S-a întâmplat în 14 august 1867

0
12

S-a întâmplat în 14 august 1867: S-a născut scriitorul englez John Galsworthy; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1932. John Galsworthy (d. 31 ianuarie 1933) a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932. John Galsworthy s-a născut într-o familie de jurişti a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu fraţii şi surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construieşte în apropierea Londrei.

După studii întreprinse la Harrow şi apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiarizeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrieteneşte cu un ofiţer maritim de origine poloneză care-şi povesteşte minunat aventurile sale de marinar şi contrabandist.
         Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja îşi terminase primul său roman, va trezi în el tentaţia de a deveni scriitor. „Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris”, mărturiseşte el într-o scrisoare adresată unui prieten, „cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câştiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a scrie poate fi cultivată, dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare”.
        La întoarcerea sa, manifestă foarte puţină plăcere pentru domeniul afacerilor. În 1895 se produce evenimentul sentimental care va marca tot restul existenţei sale: el devine iubitul Adei Cooper, seducătoarea soţie a vărului său, maiorul Athur Galsworthy. Orfană de tată, această pianistă are o sensibilitate incompatibilă cu caracterul soţului său, iar John va trebui să aştepte zece ani până ce vărul său va consimţi să divorţeze, apoi moartea tatălui său, în 1905, pentru a regla printr-o căsătorie această situaţie nelegitimă, foarte umilitoare într-o societate ca a sa. Primele tentative literare datează din această perioadă a vieţii sale. Chiar dacă publică patru cărţi (1897-1901), sub pseudonimul de John Sinjohn, el va renega două dintre acestea: „From the four winds” şi „Joceln”. Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904 cu romanul The Island Pharisees („Insula fariseilor”), care are parte de o primire obişnuită. Va primi totuşi pentru acest manuscris, ca şi pentru celelalte, sfaturi avizate şi susţinerea unui consilier literar, pe cât de talentat pe atât de influent, Edward Garnett, faimosul editor care a jucat un rol la fel de decisiv pe lângă Joseph Conrad, D. H. Lawrence şi Arnold Bennett.
        Succesul îl cunoaşte cu cea de-a doua lucrare: The Man of Property (1906). John Galsworthy „amorsează” saga familiei Forsyte pe care o va completa cincisprezece ani mai târziu, şi unde domină acel personaj fascinant care este Soames. În acelaşi an, prima sa piesă de teatru, Silver Box, este montată la Court Theatre, având parte de „binecuvântarea” lui Bernard Shaw. Prin urmare, el va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunţa oroarea recluziunii criminale, în Justice (1910) cu atâta vigoare, încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice. Încearcă, într-o manieră mai puţin fericită, să se posteze în rolul de reformator al societăţii, în Fraternity (1909), The Freelands (1915), dar este o altă temă, obsedantă, inspirată de propria sa aventură cu Ada – aceea a căsătoriilor nepotrivite, a divorţului acordat cu zgârcenie, a oprobiului care loveşte cuplurile neligitime – temă explorată în The Patrician (1911) şi The Dark Flower (1913).John Galsworthy excelează în arta portretului.
          Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calităţi sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înţelegere sensibilă a nedreptăţilor ca şi a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendinţe moralizatoare tradiţionale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-şi zugrăveşte personajele sub multiple aspecte, abţinându-se însă de a le judeca. În fapt, prin însăşi alegerea şi punerea în valoare a unei trăsături sau a alteia, Galsworthy îşi conduce cititorul spre o anume apreciere a oamenilor şi faptelor lor. Copleşit de onoruri, John Galsworthy primeşte în 1929 Ordinul Meritului, după ce refuzase, cu 11 ani în urmă, titlul de cavaler, oferit de Coroană.Fondează în 1921 Clubul PEN, celebra asociaţie internaţională de scriitori, cu sediul la Londra, devenindu-i primul preşedinte.
        O dată cu Sfârşit de capitol, un nou triptic care va prelungi trilogiile precedente, el descrie lenta eroziune a unei alte familii, cu tradiţii mai vechi şi de sorginte mai aristocratică decât cea a familiei Forsyte. Cu puţin înainte de moartea scriitorului, în 1932, un premiu Nobel pentru literatură vine să încoroneze această operă, în care satira socială este temperată de nostalgia unei lumi revolute. Galsworthy nu va putea să-şi primească personal acest premiu, încetând din viaţă în ziua de 31 ianuarie 1933.

Surse:

https://literaturanobel.ro/index.php?route=product/category&path=178

https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1932/galsworthy/biographical/

https://dvoris.ru/ro/stil/golsuorsi-dzhon-kratkaya-biografiya-biografiya-dzhona-golsuorsi/

https://www.britannica.com/biography/John-Galsworthy

https://libermundi.livejournal.com/62397.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here