S-a întâmplat în 12 martie 1965

0
40

S-a întâmplat în 12 martie 1965 . A murit George Călinescu, critic şi istoric literar, scriitor, publicist; membru al Academiei Române. George Călinescu (n. 19 iunie 1899, Bucureşti — d. Otopeni) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii şi literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alţii doar italienizantă sau umanistă.

 Este considerat drept unul dintre cei mai importanţi critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Îşi semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. În 1926 debutează cu versuri în Universul literar, din 1927 colaborează la Viaţa literară şi Gândirea, cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, Capricorn.

 În perioada 1933 şi 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Viaţa românească, revista înfiinţată, la Iaşi, în 1906. La Bucureşti colaborează cu prestigioasa Revistă a Fundaţiilor Regale, condusă de Alexandru Rosetti şi de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui şi al desfiinţării revistei.

 Fondează la Iaşi Jurnalul literar(1939). A condus revistele Jurnalul literar şi Lumea şi ziarele Tribuna poporului şi Naţiunea. După 1947 publică în revistele Gazeta literară (devenită mai apoi România literară) şi Contemporanul. A mai colaborat la revistele Roma, Universul literar, Viaţa literară, Sburătorul, Gândirea. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iaşi şi la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, în două etape.

 Devine conferenţiar al Facultăţii de Litere al Universităţii din Iaşi în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură şi de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iaşi şi un an mai târziu, din 1945, devine profesor titular şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. După 1947 aceasta din urmă şi-a schimbat numele în Facultatea de Filologie.

 Va fi totuşi scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii ’50 devine director al Institutului de Teorie literară şi Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor (1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti abia în 1961. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc.

 Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viaţa lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui Ion Creangă, ş.a.). Publică, dupa 1945, studii şi eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului şi istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc şi de poetica basmului.

 A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanţate, numeroase alte studii, eseuri, a ţinut numeroase conferinţe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică şi după aceea, până în anul morţii, în 1965.

 Scrie romane de tip balzacian (cu intenţie polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acţiunea romanului. Primul său roman, într-un clasament sui-generis al valorii, Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix şi Otilia, Cartea nunţii este un eseu despre căsătorie, Bietul Ioanide şi Scrinul negru au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în Bietul Ioanide şi apoi şi în Scrinul negru), iar acţiunea lor are în perioada interbelică şi imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române.

 Ca fapt divers, titlul romanului Scrinul negru provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc şi în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Şun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului. Monumentala sa lucrare, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), măsurând exact 948 de pagini „in quarto”, urmăreşte, într-o viziune declarat impresionistă, apropiată de ideile programatice din Estetica lui Benedetto Croce, care nu exclude însă studiul sistematic, academizant, erudit, evoluţia fenomenului literar românesc, integrat în fiecare clipă într-un context ceva mai larg, cel al literaturii universale, cu scăpărătoare caracterizări de autori şi descrieri remarcabile ale unor opere literare.

 Istoria sa constituie şi azi scheletul oricărui curs de istorie a literaturii române, deşi pe unele perioade, alte istorii literare o depăşesc în exactitate. S-a spus despre aceasta istorie literară, unică în Europa, în genul ei, că e un veritabil roman critic, luându-se în considerare portretele fiecărui scriitor în parte, care pot fi opera unui mare romancier. Opera lui Călinescu, porneşte de la primele atestări documentare în limba română, de la Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung şi ajunge în epoca imediat contemporană autorului, adică în epoca interbelică.

 Opera lui George Călinescu nu avea practic un model european, există foarte puţine asemenea opere de sinteză, o istorie a literaturii engleze Histoire de la littérature anglaise (1864) scrisă de Hypolitte Taine, şi una a literaturii franceze cu ilustraţii a lui Gustave Lanson. Călinescu a combinat cele două surse şi a obţinut un hibrid extrem de interesant. Cu menţiunea că nici o istorie literară europeană de autor nu-şi propunea acest obiectiv extrem de ambiţios de a duce istoria literaturii de la origini până în prezentul momentului scrierii ei.

 Evident G. Călinescu a avut avantajul unei relative scurtimi a istoriei literaturii române, care explodează la noi după revoluţia paşoptistă. Titlurile capitolelor au de obicei o valoare simbolică şi au devenit chei ale înţelegerii literaturii române. Fiecare articol este ilustrat cu fotografia autorului, şi cu diverse documente de epocă. Cum era firesc cu cât se depărtează de prezent criticul este tot mai puţin subiectiv, iar capitolul cel mai interesant este consacrat literaturii vechi, citită prin grila literaturii contemporane, într-o lectură inversă.

 Fiecare scriitor în parte se bucură de o fişă biografică, inserată de obicei la început, şi în cazul scriitorilor contemporani există un portret literar, care i-a îndreptăţit pe unii critici să afirme că Istoria lui G. Călinescu este de fapt un „roman critic”. Ediţia princeps a fost publicată în anul 1941 la Editura Fundaţiilor Regale, autorul a început lucrul la ea în 1936, dar cea mai mare parte a timpului şi-a consumat-o cu corectura uriaşei bibliografii anexată la sfârşitul cărţii şi a legendelor tuturor fotografiilor. Preţul era colosal, o mie de lei, din acest motiv la scurtă vreme a fost însoţită de publicarea unei sinteze, o ediţie populară, prescurtată, „Compendiul”, adresat elevilor.

 Multă vreme studenţii de la Litere nu au avut acces la această carte monumentală, mai exact până în anul 1985 când la editura Minerva apare ediţia a doua revăzută şi adăugită de profesorul Alexandru Piru.

La 12 martie se stinge din viaţă, la Sanatoriul Otopeni.
Surse:

Ion Bălu, Viaţa lui G. Călinescu, 1981, ed. a II-a, Editura Libra, 1994

http://www.autorii.com/scriitori/george-calinescu/

https://www.artline.ro/George-Calinescu-29723-1-n.html

http://www.scritub.com/literatura-romana/Date-biografice-George-Calines5110121820.php

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_george_calinescu.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here