lui Aristotel conform căreia copurile mai grele cad cu o viteză mai mare decât corpurile mai uşoare. Mai târziu a dorit să efectueze el însuşi un experiment pe care să îl poată controla şi pe care să îl poată repeta. Galilei a realizat celebrul experiment din turnul înclinat din Pisa.

De acolo a lăsat să cadă două obiecte metalice, cu mase mult diferite.

În ciuda prezicerilor lui Aristotel cum că cel mai greu corp va ajunge pe sol primul, ambele corpuri au căzut simultan. Galileo Galilei a introdus în ştiinţă în general şi în fizică în particular metoda de a testa experimental o ipoteză teoretică, iar un astfel de experiment, de a lăsa să cadă două obiecte, unul greu şi unul uşor, din turnul înclinat din Pisa, permitea testarea ipotezei aristoteliene conform căreia cel greu va ajunge primul pe sol. Rezultatul: Aristotel se înşelase; cele două corpuri ajung pe pământ în acelaşi timp.

Era atât de adânc înrădăcinată această concepţie (că starea naturală este repausul).

A fost nevoie de un om ca Galileo care să înţeleagă că dimpotrivă, starea naturală este cea de mişcare. Cu alte cuvinte, Galileo şi-a dat seama că nu trebuie depusă o forţă pentru ca un corp să se mişte. Dimpotrivă, trebuie depusă o forţă pentru a opri un corp din mişcare. Întâlnim această forţă pretutindeni în viaţa de zi cu zi, adică forţa de frecare.

Pentru a obține aceste idei, Galilei a realizat multe experimente în care a studiat căderea corpurilor pe un plan înclinat. În prezent, această lege poartă numele de legea inerţiei. A fost formulată în mod riguros de Isaac Newton în 1687. Enunțul său este descries în continuare. Un corp îşi continuă starea de mişcare sau de repaus atât timp cât nici o forţă nu acţionează asupra lui.

Dar legea în sine a fost descoperită de Galileo, în modul descris mai sus.

Nu e de mirare că însuşi Newton a recunoscut valoarea lui Galileo. Despre acesta spunea: „Dacă el a ajuns atât de sus este pentru că s-a înălţat pe umerii unor giganţi”. Mai mult, Galilei a şi făcut experimente precise despre distanţele parcurse de corpurile în cădere liberă. Galileo Galilei a măsurat poziţia corpurilor în funcţie de timp, pentru prima dată în istoria umanităţii. Cu ajutorul matematicii, Galilei a determinat faptul că toate corpurile aflate în cădere liberă cad cu aceeaşi acceleraţie. A şi calculat valoarea acestei acceleraţii ca fiind 9,8 metri pe secundă.

Primele studii despre căderea corpurilor au fost publicate în 1590 într-o colecţie de eseuri denumită „De motu” („Despre mişcare”).

Iar în 1600 apare cartea „Le meccaniche” (în traducere „Mecanica”). Aceasta este poate cea mai mare contribuţie ştiinţifică a lui Galileo Galilei. A descoperit legea inerţiei şi că mişcarea corpurilor în cădere liberă este cea accelerată cu acceleraţie constantă. Vorbim de contribuţii extrem de importante, care i-au permis apoi lui Newton să creeze legile sale ale mecanicii. În 1591 tatăl lui Galileo Galilei a murit.

În 1592, Galileo Galilei a primit o ofertă mult mai bănoasă de profesor universitar la Universitatea din Padova.

A acceptat-o fără reţineri. Aici, în Padova, Galileo Galilei a cunoscut-o pe Marina Gamba, cu care a avut trei copii. Dar cu ea nu s-a căsătorit niciodată. Copiii i s-au născut în 1600, 1601 şi 1606. Aici, la Universitatea din Padova, Galileo Galilei a perfecţionat legile pendulului şi legile căderii corpurilor. Galileo Galiei a predat la Universitatea din Padova până în 1610. Atunci a fost invitat să devină matematician regal la curtea regelui din Florenţa. În ultimul său an la Padova a realizat încă o mare descoperire ştiinţifică, una care a pus bazele astronomiei moderne…

 În vara anului 1609 Galileo Galilei era în vizită la Veneţia.

Veneţia era un oraş port foarte active. Astfel, Galilei putea primi foarte multe veşti înainte ca acestea să ajungă în alte locuri. Astfel a aflat că un meşter olandez într-ale lentilelor reuşise să realizeze un dispozitiv. Cu acesta puteai privi lucruri de la distanţă, pe care să le vezi ca şi cum erau aproape. De îndată ce a aflat de descoperire, Galileo Galilei nu a mai avut linişte.

A studiat problema şi după 24 de ore de muncă intensă a construit un astfel de ochean.

Ocheanul mărea de trei ori. L-a perfecţionat ulterior până când a ajuns la un nou dispozitiv, unul care mărea de 10 ori. Galileo a făcut o demonstraţie pentru oficialităţile din Veneţia la 25 august 1609. Şocul a fost pozitiv şi puternic. Meritele lui Galilei au fost brusc recunoscute, salariul de la Universitate i-a fost mărit. Iar comercianţii de pe navele maritime au început să cumpere invenţia, pentru că le era utilă pe mare. Galilei a perfecţionat luneta şi în continuare, ajungând la aparate care puteau mări de 30 de ori. Galilei a făcut mai apoi încă un pas imens pentru umanitate. A îndreptat această nouă unealtă, pe care singur a construit-o, spre cer.

A privit spre Soare, a privit spre Lună, a privit spre planetele cunoscute din antichitate (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn). Și a privit spre stele…

Mai întâi, Galilei a privit spre Lună. Se credea până atunci că ea prezintă o suprafaţă netedă. Galileo a observat însă pe Lună forme de relief, cum ar fi munţii şi văile. Apoi, Galilei a privit spre Soare şi a observat că nici acesta nu era alb şi imaculat aşa cum se credea. Între 7 şi 10 ianuarie 1610, Galileo a observat pentru prima oară că planeta Jupiter are şi ea sateliţi. Mai precis, fuseseră observaţi patru. Aceste prime observaţii realizate de un om asupra cerului, folosind o lunetă astronomică, au fost documentate în martie 1610.

Au fost publicate în „Sidereus Nuncius”.

Cartea s-a vândut rapid în 550 de exemplare, Galilei ajungând şi mai celebru. Dar cartea nu a ridicat nici o controversă. Aceasta pentru că Galilei s-a mulţumit la a enumera observaţiile, fără a le interpreta în mod public. Ori interpretarea nu era decât una singură: sistemul lui Ptolemeu era greşit, iar cel introdus de Copernic era corect. Cel dintâi spunea că Pământul este în centrul Universului şi absolut toate corpurile cereşti se învârt în jurul său. Dar iată că cel puţin patru alte corpuri cereşti se învârteau în jurul planetei Jupiter, iar nu în jurul Pământului! Aceasta a fost prima dovadă ştiinţifică că sistemul lui Ptolemeu era greşit.

A fost dovada experimentală care a contrazis întreaga teorie.

Cartea i-a adus faimă imediată şi a fost invitat să devină matematician şi filozof la curtea ducelui din Florenţa. Galilei a acceptat şi şi-a continuat acolo cercetările. Astfel, în septembrie 1610, Galileo a observat pentru prima oară că şi planeta Venus prezintă faze, ca şi Luna. Cu aceste descoperiri, Galilei este cel care a demonstrat experimental că ipoteza lui Copernic fusese corectă. Faima crescută a lui Galileo a supărat alţi rivali academici, precum şi voci ale Bisericii Catolice.

Acestea interpretau literal un pasaj din Biblie care spunea că Iosef ceruse Soarelui să stea în loc timp de o zi.

Aceasta însemna că Soarele se învârte în jurul Pământului. Galilei le-a explicat că el crede fervent că Biblia este adevărată, numai că nu trebuie interpretată literal, ci metaforic. Explicaţiile lui nu au făcut decât să-i îndârjească pe adversarii săi. Deoarece pe atunci se credea că doar preoţii sunt capabilă să interpreteze Biblia, iar nu şi oamenii de rând. Prin urmare, în 1616, Galileo Galilei este chemat la Roma pentru a răspunde acuzaţiilor de erezie. Procesul s-a încheiat cu o interdicţie de a mai susţine public ideea că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Galilei a fost lăsat să plece.

În 1624 a venit un nou papă, Urban al VIII-lea.

Acesta era cunoscut ca un om mai deschis la minte decât contemporanii săi. De aceea, Galilei l-a vizitat la Roma şi i-a cerut permisiunea să scrie o carte. În aceasta dorea să prezinte cele două sisteme ale lumii: cel ptolemeic şi cel copernican. Papa Urban al VIII-lea a fost de accord. Dar a pus condiţia ca cele două sisteme să fie prezentate în mod neutru. Adică dorea să nu se argumenteze că sistemul copernican ar fi cel corect. I-a fost suficient lui Galilei, care s-a pus asiduu pe treabă. În 1632 cartea era gata şi a fost trimisă spre publicare. Până atunci el scrisese în latină, care era limba oficială a ştiinţei.

Dar această carte a fost scrisă în italiană.

Galilei dorea ca şi oamenii educaţi, dar care nu ştiau neapărat latina, să o poată citi şi să perceapă implicaţiile. A fost primul caz din Europa în care o lucrare ştiinţifică majoră se scria în limba naţională. Exemplul lui a fost urmat apoi de alţi oameni de ştiinţă din Europa. Astfel s-a permis ştiinţei să ajungă la şi mai mulţi oameni. Cartea purta numele de „Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo” („Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii”). Într-adevăr, cartea era organizată sub forma unei lungi discuţii între doi oameni. Unul aducea argumente pentru sistemul copernican, iar altul pentru sistemul ptolemeic.

Mai exista şi un al treilea personaj, unul neutru, care modera discuţia, cum am spune noi în termeni moderni.

Cartea a fost un succes instantaneu nu doar în Italia, ci în întreaga Europă Apuseană. Biserica Catolică a devenit atunci interesată de lucrare, realizând şiretlicul lui Galilei. Deşi foarte subtil, acesta susţinea sistemul copernican. Mai mult, foarte multă lume începea să fie convinsă că noul sistem era cel corect. Aceasta pentru că argumentaţia lui Galilei era foarte riguroasă, în spiritul pe care îl învăţase de la Euclid.

Aducea argumente experimentale solide pe care le descoperise cu luneta sa astronomică.

Prin urmare, Galilei a primit un ultimatum ca într-o lună de zile să se prezinte la Roma. Urma să fie judecat pentru erezie, căci încălcase interdicţia de a nu mai susţine în public sistemul copernican. De data aceasta, judecata a fost mult mai dură ca prima dată. Biserica a fost de neînduplecat. Galilei a avut de ales între a nu renunţa la ideile sale, ceea ce echivala cu moartea. Sau a renunţa la acestea şi a fi eliberat, ceea ce îi permitea să îşi continue munca ştiinţifică. Galilei avea pe atunci deja 68 de ani.

După câteva zile de intense dileme existenţiale, Galilei a optat totuşi pentru viaţă.

A denunţat în public că ideea copernicană este un fals, iar cartea sa a fost interzisă de Biserică. Galileo Galilei a trebuit să dea explicaţii Inchiziţiei încă o dată în 1632, imediat după publicarea cărţii Dialoguri. De data aceasta, Galilei nu a mai scăpat aşa uşor… Legenda spune însă că apoi, plecând din sală, ar fi murmurat totuşi, aproape în sinea lui, „Eppur si muove” („Şi totuşi se învârte”).

Galilei se aştepta să fie lăsat complet liber, dar sentinţa a fost mai grea decât se aştepta: închisoare la domiciliu.

Deja bătrân şi foarte afectat psihic, Galilei a continuat cercetările ştiinţifice de acasă, în Arcetri. A lucrat intens la măsurarea precisă a traiectoriilor sateliţilor lui Jupiter. Acestea au putut fi apoi fi folosite la determinarea longitudinii pentru marinari. A efectuat şi alte observaţii astronomice.

Mai apoi a orbit şi a mai trăit doar câţiva ani.

S-a stins în 1642, la 78 de ani. În acelaşi an urma să se nască în Anglia Isaac Newton, omul care i-a dus opera mult mai departe. A adus-o la un grad de precizie nemaiîntâlnită până atunci. Cartea sa era interzisă, dar revoluţia ştiinţifică începuse deja să se propage în Europa. În 1635, cartea sa, Dialogurile, fusese tradusă în latină, iar de acolo ajunsese la marii oameni de ştiinţă ai Europei.

Oamenii începeau să se convingă că Pământul se învârte în jurul Soarelui, la fel ca şi celelalte planete.

Mai mult, metoda sa era de a pune sub semnul întrebării ceea ce ziceau marii filozofi greci ai Antichităţii. Și testa fiecare din afirmaţii experimental a fost urmată apoi de alţi oameni de ştiinţă. Astfel s-a născut ştiinţa modernă, o ştiinţă în care experimentul este judecătorul suprem al adevărului.

Pentru toate acestea, Galileo Galilei este considerat părintele astronomiei moderne, părintele fizicii moderne şi în general părintele ştiinţei moderne.

Abia în 1718 Biserica Catolică a permis ca lucrările ştiinţifice ale lui Galilei să fie publicate, cu excepţia Dialogului. Supărarea Bisericii pe Galileo a fost foarte mare. Astfel, întreaga sa operă ştiinţifică, nu doar cea care vorbea despre sistemul copernican, fusese interzisă. Ulterior, în 1741, este permisă publicarea Dialogului, dar numai într-o versiune cenzurată. Abia în 1835 cartea a putut fi publicată în ediţii necenzurate.

Abia în 1992 Biserica Catolică, prin Papa Ioan Paul al II-lea, a admis că Galileo Galilei era nevinovat. A recunoscut formal că Pământul se învârte în jurul Soarelui. În martie 2008, Biserica Catolică a propus să îi fie construită o statuie lui Galileo Galilei chiar în incinta Vaticanului.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Galileo-Galilei

https://biblacad.ro/UPC-GalileoGalilei.html

https://www.rfi.ro/cultura-102529-pagina-de-istorie-galileo-galilei-impotriva-tuturor-totusi-misca

https://www.istorie-pe-scurt.ro/copilaria-si-tineretea-lui-galileo-galilei-si-totusi-se-misca/

https://www.ro.biography.name/fizicieni/59-italia/185-galileo-galilei-1564-1642

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/viata-lui-galileo-galilei-savantul-care-a-infruntat-inchizitia

https://www.scientia.ro/biografii/41-biografii-fizica/1520-galileo-galilei-parintele-fizicii-astronomiei-i-stiintei-moderne.html

http://www.ziare.com/cultura/documentar/si-totusi-se-invarte-cum-a-infruntat-galileo-biserica-1242551

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here