S-a întâmplat în 13 noiembrie 1914

0
35

S-a întâmplat în 13 noiembrie 1914: A murit Dimitrie Anghel, poet (considerat un „Luchian al literaturii”, datorită volumului său de debut, „În grădină”), prozator şi traducător. Dimitrie Anghel (n. 16 iulie 1872 la Corneşti, Iaşi — d. Iaşi) a fost un poet, prozator, reprezentant al simbolismului român. A urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi, între 1879 şi 1890, când a părăsit studiile pentru a se dedica scrisului.

       A călătorit în Italia, Franţa, Elveţia şi Spania, revenind în ţară în 1902. A fost funcţionar în Dobrogea (1906 – 1907), referent la Casa Şcoalelor şi inspector al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice (din 1911) .D. Anghel a debutat cu poezii în revista Contemporanul (1890), colaborând apoi, cu poezie şi publicistică, la „Adevărul”, „Adevărul literar şi artistic”, „Lumea nouă”, „Literatură şi artă română”, „Pagini literare”, „Viaţa românească” etc.
        A făcut parte din redacţia şi din comitetul de direcţie al revistei „Sămănătorul” (1906 – 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ştefan Octavian Iosif şi Ilarie Chendi (1909 – 1910).A debutat editorial cu Traduceri din Paul Verlaine în 1903.În 1905 a publicat volumul de versuri În grădină, urmat, în 1909, de Fantazii.Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ştefan O. Iosif: Legenda funigeilor (poem dramatic, 1907), Cometa(comedie, 1908, 1912), Caleidoscopul lui A. Mirea (1908), Carmen saeculare (poem istoric, 1909), iar în 1910, Cireşul lui Lucullus(proză).
     A mai scris şi alte volume de proză, între care amintim doar câteva: Povestea celor necăjiţi (1911), Fantome (1911), Oglinda fermecată (1912), Triumful vieţii(1912), Steluţa.Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai simbolismului în literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor şi procedeul sinesteziilor.Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei şi imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice.Proza sa vădeşte înzestrare picturală, eleganţă a stilului şi vervă polemică.
        Prietenia sa cu Ştefan Octavian  Iosif se destramă în anul 1910, întrucât Anghel nu poate să reziste pasiunii pentru soţia acestuia, scriitoarea Natalia Negru, cu care mai târziu se va căsători. În faţa reproşului tăcut ori a ostracizării făţişe, accentuate după moartea lui Iosif, scriitorul, fire orgolioasă, bravează, caută să se impună publicând frenetic. Numit, în 1911, inspector în Ministerul Cultelor şi Artelor, are de suportat alte atacuri în presă.Extenuat psihic, cu o viaţă conjugală furtunoasă, lucrează foarte puţin. Câteva proze şi poezii, unele semnate Ola (Olla) Canta (pseudonim folosit în colaborare cu Leon Feraru), ce apar în „Flacăra” şi în „Înfrăţirea”, sunt ultimele scrieri. La 27 octombrie 1914, în cursul unei dispute violente cu soţia sa, recurge la revolver. Glontele, destinat doar să o sperie pe Natalia Negru, o răneşte uşor prin ricoşeu şi poetul, panicat, se împuşcă. Rănit grav, va mai trăi două săptămâni de chinuri.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/dimitrie-anghel/index.php

https://istoriiregasite.wordpress.com/2015/04/18/viata-lui-dimitrie-anghel/

https://www.artline.ro/Dimitrie-Anghel-29942-1-n.html

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_dimitrie_anghel.htm

http://www.viatasiopera.ro/anghel-dimitrie/biografie.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here