S-a întâmplat în 14 februarie 1888, 14/26

0
68

S-a întâmplat în 14 februarie 1888, 14/26 . La 14 februarie 1888 (ora 20:30) se inaugura, printr-un ciclu de conferinţe, Ateneul Român. Prima conferinţă a fost ţinută de scriitorul Alexandru Odobescu. Clădirea a fost construită între anii 1886 şi 1888, prin stăruinţa lui Constantin Esarcu, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. A fost construită pe bază de subscripţie publică, desfăşurată sub sloganul „Daţi un leu pentru Ateneu”.

Adevărat templu al culturii româneşti, Ateneul Român a fost, de-a lungul anilor, gazda conferinţelor marilor personalităţi şi savanţi români.

Aici au concertat toţi artiştii consacraţi ai ţării, aici au urcat pe podium multe formaţii şi solişti de nivel mondial. Aici s-au lansat „în primă audiţie“ capodopere ale literaturii muzicale autohtone,  au prins viaţă primele expoziţii ample de pictură. Au fost şi expoziții de sculptură ale maeştrilor artei plastice naţionale, aici au venit regi şi regine, oameni politici. Au fost şi oaspeţi de seamă de peste hotare, aici au avut loc evenimente de notorietate universală. De aceea, Ateneul Român a devenit exponentul arhitectonic şi spiritual al unei întregi naţiuni.

Ateneul Român este o clădire situată pe Calea Victoriei în Piaţa George Enescu (partea nordică a Pieţei Palatului).

Tot aici se află sediul Filarmonicii „George Enescu”. În anul 1884 un decret guvernamental autoriza Primăria oraşului să cedeze Ateneului locul din spatele grădinei Episcopiei. Acesta fusese numit odinioară „Livada Văcăreştilor” pe care M. Cantacuzino ridicase o bisericuţă lăsată în metoh episcopului de Râmnic. Pentru strângerea de fonduri s-a instituit o loterie – 500.000 de bilete în valoare de un leu. Reclama sa a devenit extrem de populară: „daţi un leu pentru Ateneu”. Ideea apelului s-a transformat surprinzător într-o lecţie fantastică de unitate, de trezire a conştiinţei naţionale.

Prin această subscripţie publică urmând să ia naştere un edificiu cu adevărat impresionant.

După obţinerea autorizaţiei de construire, Ateneul încheie un contract cu arhitectul francez Albert Galeron. Galeron realizase deja două anteproiecte conform directivelor lui Esarcu. Aceasta, după cercetările ştiinţifice şi indicaţiile lui Alexandru Odobescu, revizuite şi completate de specialişti români precum Al. Orăscu, Ion Mincu. Alți specialiști au fost Ion Socolescu, Grigore Cerkez sau Cucu Starostescu. Anteproiectul a fost semnat din partea română de N. Kretulescu, C. Esarcu şi C. Stăncescu.

Conform ideilor lui Esarcu edificiul Ateneului va fi „monumental dar simplu, înlăturându-se orice decoraţiuni banale sau inutile.

Edificiul va cuprinde o sală de conferinţe, concerte, reuniuni, congrese literare, economice. Sala va fi încăpătoare de maxim 1500 de persoane”. La 26 octombrie 1886 a fost pusă piatra de temelie la Palatul Ateneului. La începutul anului 1888 ciclul de conferinţe se deschidea în noul local, deşi acesta nu era încă finalizat. Trebuie să amintim şi faptul că destinaţia iniţială a terenului era ridicarea un circ… Pe teren se ridicase deja şi o fundaţie. Clădirea principală a edificiului a fost finalizată în anul 1889, iar extinderea sa a început în anul 1893. Abia în iulie 1897 comisia tehnică dădea avizul şi pentru inaugurarea clădirii anexe a Ateneului.

Pe aceasta, Ministerul Instrucţiunii, care preluase terminarea clădirii, o destina pinacotecii și gliptotecii.

Beneficiind de acest edificiu, Societatea „Ateneul Român” şi-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului având loc conferinţe. Au avut loc și concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române (înfiinţată încă din 1868 de către Eduard Wachmann). De asemenea, au avut loc şi expoziţii de pictură. Începând din anul 1894 saloanele oficiale de belle-arte s-au desfăşurat în această sală. Dealtfel, Orchestra Filarmonicii va concerta permanent din ziua dării în folosinţă a sălii în 1888, până astăzi. Face excepţie perioada de consolidare-restaurare din anii 2000-2004.

Din punct de vedere arhitectonic, Ateneul Român a fost conceput în stil neoclasic, dar are şi caracteristicile unui stil eclectic.

Intrarea principală este sprijinită pe opt coloane ionice, identice ca proporţii cu cele de la templul Erechterion de pe Acropole. Din portic se intră în vestibul prin 3 mari uşi de lemn. Deasupra uşilor se află cinci medalioane în mozaic reprezentându-i pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupu, Matei Basarab. Și Regele Carol I este reprezentat. Cupola are 20 de ferestre cu lire şi cununi şi se află la 41 de metri înălţime faţă de sol. Domul acoperit cu zinc se termină cu un tripod după modelul monumentului lui Lysicrat din Atena închipuind urna învingătorilor. În interior, impresionantul hol din marmură înglobează cele 12 coloane dorice de susţinere a sălii de concerte. De aici se ajunge la sala de sus prin 4 scări de marmură de carara construite în spirală.

Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane erau cele aproape 1.000 de locuri.

Existau trei zone de parter şi două rânduri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o lojă central. Locurile oferă o vizibilitate perfectă din orice colţ şi o acustică impecabilă. Acustica este datorată imensei cupole care „absoarbe” fondul instrumental şi vocal de pe podium. Aceasta, spre a-l distribui prin reverberaţie către auditori, cu întreaga gamă de armonici. Reverberația mergea până la cele mai fine culori timbrale şi nuanţe. Pe acest considerent, sala Ateneului Român are un sunet excepţional. Sunetul o plasează printre cele mai reuşite construcţii de gen din întreaga lume.

Fresca de aici evocă istoria poporului român în 25 de episoade.

A fost realizată timp de cinci ani de către pictorul Costin Petrescu. Orga a fost instalată în anul 1939 în urma ajutorului material al lui George Enescu. Numeroasele îmbunătăţiri tehnice produse după cutremure şi bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial, dar mai ales modificările din perioada 1966-1967 – introducerea aerului condiţionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, lărgirea avanscenelor – au transformat Ateneul Roman într-un complex arhitectural unicat aflat în centrul Capitalei. Să mai adăugăm că, de peste 50 de ani, edificiul a devenit sediul Filarmonicii „George Enescu”. Din anul 1958 este gazda Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”, eveniment cultural de înaltă ţinută. Acesta este organizat de ţara noastră. În anul 2011, Ateneul Român a fost înscris pe lista Locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Surse:

Cândea, Virgil – Ateneul Român. Monografie, Editura Didactică şi Ştiinţifică, Bucureşti, 1976

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ateneul-roman-povestea-unui-edificiu-simbol

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/02/14/documentar-130-de-ani-de-la-inaugurarea-ateneului-roman–54440

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ateneul_Rom%C3%A2n

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here