S-a întâmplat în 12 aprilie 1633: Inchiziţia a început interogatoriul lui Galileo Galilei. După 1610, când a început să susţină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziţie din partea a numeroşi filosofi şi clerici, doi dintre aceştia din urmă denunţându-l inchiziţiei romane la începutul lui 1615.
Deşi la acea vreme a fost achitat de orice acuzaţie, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals şi contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susţinerea sa – ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, şi-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziţie. A fost găsit „vehement suspect de erezie”, forţat să retracteze. Și-a petrecut restul vieţii în arest la domiciliu. Sentinţa Inchiziţiei a constat din trei părţi esenţiale:
– Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”, şi anume de a fi susţinut opinia că Soarele stă nemişcat în centrul universului. Mai susținea că Pământul nu se află în centru şi se mişcă. Susținea şi apăra părerea după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. I s-a cerut să „abjure, blesteme şi să deteste” aceste opinii.
– S-a ordonat încarcerarea sa; sentinţa a fost ulterior comutată în arest la domiciliu.
– Lucrarea Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii a fost interzisă şi, într-o acţiune neanunţată la proces, i s-a interzis, de asemenea, publicarea oricărei alte lucrări.
Potrivit unei legende, după ce a retractat teoria sa că Pământul se mişcă în jurul Soarelui, Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Şi totuşi, se mişcă! (E pur si muove!). Dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa.
Galileo Galilei s-a născut pe 15 februarie 1564 (a murit pe 8 ianuarie 1642) şi a fost un fizician, matematician, astronom şi filosof italian. De-a lungul vieţii sale a îmbunătăţit telescopul, a studiat mişcarea planetelor şi a stabilit teoria mişcării uniforme accelerate a obiectelor. Ceea ce se predă acum la cursurile de fizică la nivel de liceu şi început de facultate sunt meritul cercetărilor lui Galilei în domeniul cinematicii.
Tot Galileo Galilei a confirmat, mulţumită observaţiei prin telescop, fazele planetei Venus, a descoperit cei mai mari patru sateliţi ai lui Jupiter, corpuri denumite mai apoi „luni galileene“, şi el a observat şi analizat petele solare. Galileo a lucrat şi în ştiinţa aplicată şi în tehnologie, îmbunătăţind tehnica de construcţie a busolelor.
Totuşi, munca lui Galilei nu s-a derulat fără obstacole. El a fost un susţinător al copernicanismului, iar asta i-a adus probleme cu biserica şi cu intelectualii acelor vremuri care nu susţineau teoria lui Nicolaus Copernic. Acest concept este denumit „heliocentrism“,. Presupune că Pământul se învârte în jurul Soarelui, la fel ca celelalte planete, şi nu este planeta Terra centrul sistemului solar. După 1610, când a început Galileo Galilei să susţină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziţie din partea a numeroşi filosofi şi clerici. Doi dintre aceştia din urmă l-au denunțat inchiziţiei romane la începutul lui 1615.
La acea vreme a fost achitat de orice acuzaţie, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals şi contrar Scripturii”. În februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susţinerea sa, ceea ce a promis să facă. Mai târziu, şi-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii“, publicată în 1632. A fost judecat de Inchiziţie, găsit suspect de erezie, forţat să retracteze şi şi-a petrecut restul vieţii în arest la domiciliu.
Galileo Galilei a studiat medicina pentru o scurtă perioadă la Universitatea din Pisa, însă a preferat matematica pe care a învăţat-o luând lecţii private de la profesori ai universităţii. În 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematică a Universităţii din Pisa, unde va rămâne până în 1592. Poziţia îl solicita să susţină cursuri de astronomie bazate pe teoria lui Ptolemeu, conform căreia Soarele şi toate planetele sistemului solar se rotesc în jurul Pământului. Pregătirea pentru aceste cursuri a aprofundat înţelegerea lui Galileo despre astronomie.
În lucrarea „Despre mişcare“ vorbeşte despre gravitaţie şi cum influenţează aceasta căderea obiectelor. Există şi o anecdotă cu privire la cercetările a cărei veridicitate nu este confirmată. Se spune că el arunca bile de fier din turnul din Pisa, pentru a le demonstra filosofilor aristotelici că obiectele grele nu cad mai repede decât cele mai uşoare. Trăgea concluziile pe baza observaţiilor. De asemenea, el a fost pentru prima dată recunoscut public când a prezentat „balanţa hidrostatică“. Aceasta a fost creată pentru determinarea greutăţii specifice a unui corp.
Apariţia telescopului este atribuită lui Galileo Galilei, care a arătat prima aplicaţie în Veneţia în 1609. Totuşi, primul telescop a fost construit în 1608 de către danezul Hans Lipperhey. Dar era unul reflector şi cu o putere de mărire destul de mică. Galilei s-a folosit însă de acel principiu de bază, a construit o lunetă cu ocular divergent, care îi poartă numele, şi care mărea de o mie de ori.
Primul susţinător al proiectului său a fost Cosimo II de Medici, Mare Duce al Toscanei, pe care îl învăţase matematică. Drept recompensă, el l-a numit pe Galileo „matematician şi filosof al Marelui Duce al Toscanei“. Și i-a dat o vilă în care Galileo şi-a continuat cercetările legate de astrele cereşti.
Un alt capitol important din viaţa lui Galileo a fost stabilirea mişcării sateliţilor planetei Jupiter. El a considerat că observarea cele patru luni reprezintă cea mai importantă descoperire a sa. „Aici avem un argument fin şi elegant pentru a înceta dubiile acelora care, în timp ce acceptă cu mintea liniştită revoluţiile planetelor în jurul Soarelui în sistemul copernician, sunt foarte deranjaţi că Luna se roteşte în jurul Pământului şi că îl acompaniază într-o rotaţie anuală în jurul Soarelui“, susţinea Galilei.
„Unii au crezut că această structură a Universului ar trebui să fie respinsă, fiind imposibilă. Dar acum avem nu doar o planetă rotindu-se în jurul alteia. Aceasta, pe când ambele parcurg o orbită mare în jurul Soarelui. Ochii noştri ne arată patru stele care hoinăresc în jurul lui Jupiter, precum Luna în jurul Pământului. (…) toate realizează o revoluţie mare în jurul Soarelui în doisprezece ani“.
Surse:
https://www.rfi.ro/cultura-102529-pagina-de-istorie-galileo-galilei-impotriva-tuturor-totusi-misca
https://www.britannica.com/biography/Galileo-Galilei
https://www.ro.biography.name/fizicieni/59-italia/185-galileo-galilei-1564-1642
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inchizitia-impotriva-stiintei-procesul-lui-galilei
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
