S-a întâmplat în 14 iunie 1932

0
33

S-a întâmplat în 14 iunie 1932: A murit Nicolae Vermont, pictor român. Nicolae Vermont (n. 10 octombrie 1866) a fost un pictor şi gravor român, de origine evreu. Mai târziu în viaţă s-a convertit la religia creştină ortodoxă. Nicolae Vermont este adesea amintit alături de Nicolae Grigorescu, datorită compozițiilor sale prin intermediul cărora reușește să zugrăvească, într-o aleasă și delicată manieră, viața țăranului român; viața omului simplu și a legăturii sale cu natura. Fratele său a fost traducătorul și astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actrița Lea Fanșeta Vermont, mama actriței franco-române Marioara-Aristița Ventura.

        Născut la Bacău, în anul 1866, fiul lui Iosif Grunberg, un negustor de materiale de construcţii şi profesor de limbi străine, a luat lecţii de pictură de la nimeni altul decât maestrul Nicolae Grigorescu, la numai vârsta de opt ani, pe perioada cât pictorul poposise în timpul verii la Bacău; lecţiile acordate domnișorului Vermont constituind, de fapt, preţul chiriei pe care i-o oferise tatăl acestuia domnului Grigorescu. Cu toate acestea, ce îi deosebește pe cei doi, este o reală plăcere a lui Vermont spre a picta portrete de femei, de doamne și de domnișoare senzuale; acestea fiind efectuate de cele mai multe ori în interiorul atelierului său. Urmând exemplul întemeietorului primelor Școli de Arte Frumoase de la Iași și de la București, Theodor Aman, acesta creează adevărate scene pline de  simboluri și trăiri; încărcate fiind de o atmosfera tandră, intimă și romantică.
       Efectele cromatice specifice acestuia, tehnica de îmbinare și de armonizare a culorilor în tuşele atent calibrate și puternice, reproduc cu fidelitate și mare precizie tiparul femeii vermontiene, dacă îi pot spune astfel, adică a tinerei visătoare, melancolice, pline de dor, de patos și de amor, completamente diferită de femeia autentică pre-rafaelită a lui Dante Gabriel Rossetti, de pildă, diferită fiind de femeia aceea titanică cu a ei structură masivă.

       Aflându-se în starea sa meditativă ori cufundată în activitățile cotidiane, cum ar fi cititul, cusutul sau brodatul, femeia lui Vermont devine, încet dar sigur, centrul de interes atât al pictorului cât și al picturilor sale, restul elementelor componente cufundându-se în interiorul stilat,  în acel cadrul plin de farmec, învăluit fiind de acel aer ușor boem, ușor relaxat.

       La îndemnul maestrului Grigorescu, tatăl îşi înscrie copilul la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, acesta devenind, drept urmare, primul student evreu din cadru acestei școli; urmând, ca mai târziu, acesta să studieze la Munchen, în atelierele lui Franz Defregger şi Friz Uhde- reprezentanţi ai unei picturi narative realiste şi religioase, lucru ce a influenţat destul de mult concepţia artistică şi credinţa tânărului; acesta alegând creştinismul după cum am menționat și în rândurile de mai sus.
        Astfel, terminându-și studiile la Școala de Belle Arte din București și la Academia Regală din München, inspirat fiind de Nicolae Grigorescu, de Theodor Aman, dar și de Franz Defregger şi Fritz von Uhde, Nicolae Vermont avea să devină, în preajma anului 1900, una dintre embleme creației plastice românești; reputația sa de artist fiind consolidată prin colaborarea cu „Artiștii Independenți”, cu „Societatea Ileana” și, ulterior, prin implicarea sa în apariția și dezvoltarea societății „Tinerimea Artistică”, alături de Ștefan Luchian. Colaborează, în 1884, ca desenator, la ziarul „Universul”.
      În pictura de peisaj, s-a înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, lăsând imagini din Câmpulung și din Oltenia. Pe lângă peisaj, s-a remarcat și prin pictura inspirată din viața oamenilor simpli, în lucrări precum „Emigranții”, „Coșarul”, „Bragagiul”. Dintre lucrările lui Nicolae Vermont se evidenţiază: „Femeie cu copil”, „Țigăncușă”, „ Închinarea păstorilor, cu motivele satului românesc”, „Popas”, „Chivuță în pridvor”, „Țărăncuță cosând”, „Suflete slave” („Crimă și pedeapsă”), „Țărăncuță cu broboadă”, „Țărăncuță în iarbă”, „Portret în roz”, „Alegoria toamnei”, „Trandafiri”, „Lectură în grădină”, „Dor”, „Dansatoare orientală”, „Pe gânduri”, „Veneția”, „Copii la râu”, „Rochia de bal” ș.a. De-a lungul carierei sale, Nicolae Vermont a pictat biserica din Cernavodă, pe cea din Mănești (Prahova), plafonul Palatului Kalinderu și plafonul Palatului Cantacuzino din București. A participat la o serie de expoziții de artă plastică, atât în țară, cât și peste hotare.

       Decedat la data de 14 Iunie 1932, acest reprezentant al realismului și impresionismului, își are astăzi locul bine-meritat alături de nume mari precum Nicole Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbu și mulți alții; picturile sale fiind vândute și cu 105.350 de Euro.

https://www.ro.biography.name/pictori/105-romania/718-nicolae-vermont-1866-1932

Radu Ionescu și Amelia Pavel: Nicolae Vermont, Editura Academiei, 1958

https://radioromaniacultural.ro/documentar-150-de-ani-de-la-nasterea-pictorului-nicolae-vermont/

https://www.nicollhellen.com/l/nicolae-vermont-artistul-lunii-februarie-2019/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here