S-a întâmplat în 14 februarie 1893

0
113

S-a întâmplat în 14 februarie 1893 . A încetat din viaţă, la Bucureşti, publicista română Maria Rosetti. Marie Grant, pe numele ei la naştere, a văzut lumina zilei la 25 februarie 1819, la Plymouth, orașul Guernsey, Scoția. Era fiica căpitanului scoţian Edward Grant şi a franţuzoacei Marie Lavasseur. Copilăria şi-a petrecut-o la Provence, în Franţa. În anul 1837, fratele ei mai mic, Effingham Grant, diplomat de carieră, a fost numit consul britanic. A fost numit de secretarul britanic Robert Gilmour Colquhoun, în funcţia de consul britanic în Țara Românească. La puţin timp, în 1938, Marie şi-a urmat fratele, sosind la București. Aici şi-a început activitatea ca angajată a familiei colonelului Ioan Odobescu, ca institutoare pentru copiii lor. A fost institutoare inclusiv pentru Alexandru, viitorul scriitor și politician.

Ea era plină de farmec şi personalitate, fără să fie frumoasă, care atrăgea atenţia multor tineri din lumea bună bucureșteană.

Îl întâlnește pe C.A. Rosetti, membru fondator al Academiei Romane, jurnalist și fondator al Partidului Naţional Liberal. A fost membru al familiei de boieri Rosetti, prieten apropiat al lui Effingham Grant şi parte a anturajului familiei Odobescu. Legătura dintre cei doi a devenit, în timp, o poveste fermecătoare de dragoste. La 31 august 1847, ea devine soţia lui C.A. Rosetti, după o ceremonie religioasă anglicană. Ceremonia a avut loc la casa familiei sale din Plymouth. Cei doi aveau să se căsătorească şi în rit ortodox, la Viena, în cadrul unei ceremonii. Au participat colaboratorii lui Rosetti, Ștefan și Alexandru Golescu, care au fost nașii cuplului. Maria Rosetti se confruntă cu dificultăți de integrare în societatea boierească autohtonă. Dificultățile le-a depăşit graţie calităților sale înnăscute, prin inteligență și cultură.

În perioada Revoluției din Țara Românească din anul 1848 era la doar un an de la căsătorie.

S-a aflat alături de soțul ei în lupta pentru drepturile românilor, devenind şi o susținătoare înflăcărată a drepturilor femeilor. Maria şi C. A. au avut opt copii – două fete și șase băieți, din care au supravieţuit doar patru . Cel dintâi, o fetiţă, s-a născut chiar pe 18 iunie 1848, ziua izbucnirii revoluției muntene. În istoria noastră a rămas consemnat faptul că Maria Rosetti a dovedit un curaj ieşit din comun. Aceasta nu doar fiindcă a luat parte la întâlnirile care aveau loc în casa familiei, prin care se organiza planul Revoluţiei.

Dar a avut şi un rol activ în salvarea revoluţionarilor care urmau să fie arestaţi, prin îndrumarea acestora către Dunăre.

Aceasta, în condiţiile în care ducea în braţe fetiţa ei de doar câteva luni. În septembrie 1848, soţul ei a fost arestat de către turci, urmând să fie trimis cu o corabie către Serbia. Urma să fie trimis alături de personalităţi precum Nicoale Bălcescu, Ion Ionescu de la Brad sau Dimitrie Bolintineanu. Maria Rosetti se deghizează în ţărancă. Având fetiţa în braţe, a cerut voie celor care îi supravegheau soţul pe corabie să îi permită să îl sărute. Doar că prin acest gest, Maria i-a strecurat bărbatului ei în gură un bileţel pe care notase exact ora. Notase şi locul unde el, împreună cu grupul de revoluţionari, urmau să fie eliberaţi. Această operaţiune, în cele din urmă, avea să fie încununată de succes.

Fiind animată de idealuri înalte, de libertatea unui popor care a adoptat-o, decide să îşi boteze fiica Liberté Rosetti.

În perioada care a urmat înfrângerii mişcării revoluţionare, Maria Rosetti trăieşte, alături de soţul ei, în exil, la Paris. Exilarea durează timp de nouă ani. În anul 1850, serveşte drept muză prietenului lor de familie, pictorului şi revoluţionarului Constantin Daniel Rosenthal. Aceasta, pentru realizarea uneia dintre cele mai renumite lucrări, „România revoluționară”. Dar este model şi pentru pictura „România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii” realizată în acelaşi an. La numai un an distanţă, C.D. Rosenthal, aflat în exil, decide să încerce să pătrundă în ţară. Pictorul şi prietenul familiei este prins de autorităţile austriece şi dus la Budapesta, unde a fost torturat până la moarte.

Avea doar 31 de ani însă a decis să se sacrifice pe sine decât să-şi trădeze camarazii români.

În anul 1853, Maria publică, la Paris, lucrarea „Principautés Danubiennes”. În acea perioadă în care a colaborat şi la ziarul „La Presse”. A avut parte de prietenia unor importante figuri ale intelectualităţii franceze, care i-au împărtăşit năzuinţele pentru libertate ale românilor. La 23 ianuarie 1853 se naşte Vintilă Rosetti, unul din copiii săi, viitor jurnalist şi scriitor. În anul 1857, Maria Rosetti, revenită alături de soţul ei în ţară, a devenit redactor la diferite ziare și almanahuri. A început cu publicaţia „Românul”, înfiinţată chiar de soțul ei, C.A. Rosetti, unde a publicat povestiri pentru copii.

Aici a publicat și cronici de călătorie sau dramatice.

În perioada iulie 1865 – aprilie 1866 a editat publicaţia „Mama și copilul”. Aceasta a fost o revistă literară săptămânală dedicată articolelor și traducerilor despre educaţia copiilor. Exaltând maternitatea şi crezând în influenţa femeii-mame asupra destinului societăţii, Maria propovăduia bunătatea şi dragostea universal. Era mai puţin interesată de istorioarele scrise sau traduse de ea pentru a educa – „Minciuna”, „Ploaia de aur”. Mult mai interesată este de însemnările despre Franklin, Galilei, Newton, Mozart, interesantele „Convorbiri despre univers”, evocările din istoria ţării.  A publicat alegorii despre dreptate, libertate, egalitate.

Maria Rosetti a fost puternic implicată şi în evenimente caritabile: în perioada 1866 – 1867, a ajutat la strângerea de fonduri.

Scopul său era combaterea foametei, iar în 1877, după ce România şi-a dobândit independenţa, a înfiinţat și administrat spitale. A administrat spitalele din Turnu Măgurele şi Craiova, a organizat şi condus un spital de campanie la sud de Dunăre.

A înfiinţat „Comitetul Femeilor”, cu ajutorul căruia a reuşit să strângă fonduri substanţiale pentru armată şi spitale. În această perioadă a continuat şi activitatea de jurnalist, dedicând mai multe materiale prin care a promovat libertăţile femeilor.

Fratele ei Effingham, s-a căsătorit cu Zoia, o membră a familiei Racoviță.

Maria Rosetti a devenit, prin alianță, rudă cu medicul Carol Davila și cu fiul său, dramaturgul Alexandru Davila. Maria Rosetti a realizat şi câteva traduceri: Chateaubriand, „Cataractul Niagara”, 1865, Erckmann-Chatrian, „Melcul unchiului Bernard”, 1865. Alte traduceri au fost M-me de Genlis, „Zuma sau Descoperirea Quinquinei”, 1866, Alexandre de Saillet, „Micii bolnavi fricoşi”, 1866.

După moartea lui Rosetti, la 8 aprilie 1885, ea a trăit în sediul redacţiei „Românul” alături de fiul ei, Vintilă.

Acesta preluase conducerea ziarului, şi locuia cu soția sa. Maria Rosetti a murit la vârsta de 73 de ani, la 13/14 februarie 1893. În anul 1893, fiul său, Vintilă C.A. Rosetti, publică o parte din contribuţiile sale literare. Publică vol. Scrieri din 1864 şi 1865, cu o prefaţă scrisă de istoricul francez J. Michelet. Viaţa Mariei a fost sursă de inspiraţie pentru romanul lui Camil Petrescu „Un om între oameni”. Ea a fost identificată cu unul dintre personaje, în cadrul unei poveşti despre ipostaza ideală a fiinţei confruntate cu scurgerea timpului, despre imaginea vieţii sociale a Ţării Româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Surse:

George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

http://www.istoriibritaniceinbucuresti.ro/locuri-si-personalitati_doc_15_effingham-grant-i-maria-rosetti_pg_0.htm

http://www.cunoastelumea.ro/romance-faimoase-xiii-maria-rosetti-prima-femeie-ziarist-din-romania/

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/06/28/revolutia-de-la-1848-170-de-ani-maria-rosetti-figura-feminina-simbol-a-miscarii-revolutionare-romanesti–135769

http://www.rador.ro/2018/02/13/portret-maria-rosetti-prima-femeie-gazetar-din-romania-o-franco-scotiana-cu-dragoste-de-neamul-romanesc/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here