S-a întâmplat în 11 martie 2016

0
51

S-a întâmplat în 11 martie 2016 . A murit atleta Iolanda Balaş-Sötér, prima campioană olimpică a atletismului românesc. Fosta mare atletă Iolanda Balaş-Sőtér, prima campioană olimpică română la săritura în înălţime, s-a născut la Timişoara, la 12 decembrie 1936. Înaltă de 1,85 m, Iolanda Balaş-Sőtér a dominat, la nivel mondial, proba de săritură în înălţime, timp de un deceniu.

 A urmat Liceul Catolic de Fete din Timişoara şi a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea atletism (1966). A început să practice atletismul la vârsta de 12 ani. Primii paşi în atletism i-a făcut în oraşul său natal, la Clubul „Electrica” (ulterior „Progresul”), sub îndrumarea antrenoarei Luize Ernst-Lupşa, multiplă campioană naţională.

 În 1951 a stabilit recordul naţional la săritura în înălţime (1,48 m). În 1953, s-a transferat la Clubul Central al Armatei (CCA) Bucureşti (din 1961, „Steaua”), unde s-a pregătit sub îndrumarea antrenorului emerit Ion Sőtér (cu care s-a căsătorit în 1967).

 Pe 14 iulie 1956 a stabilit, la Bucureşti, primul record mondial din carieră (1,75 m), care va fi urmat de alte 13, în numai cinci ani. De asemenea, a stabilit patru recorduri europene. Recordul său din 1961, de 1,91 m, a rămas neegalat timp de zece ani. A cucerit două titluri de campioană olimpică: Roma (1960, cu 1,85 m) şi Tokyo (1964, cu 1,90 m), reuşind de fiecare dată să-şi domine adversarele.

 În finala olimpică de la Roma, din 1960, dintre cele 15 concurente iniţiale numai patru au sărit peste ştacheta înălţată la 1,71 m. Iolanda Balaş a sărit 1,73 m de la prima încercare şi, după ce adversarele sale au epuizat toate tentativele regulamentare, a continuat singură întrecerea ajungând la 1,85 m. Cu această performanţă a cucerit primul său titlu olimpic, următoarea clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska, având o săritura cu 14 cm mai slabă.

 Timp de peste zece ani a înregistrat 142 de victorii consecutive (decembrie 1956 – iunie 1967), performanţă înscrisă în Cartea Recordurilor. La Campionatele Europene de atletism de la Stockholm (19-22 aug. 1958), Iolanda Balaş a câştigat prima medalie de aur la săritura în înălţime, aducând primul titlu european în această disciplină sportivă României. În 1962, la Belgrad, a cucerit titlul european, cu 1,83 m.

 În strălucitul său palmares ca remarcabilă săritoare în înălţime, se înscriu: 19 titluri de campioană naţională (16 la senioare şi trei la junioare), 63 de recorduri naţionale (41 la senioare şi 22 la junioare), evoluând în lotul naţional de atletism de 41 de ori, se notează în Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România.

 S-a retras din activitatea competiţională în 1967, după 19 ani de atletism, din cauza unui traumatism la tendonul lui Achile al piciorului de bătaie. După abandonarea activităţii de performanţă a fost antrenoare, profesoară, metodistă la Cabinetul metodic şi cercetări ştiinţifice la Clubul Steaua Bucureşti.

 Din 1988 şi până în 2005 a fost preşedintele Federaţiei Române de Atletism (FRA); preşedinte de onoare al FRA. În perioada 1998-2002 a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR). Stadionul Tineretului din Bucureşti îi poartă numele.

 A înfiinţat, în 1993, Fundaţia Atletismului Românesc, una dintre primele fundaţii cu profil de sport, pentru susţinerea atletismului românesc şi a echipei reprezentative a României. Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind în 1958 titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2000). A fost distinsă cu „Colanul de Aur”, cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

 A făcut parte din Comisia tehnică a Asociaţiei Europene de Atletism, iar din 1995 a fost cooptată în Comisia de femei a Federaţiei Internaţionale de Atletism (IAAF).

 În luna octombrie 2009, cu prilejul evenimentului intitulat „Legendele Stelei”, desfăşurat la sediul Ministerului Apărării Naţionale, Iolanda Balaş-Sőtér s-a aflat printre legendele Stelei care au fost premiate. Regele Mihai i-a conferit la 13 septembrie 2010, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Elisabeta din Bucureşti, Decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc.

 La 27 noiembrie 2012, la împlinirea a 100 de ani de existenţă, Federaţia Internaţională de Atletism şi-a premiat eroii de ieri şi de azi. Cu acest prilej a fost inaugurat Hall of Fame-ul atletismului mondial, printre cele 13 legende alese numărându-se şi Iolanda Balaş-Sőtér.

 În 1998, a fost desemnată cetăţean de onoare al oraşului Timişoara, iar în 2001 al municipiului Bucureşti. A scris lucrări metodice consacrate sportului de înaltă performanţă. A fost autoare a lucrării „Studiu şi istoric al pregătirii sportivilor de înaltă performanţă la altitudine” (1988). A iniţiat apariţia revistei „Atletismul Românesc”. În 1963, CIO i-a decernat „Trofeul Mohammed Taher Pacha”, pentru contribuţia adusă la propagarea olimpismului. În 2000, a fost nominalizată printre primele zece atlete din lume ale secolului XX.

 A murit la 11 martie 2016, la Bucureşti. Preşedintele Klaus Iohannis a conferit post-mortem Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer Iolandei Balaş-Sőtér, la 13 martie 2016.

Surse:

*** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. II, Bucureşti, Editura Aramis, 2002

Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/08/02/romani-celebri-iolanda-balas-s-t-r-o-sportiva-la-inaltime–154542

https://www.mediafax.ro/sport/iolanda-balas-soter-o-legenda-a-atletismului-romanesc-a-murit-la-79-de-ani-15104526

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here