S-a întâmplat în 11 noiembrie 1995

0
279

S-a întâmplat în 11 noiembrie 1995: A murit Corneliu Coposu, jurist şi om politic ţărănist; preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (1989-1995); membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc şi secretar politic (1937-1947) al lui Iuliu Maniu; arestat şi condamnat la muncă silnică între anii 1947 şi 1964 (anul graţierii deţinuţilor politici din România).

  Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914, în satul Bobota, din Comitatul Sălaj, în familia unui cărturar, preot greco-catolic Valentin Coposu, prieten şi colaborator al lui Iuliu Maniu. Dotat cu o inteligenţă ascuţită, a fost înscris la vârsta de 5 ani la şcoala confesională română unită, apoi la Colegiul Sf. Vasile din Blaj.
       La 16 ani, cu dispensă de vârstă, a devenit student al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe de Stat din Cluj, apoi doctor în drept.În acei ani a fost şi campion de haltere, antrenat de Clubul Sportiv Universitar. Toate aceste preocupări au fost dominate însă de pasiunea sa pentru politică pe care o considera, asemeni vechilor greci, o artă. Legăturile tatălui său cu Iuliu Maniu i-au făcut firească apropierea de această personalitate a istoriei româneşti.
       În 1933, Corneliu Coposu a înfiinţat filiala Cluj a Partidului Naţional Ţărănesc, iar doi ani mai târziu a devenit preşedinte al Uniunii Studenţilor Democraţi ai Universităţii clujene şi preşedinte al Tineretului Naţional Ţărănesc. Anii de care îşi amintea cu cea mai mare plăcere au fost 1937-1947, perioadă în care a fost secretar personal şi secretar politic al lui Iuliu Maniu.
     Până la arestarea sa în 1947 în procesul „lotului Tămădău”, Corneliu Coposu a privit cu luciditate şi mare capacitate de analiză evenimentele politice tulburătoare prin care trecea România, frământările războiului, sovietizarea, criza economică şi socială. Cei 17 ani de detenţie politică în închisorile comuniste, precum şi viaţa de muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcţii Montaj Bucureşti nu aveau să-i ştirbească cu nimic aceste calităţi de om politic.  A urmat cea mai grea perioadă a vieţii sale, un adevărat calvar, cu 18 ani de temniţe comuniste, nouă ani de arest preventiv, fără să fie judecat, opt ani la izolare, la Râmnicu Sărat, şi muncă silnică pe viaţă, mutarea de nu mai puţin de 21 de ori între diferite închisori şi locuri de muncă forţată cumplite, pe care Coposu le-a înfruntat cu seninătate şi credinţa că regimul totalitar îşi va regăsi sfârşitul.A fost eliberat pe 9 iulie 1962 din penitenciarul Râmnicu Sărat, după care a fost trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, judeţul Brăila (împreună cu Ion Diaconescu, Ion Huiu, Virgil Solomon).În anul 1964 este eliberat odată cu amnistia generală, iar Coposu s-a reîntâlnit cu soţia sa Arlette, cea care, la rândul ei, a cunoscut ororile comuniste.
    După 1989, Corneliu Coposu revine în prima linie a luptei pentru democratizarea ţării, a reîntemeiat oficial PNŢ sub numele de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi a fost preşedinte al PNŢCD-ului între 1990 şi 1995.În această calitate, a fondat Convenţia Democrată Română, al cărei prim preşedinte a fost. A fost ales senator în Parlamentul României în 1992 şi liderul opoziţiei împotriva puterii neo-comuniste reprezentate de FSN.În anii noi ai democraţiei iese la iveală şi dosarul său de urmărire informativă care are nu mai puţin de 38 de volume şi circa 18.000 de file
      Interesant este faptul că la 11 octombrie 1991, Corneliu Coposu a fost primul lider politic român întâmpinat cu aplauze şi urale de către liderii unui important partid occidental – Partidului Conservator, aflat atunci la guvernare în Marea Britanie.El a fost omagiat, aplaudat şi onorat de însuşi prim-ministrul ţării, legendara „doamnă de fier” Margaret Thatcher. Atunci, în discursul său, des întrerupt de aplauzele conservatorilor, Coposu a vorbit despre lupta împotriva comunismului şi despre rezistenţa pe care o opunea atunci regimului Ion Iliescu.Trebuie spus că Seniorul a fost întrega sa viaţă un monarhist convins, în anii de după Revoluţie militând neîncetat pentru ca România să fie condusă din nou de Rege.În mai 1995 e numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie a acordată de Republica Franceză.
      Despre destinul său, însuşi Corneliu Coposu afirma, în anii ’90: „Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte.Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.”
     În mai 1995 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini.Pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franţei la Bucureşti ceremonia înmânării înaltei distincţii. Treptat suferinţa pune stăpânire pe Senior, iar în cele din urmă, în 11 noiembrie 1995, Coposu trece la cele veşnice. Deşi nu a beneficiat de funeralii naţionale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniţi din întreaga ţară.Moartea sa a generat un imens val de simpatie populară pentru forţele politice anticomuniste din România, unii analişti explicând astfel victoria Convenţiei Democrate la alegerile generale din 1996.

Surse:

https://corneliu-coposu.ro/despre-noi/corneliu-coposu/

https://www.rfi.ro/politica-111593-pagina-de-istorie-corneliu-coposu-detentia-carol

http://www.ziare.com/corneliu-coposu/

http://www.corneliu-coposu.eu/articol/index.php/4304-date-din-biografia-domnului-corneliu-coposu/

https://radioromaniacultural.ro/corneliu-coposu-un-model-de-dan-manolache/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here