S-a întâmplat în 11 mai 1923

0
45

S-a întâmplat în 11 mai 1923: Ministerul de Război din România a publicat „Programul ceremoniei înhumării ostaşului necunoscut”, broşură în care s-a propus omagierea eroilor neamului în ziua de „Înălţarea Domnului”. Această zi a fost marcată până în 1947 şi a fost reluată după Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989. În 2016 Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor au loc pe 9 iunie.

      Încă în plin război de reîntregire naţională, la începutul anului 1919, Ministerul de Război, printr-un Ordin către companiile de jandarmi, dispunea o cooperare a jandarmilor cu preoţii tuturor localităţilor, în vederea mobilizării întregii suflări a aşezămintelor româneşti, pentru „strângerea şi îngroparea osemintelor celor căzuţi în luptă, oseminte ce zăceau neîngropate”. Această iniţiativă, în acord şi cu prevederile internaţionale, se materializează în 1919 prin crearea Societăţii „Mormintele Eroilor”, care avea drept scop „identificarea eroilor căzuţi în luptă şi îngrijirea mormintelor acestora”.

          Aceeaşi grijă era acordată şi celor neidentificaţi, după înhumarea osemintelor, pe mormântul fiecăruia fiind ridicată câte o cruce ce purta înscrisul „Un erou mort pentru Ţară”. La 23 august 1920, prin promulgarea de către regele Ferdinand a „Legii pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi”, se lua şi iniţiativa ridicării în Capitală a unui Cenotaf al eroilor, care să cuprindă într-o „Carte de Aur” numele tuturor acelora care s-au jertfit pentru gloria străbună.Aceeaşi lege stabilea ca „Ziua Eroilor”, sărbătoarea anuală de cinstire a memoriei eroilor, să fie celebrată în toată ţara de „Înălţarea Domnului”.

        Însă, după adoptarea în unele ţări europene participante la Primul Război Mondial a ideii „Eroului necunoscut”, în 1923 se renunţa şi în România la proiectul Cenotafului, hotărându-se ca, de „Ziua Eroilor” (17 ianuarie 1923), în Bucureşti să fie înmormântate „de veci”, cu onorurile cuvenite (funeralii naţionale), rămăşiţele pământeşti ale unui „Erou Necunoscut, care să simbolizeze astfel „sacrificiul tuturor celor ce-au căzut pentru Ţară”. După lungi deliberări, se alege un loc de depunere a sicriului „Ostaşului Necunoscut”, terasa din faţa Muzeului Militar Naţional, din Parcul Carol I, în partea de miazăzi a Bucureştiului, frumoasa şi liniştita grădină ce fusese amenajată după 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

         În acest scop, Ministerul de Război dădea publicităţii, la 11 mai 1923, o broşură care cuprindea în întregime programul ceremoniei ce avea să se desfăşoare cu prilejul reînhumării „Eroului Necunoscut”, funeraliile fiind stabilite în perioada 11-17 mai 1923. Trecuseră şapte ani de la începerea războiului şi, conform Sfintei Tradiţii creştine, era posibil să fie deshumate osemintele unor eroi.Pentru alegerea „Ostaşului Necunoscut” aveau să se facă pregătiri preliminarii.

        Începând din 11 mai, prin grija Societăţii „Mormintele Eroilor”, erau ridicaterămăşiţele pământeşti ale câte unuia dintre ostaşii necunoscuţi de pe câmpurile de luptă de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Târgu-Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia, alegându-se dintre cei îngropaţi în morminte individuale anonime.Desemnarea acestora s-a făcut de către un delegat al Societăţii „Mormintele Eroilor”, iar pentru Frontul Mărăşeşti – Târgu-Ocna, alegerea s-a făcut de directorul acestei societăţi. După exhumare, osemintele au fost aşezate în sicrie de stejar şi căptuşite cu tablă de zinc, toate având „acelaşi model şi mărime”, respectându-se ceremonialul militar şi religios.

       A urmat, apoi, transportarea sicrielor la Mărăşeşti în vagoane speciale, încât, în ziua de 13 mai, toate erau depuse în biserica din localitate, ce purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În biserica frumos îmbrăcată de sărbătoare, pe un mare catafalc înconjurat de imense coroane de flori, în faţa altarului, au fost aşezate cele 10 sicrie, pe două rânduri, iar după săvârşirea slujbei religioase, o gardă a rămas să facă de pază permanent.

          În ziua de 17 mai 1923, în prezenţa familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare şi a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei şi clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcaşul de veci a Ostaşului Necunoscut. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă. Mormântul Eroului Necunoscut a fost acoperit cu o lespede din piatră, decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a dăltuit următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919”.

        În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat şi strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărăşeşti. Abia dupa 1989, la insistenţele Ministerului Apărării Naţionale, ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi ale unor partide politice, guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut.

        La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe explanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.

Surse:

https://once.mapn.ro/pages/view/98

http://ziarullumina.ro/flacara-vesnica-a-memoriei-eroului-necunoscut-125029.html

https://romanialibera.ro/special/documentare/simbolul-romaniei-mari–povestea-din-spatele-eroului-necunoscut-319203

https://adevarul.ro/locale/focsani/istoria-eroului-necunoscut-romaniei-povestea-tragica-copilul-orfan-rostit-cuvintele-acesta-tatal-meu-1_595b7e6f5ab6550cb8c94f2d/index.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here