S-a întâmplat în 11 noiembrie 1845

0
49

S-a întâmplat în 11 noiembrie 1845: S-a născut (la Trinca/jud. Hotin, azi în Ucraina) Vasile Stroescu, jurist, cărturar, filantrop (a construit numeroase biserici, şcoli şi spitale în toate provinciile româneşti, a asigurat burse pentru mulţi tineri), om politic (primul preşedinte al Parlamentului României Mari, 1919); membru onorific al Academiei Române (1919).

   Vasile Stroescu s-a născut la 11 noiembrie 1845, în satul Trinca, raionul Edineţ, jud. Hotin, din Basarabia, perioadă, în care, în urma tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti, din 16 mai 1812, provincia Basarabia, până la data de 27 martie 1917, a fost sub stăpânirea Rusiei.Vasile Stroescu provenea dintr-o familie veche românească, importantă şi recunoscută de la finele secolului 17-lea.Istorici şi alte personalităţi de specialitate care s-au ocupat de genealogia familiei Stroescu au menţionat în lucrările prezentate până în prezent, pe strămoşul său, jitnicerul Ioan Stroescu din Transilvania, care pe la sfârşitul secolului 17-lea, a ajuns cu turmele de oi pe meleagurile Basarabiei.
        În anul 1682 (2 iulie) I. Stroescu a primit drept danie de la Duca-Vodă, târguşorul Dumitrascov care se afla dincolo de Nistru.Părinţi lui Vasile Stroescu deţineau moşii la: Trinca, Brânzeni, Griteni, Nesvoia, Grumadzeni, în ţinutul Hotinului la Zahaicani, Stolniceni, Bechir şi Pociumbăuţi, iar unchiul său deţinea moşii la Ruseni, Mereseuca şi Damascani.Tatăl său Vasile Stroescu (1795-1875) căsătorit cu Profira Manoil Guţu (1808-1856) au avut împreună 15 copii, din care au rămas în viaţă patru fete (Ana Cazimir 1829-1877, Maria Druganov, Elena Martos şi Ecaterina, soţia primarului din Chişinău, Clemente Şumanski) şi patru băieţi Mihai, Gheorghe, Constantin şi Vasile.
        Întreaga familie a fost recunoscută în toate provinciile româneşti de buni români, cinstiţi şi de caracter, care au luptat pentru ridicarea ţărănimii româneşti prin învăţătură şi acte de danie, prin construirea de şcoli, biserici, spitale şi alte acte filantropice importante.Fratele cel mai mare Mihăiţă (1836-1889) împreună cu soţia sa Eliza, vizitând Braşovul, au donat sume importante pentru sprijinirea şcolilor rurale româneşti (17.10.1882), acordând 50000 ruble în folosul copiilor meseriaşilor din localitate.
       Despre binefacerile familiei Stroescu, Iosiv Vulcan, prezenta pe larg acţiunile respective în revista Familia (ex. Nr. 42/1884) devenind personaje de legendă.Mihail Iliev, în lucrarea „Vasile Stroescu şi românii din Bihor” a prezentat cât se poate de fidel, actele de binefacere efectuate în acest judeţ.La Stolniceni, din jud. Bălţi, Eliza S. (1850-1930) după decesul soţului Mihăiţă, a continuat opera de binefacere a familiei Stroescu, prin construirea unui spital „model”, înzestrat cu o moşie pentru buna funcţionare, condus de medicul francez Ghovet.B.P.Haşdeu drept recunoştinţă, a propus ca o şcoală din jud. Tutova să poarte numele de „Eliza Stroescu Basarabeana”, iar o şcoală din jud.Dolj numele de „Mihail Stroescu Basarabeanul”.
      Al doilea frate rămas în viaţă a fost Gheorghe Stroescu (1840-1922) care s-a alăturat familiei privind, actele de binefacere pentru români. În acel timp a cutreierat ţările din Europa, Africa şi a făcut şi înconjurul lumii, iar, în Pacific în urma naufragiului, a scăpat ca prin minune.Întors acasă s-a stabilit la moşia din Bălăceana, jud. Lăpuşna, fiind un bun filantrop în continuare. Un fapt deosebit, remarcat la timpul respectiv, a fost, participarea lui Gheorghe S. călare pe un cal alb-arab, la primirea lui Carol I în 1866 la Turnu Severin, care era însoţit de I.C. Brătianu.
      Vasile V. Stroescu (1845-1926), fiul lui Profira – Manoil – Guţu (1808-1856) şi Vasile S. a fost unul dintre cele mai însemnate personalităţi româneşti din Basarabia, confirmat prin patriotismul său, ca vizionar politic şi mai ales, unul din cei mai însemnaţi filantropi români.Şcoala primară a urmat-o la Kameneţ-Podolsk, aproape de localitatea rurală natală Trinca, din raionul Edineţ, iar liceul „Richelieu” l-a absolvit la Odesa.Studiile universitare le-a urmat şi absolvit la renumitele instituţii de învăţământ superior de la Petrograd, unde iniţial a ajuns după un drum de trei săptămâni, cu trăsura până la Moscova, iar de acolo cu trenul. A fost student şi la Berlin.Disciplinele care l-au preocupat îndeaproape au fost literele, dreptul şi ştiinţele agricole, determinat de moşiile sale, care au ajuns la cca. 25000 ha. Vasile Stroescu a fost o personalitate de aleasă cultură literară, artistică, filantropică şi politică. Cunoştea limbile: franceză, italiană, germană, engleză, precum şi cele slave.
      A călătorit prin oraşele principale ale Europei vizitând şi documentându-se în instituţiile de cultură şi istorie. Întors în Basarabia în anul 1867 a funcţionat ca judecător la tribunalul din Hotin unde l-a cunoscut pe Alexandru Hâşdeu, tatăl renumitului B.P. Haşdeu, care îl aprecia în mod deosebit „ca bun jurist, inteligent şi orator desăvârşit”.Alexandru Hâşdeu şi-a adus o contribuţie mare la unirea Principatelor Române, în decursul timpului, mai ales prin discursurile sale din anul 1837 şi 1840 publicate la Braşov în anul 1838 iar la Bucureşti în 1839, care au stat la temelia Unificării Principatelor de la 24 ianuarie 1859, exemplu fiind preluat şi continuat de Vasile Stroescu. Ca om al dreptăţii în această instituţie unde trebuia respectate şi aplicate „ucazurile ţariste” mai ales cu privire la reforma agrară, a avut misiunea grea în soluţionarea raporturilor dintre proprietari şi ţărani, fiind întotdeauna de partea ţăranilor.
       După decesul părintelui său, în anul 1875 a trebuit să se retragă la moşia de la Brânzeni, jud. Bălţi şi să se preocupe de administrarea moşiilor familiei sale, care au ajuns la cca. 25000 ha, cirezi de vite, herghelii de cai de rasă, turme de oi, etc.Vasile Stroescu era bun şi milostiv cu ţăranii cinstiţi şi muncitori şi aspru cu cei leneşi.Îi plăcea să vorbească numai româneşte, sfătuind pe români ”să nu fie luxoşi şi risipitori, ci să fie chivernisitori cu bani şi să-i întrebuinţeze pentru cumpărarea de pământ… pentru ca atunci când va veni mama noastră vom aveam cu toţi pământ şi o să fim cu toţii unu” speranţă mult visată de Vasile Stroescu, de unire a neamului românesc. Calităţile sale de modestie, cumpătare şi de dăruire, au fost confirmate în permanenţă în timpul vieţii sale.
    Printre altele Vasile Stroescu nu frecventa localurile de lux, deşi era bogat, fără însă să fie avar, iar când se deplasa la Chişinău, de la gară spre centru mergea cu tramvaiul şi evita folosirea birjei. Întrebat de un prieten, de ce procedează aşa, V. Stroescu a răspuns ”tramvaiul costă 3 copeici iar birja 3 ruble, iar aceste 3 ruble lângă altele vor fi de mare folos la vreun ţăran din Maramureş”. Din dorinţa de a sprijini ţărănimea şi populaţia săracă din Basarabia, a dorit să le construiască şcoli şi biserici în care învăţătura şi slujbele religioase să se efectueze numai în limba moldovenească-română oferind Zemstvei (Consiliului judeţean) sursele financiare, care însă, nu au fost acceptate de ruşi. După anul 1900 Vasile Stroescu a dat în arendă toate moşiile, la ţăranii moldoveni organizaţi în obşti ţărăneşti, înfiinţate şi organizate după concepţiile sale. În această perioadă a construit biserici la Zăicani, Pociumbăuţi (jud. Bălţi) şi la Trinca, pe care le-a înzestrat cu odoare religioase printre care şi evanghelii legate în argint aurit.
       În anul 1902 printr-o scrisoare adresată de Vasile Stroescu, Ministrului de Instrucţie Publică din România, „roagă” să primească suma de 200 000 lei pentru construirea de şcoli în satele sărace din judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ şi Dorohoi. Din acest fond sau construit şapte şcoli primare cu dotările necesare, unei bune funcţionări. În continuare în anul 1906, când s-a sărbătorit 40 ani de la venirea regelui Carol I în România, Vasile Stroescu a donat 200 000 ruble pentru construirea unei catedrale ortodoxe, în capitala tuturor românilor – Bucureşti, care însă nu s-a construit, fără să se cunoască motivele nerealizării. La nemulţumirea şi criticile lansate de Vasile Stroescu reacţiile au fost puternice, inclusiv acuze de Lezmajestate. De asemenea în anul 1908 Vasile Stroescu a acordat suma de 100 000 ruble Ministerului Instrucţiei Publice din Bucureşti, pentru continuarea construcţiilor de şcoli.
      După ce a iniţiat o mişcare naţională în Basarabia în anul 1910, la Bălţi, Vasile Stroescu s-a întâlnit cu fruntaşul unionist Ioan Pelivan, organizând acţiuni comune privind răspândirea culturii româneşti, precum şi a celor unioniste în Basarabia.Crezul lui Vasile Stroescu s-a confirmat în decursul timpului şi a evenimentelor istorice. ”Eu îs cu totul la dispoziţiunea ţării şi a neamului meu cu mintea cât mi-a dat Dumnezeu, cu toată inima şi cu toată averea mea, eu ţin la folosul naţiunii, nu la fala mea.” La data de 24 mai 1910 Academia Română l-a proclamat Membru de Onoare, iar a doua zi Liga   Culturală i-a adresat la Davos unde se afla, următoarea telegramă: ”Celui mai generos dintre românii pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu avere, pentru ca din ea să se reverse binefaceri asupra neamului românesc. Liga Culturală adunată la Congres îi mulţumeşte pentru jertfa fără exemplu şi-l proclamă membru de onoare”.Istoricul N. Iorga îl numea în „Neamul românesc” din 13 aprilie 1910 ”un mare binefăcător al culturii româneşti”.
       Cu sprijinul său financiar în anul 1912 la Cleveland (USA) unde se afla o comunitate importantă de emigranţi români, s-a înfiinţat un „Club de ajutor şi cultură”.În acest oraş a luat fiinţă la data de 15 august 1904 prima parohie ortodoxă românească din America, iar în cimitirul acestui oraş se află osemintele poetului Aron Cotruş, aduse din California unde a decedat.La Chişinău în anul 1913 a apărut revista ”Cuvânt moldovenesc” editat de Nicolae Alexandri şi Pan Halippa, care au fost sprijiniţi de către Vasile Stroescu cu suma de 10000 ruble şi un vagon de hârtie.Până la revoluţia rusă din 1917, Vasile Stroescu mulţi ani s-a luptat cu autorităţile ruse pentru a înfiinţa măcar o şcoală primară cu limba de predare română, pentru întreaga Basarabie, dar organele ruse nu au aprobat, menţinerea şi susţinerea limbii române, ruşii acţionând la deznaţionalizarea românilor, la fel cum procedau maghiarii în Transilvania.
        În anul 1917 era în America la San Francisco, când a aflat de izbucnirea Revoluţiei Ruse.Vasile Stroescu a trimis o scrisoare la Partidul Naţional de la Chişinău (24 martie 1917) întorcându-se imediat pentru a participa şi contribui la realizarea marilor prefaceri a visului său, Unirea Românilor.La 18 aprilie cca.10.000 de români moldoveni au manifestat la Odessa solicitând autonomia Basarabiei. Manifestaţia s-a desfăşurat şi prin faţa Hotelului „Londra” unde ştiau că se află Vasile Stroescu şi care a salutat demonstraţia respectivă.Fruntaşii mişcării de eliberare naţională: Pan Halippa, Paul Gore, Vladimir D. Herţa, etc. în aprilie 1917 a format Partidul Naţional Moldovenesc, iar preşedinte de onoare a fost ales Vasile Stroescu, care întors din America se afla la Odesa.Onisifor Ghibu şi Pan Halippa s-a deplasat la Odessa pentru a-i aduce la cunoştinţă despre alegerea sa, prin scrisoarea celor 21 membrii fondatori ai Partidului Naţional Moldovenesc.
      Reacţia lui Vasile Stroescu a fost cât se poate de dură şi plină de învăţăminte chiar şi pentru politicienii noştri din zilele noastre: ”Nu! Doamne fereşte! Eu detest orice fel de politică. N-am făcut niciodată în viaţa mea politică şi nu voi face nici de aici înainte.Politica este cea mai mârşavă ocupaţie lumească.Lăsaţi în pace politica şi ocupaţi-vă de cultura românului. Bietul de el, a fost lăsat în cel mai cumplit întuneric.Întocmiţi pentru popor: conferinţe economice, sociale, morale, istorice, tipăriţi gazete, reviste, broşuri, cărţi. Înfiinţaţi case de citit, case culturale, instruiţi conferenţiari ambulanţi, care să cutreiere ţara învăţând poporul cu tot ceea ce îi trebuie acestuia. Înfiinţaţi şcoli populare superioare ca în Danemarca, sau mai bine o Universitate Populară”.
      La unire, Vasile Stroescu, având calitatea de deputat al judeţelor Tighina, Orhei, Lăpuşna şi Bălţi din Basarabia, a fost ales să prezideze primul parlament al tuturor românilor, fiind considerat un mare înţelept român, care a luptat pentru realizarea idealului naţional, fiind în acelaşi timp şi cel mai în vârstă dintre reprezentanţii Sfatului Ţării.În discursul său prezentat în cadrul solemnităţii respective, este edificator ultimul mesaj: ”În viaţa noastră, în lucrările noastre, trebuie să avem inimă, gânduri şi mâini curate.În incinta acestui lăcaş (parlament) trebuie să intrăm ca în biserică în faţa sfintei cuminecături.Toate patimile, gândurile egoiste, urile să le lăsăm la pragul intrării şi să intrăm cu gândul numai la binele şi propăşirea neamului românesc şi ţării noastre.Să zicem cu toţii: Aşa o voim, aşa Dumnezeu să ne ajute!”.
      La data de 20 dec. 1919 Adunarea Constituantă a României a ratificat unirea necondiţionată a Basarabiei cu Ţara Mamă, iar raportul a fost conceput de Vasile Stroescu.În anul 1923 împreună cu C.G. Costa Foru, pictorul Camil Ressu, sculptorul Cornel Medrea, scriitorul Victor Eftimiu, filosoful C. Rădulescu-Motru şi ziariştii C. Mille şi N.D. Cocea au pus bazele Ligii Drepturilor Omului iar Vasile Stroescu a fost ales ca preşedinte (extras din lucrarea: Fraţii Stroescu: dinastie de nobili basarabeni ce şi-a cucerit un loc în istorie, de prof. Dumitru Bajureanu – com. Trinca, raion Edineţ).
       În ultimii ani ai vieţii sale V. Stroescu împreună cu directorul Teatrului Naţional din Chişinău, Gh. Mitu Dumitru au înfiinţat Societatea Teatrală „Alecu Russo”.Fiind un om de cultură aleasă, a fost un admirator al scriitorilor români: N. Bălcescu, V. Alecsandri, Gh. Coşbuc, I. Creangă, O. Goga etc. precum şi a celor ruşi: Tolstoi, Dostoievschi, Gogol, Cehov, etc.Activitatea deosebită a marelui filantrop Vasile Stroescu, un Mecena al românilor din Transilvania este confirmată prin datele Registrului Acţiunilor Filantropice ale lui Vasile Stroescu”.A construit şi reparat 216 biserici şi 96 şcoli.
Surse:

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/figuri-din-panteonul-unirii-vasile-stroescu-133095.html

https://www.dcnews.ro/boierul-vasile-stroescu-sacrificiul-uitat-in-numele-unirii-marius-diaconescu-a-in-eles-care-e-menirea-lui_586369.html

https://radiochisinau.md/conacul-lui-vasile-stroescu-personalitate-care-a-contribuit-la-actul-unirii-din-1918—65269.html

https://www.academia.edu/2123204/Vasile_Stroescu_%C8%99i_rom%C3%A2nii_din_Bihor

https://www.dacoromania-alba.ro/nr72/vasile_stroescu.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here