S-a întâmplat în 13 mai 1959

0
31

S-a întâmplat în 13 mai 1959: A murit Emil Haţieganu, jurist şi om politic; membru marcant al PNŢ; membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei; de mai multe ori ministru; arestat şi deţinut la Budapesta şi Györ (1944-1945); deţinut politic (1948-1951); membru de onoare al Academiei Române.

Emil Hațieganu, născut la 9 decembrie 1878, comuna Tritiul de Sus, comitatul Turda și decedat la 13 mai 1959, la Cluj, a fost fiul unui preot greco-catolic de pe Valea Someșului, având alți 4 frați (Iuliu Hațieganu, Eugen Hațieganu, Simion Hațieganu, Ioan Hațieganu). A absolvit, în 1901, Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde a devenit ulterior și doctor în Drept.
Emil Hațieganu a fost jurist și membru de onoare, din 1945, al Academiei Române. A condus, în calitate de fondator și director, între 1920 și 1923, revista „Glasul libertății” de la Cluj, cu subtitlul „Foaie pentru popor”, organ al Partidului Național Român. După terminarea studiilor superioare, Emil Hațieganu a lucrat ca judecător la Hida, Ileanda Mare (azi, în județul Sălaj), apoi la Huedin și la Tribunalul din Cluj. În plan didactic, a fost profesor la Catedra de Procedură civilă a Facultății de Drept din Cluj, iar între 1943-1944, a fost ales rector al Universității „Regele Ferdinand”, refugiată la Sibiu. A îndeplinit și calitatea de redactor-șef al „Curierului judiciar” (1919) și al „Tribunei Ardealului” (1912-1918), publicații editate la Cluj.

Încă de tânăr, Emil Hațieganu s-a implicat și politic, fiind membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, iar după 1926, membru de frunte al Partidului Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu. A îndeplinit și funcții de reprezentare a românilor din Transilvania, fiind vicepreședinte al Senatului Național Român din Ardeal, președinte al Consiliului Național Român din Cluj (1918), membru în Consiliul Dirigent, din 2 decembrie 1918.

Totodată, Emil Hațieganu a avut mai multe funcții ministeriale, fiind, în cadrul Consiliului Dirigent din Transilvania, șef al Resortului de codificare (1918-1920), ministru în mai multe guverne conduse de Al.Vaida-Voevod și Gheoghe G. Mironescu. În timpul celui de-al doilea război mondial, Emil Hațieganu a fost vicepreședinte al organizației „Frontul Românesc”, conducător al românilor din Ardealul de Nord ocupat între 1940-1944, ministru fără portofoliu în guvernul Petru Groza, în decembrie 1945, din partea PNȚ.

După instaurarea regimului comunist în România, juristul și patriotul clujean a fost arestat la Sibiu de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de Securitate Gheorghe Crăciun, fiind întemnițat la Sighet, dar ulterior eliberat în 1955.A fost membru de onoare al Academiei Române (1945), calitate care i s-a retras în 1948, odată cu înființarea Academiei Republicii Populare Române, dar a fost repus în drepturi, ca membru de onoare al Academiei, în 1990.

Surse:

Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii.Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007
Rusu, Dorina, Membrii Academiei Române. Dicționar, Ediția a III-a revăzută și adăugită cu un cuvânt înainte de Academician Eugen Simion, București, Ed. Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003
https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Ha%C8%9Bieganu%2C_Emil
https://legeaz.net/personalitati-juridice/emil-hatieganu
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Hatieganu-Emil.-1893-1958.-Inv.-1635.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here