S-a întâmplat în 11 ianuarie 1812

0
23
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 11 ianuarie 1812: S-a născut Carol Popp de Szathmári, pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa.Carol Popp de Szathmári (n. 11 ianuarie sau, după alte date 1 noiembrie 1812, Cluj – d. 3 iulie 1887, Bucureşti) a fost primul fotograf de război din lume, ca urmare a fotografiilor executate în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia pe de o parte şi Anglia, Franţa, Regatul Sarduniei, pe de altă parte.

  A fost primul din cei cinci copii ai baronului Daniel şi al Susannei Pop de Szathmari. Primele studii le face în oraşul natal. Educaţia umanistă primită la Colegiul Reformat înnobilează pasiunea sa pentru călătoriile de studii. Frecventarea în paralel a clasei de desen a gravorului Gottfried Neuhauser din cadrul Liceului Catolic îi dezvoltă tânărului Carol capacitatea de a surprinde esenţialul.Aprofundează studiul desenului la Viena şi apoi la Roma, unde temperamentul său dinamic şi aptitudinea de a acumula rapid cunoştinţe îl transformă într-un călător, obsedat de necunoscut. La 19 ani, în 1831 vizitează pentru prima oară Bucureştiul; vizita l-a marcat profund, din moment ce va reveni aici încă de trei ori, în 1834, 1837 şi 1840, înainte de a se stabili aici definitiv, în 1843.
      Călătoreşte în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia (mai întâi în Lombardia, apoi la Roma şi în Sicilia), Muntenia (Ţara Românească), Anglia, Franţa, Rusia (peninsula Crimeea), Moldova, imperiul turcesc (Constantinopol, actualul Istambul). A călătorit de trei ori în Asia, unde a vizitat Libanul, Siria, Persia, Afganistanul, iar în a treia călătorie, când a vizitat şi China, a primit titlul de pictor al prinţului Talifu. Cu acordul Ţarului Rusiei, a ajuns şi în Siberia, unde a fotografiat artistic, într-o manieră unică, ţinuturile îngheţate ale acestei regiuni.Vorbea curent în afară de maghiară şi română, limbile germană, franceză, engleză, italiană, portugheză, latină, greacă şi turcă. A fost prieten bun cu compozitorul Franz Liszt, cu care s-a întâlnit la Roma şi apoi la Bucureşti şi a fost primit personal în audienţă de împărăteasa Eugenia a Franţei, soţia lui Napoleon al III-lea. Moare răpus de ciroză şi este înmormântat pe 24 mai (stil vechi)/3 iulie (stil nou) 1887 la fostul cimitir evanghelic de la Filantropia.
        În 1843 realizează primele dagherotipii, iar apoi şi primele tabotipii. Anul 1843 este şi anul debutului său editorial, la Cluj, unde tipăreşte albumul „Ardealul în imagini”, album considerat opera unui desenator de excepţie. Între 1848-1849, desenează scene din revoluţia română.În paralel se iniţiază în fotografie, iar în septembrie 1848 realizează cu mijloace proprii, prima sa calotipie, respectiv un amoraş cu braţele frânte.În 1851 organizează la Teatrul cel Mare din Bucureşti o expoziţie de imagini luate la Expoziţia Universală din acelaşi an, de la Londra, fapt care-l situează printre primii fotoreporteri din istoria jurnalismului.În 1853 lucrează cu Anton Chladek la Pesta. În 1860 a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter exclusiv documentar.Cu fotografiile realizate în Bucureşti, între anii 1860-1863, publică albumul „Elena Cuza”, iar apoi, cu fotografiile realizate în România, între 1866-1868, „Albumul României”, care cuprinde şi fotografii din timpul călătoriilor lui Carol I, căruia i-a fost ghid; cunoscutele fotografii panoramice luate din Turnul Colţei, de pe Dealul Filaret şi Dealul Spirii au azi o inestimabilă valoare documentară.
     În 1854 intră în istoria fotojurnalismului obţinând primele fotografii de război în Crimeea, fotografii care zugrăvesc personaje care au participat  şi scene din acest război. Aici, cu un an înaintea englezului Roger Fenton şi a americanului S. Robertson a realizat cu mijloacele specifice vremii, primele fotografii de război din lume. Carol Pop de Szathmari a multiplicat ulterior fotografiile făcute în Crimeea şi le-a dăruit suveranilor ţărilor implicate în acest război. „Războiul Crimeii i-a oferit rara ocazie pentru crearea acelor poze. Oştile turceşti şi ruseşti, aflate faţă-n faţă, slujiseră drept modele fără pereche pentru concretiarea acestei arte noi, înrudite cu pictura”. Carol Popp de Szathmari a realizat mai multe fotografii la începutul Războiul Crimeii, mai precis în al doilea an de război – 1854. Se pare că nu există un inventar al acestor fotografii.
      Războiul de Independenţă din anii 1877-1878 i-a redeşteptat pasiunea pentru fotoreportajul de război; aflat în pragul senectuţii şi suferind de o boală de ficat, Popp de Szathmari a trebuit, de data aceasta, să se rezume la imagini din spatele frontului, pe care le-a trimis gazetelor din ţară şi din Occident, sub formă de gravuri sau litografii sau din sectorul Serviciului Sanitar, în cadrul căruia figura ca angajat.Ultima contribuţie a lui Carol Popp de Szathmary în domeniul fotoreportajului nu poate fi considerată şi opera sa capitală: invitat de Carol I să imortalizeze Serbările Încoronării, din zilele de 11-13 mai 1881, deşi apelează la ajutorul cumnaţilor săi, Franz Duschek şi Andreas Reiser, care îl asistaseră şi în timpul Războiului de Independenţă, nu obţine fotografii de bună calitate – vârsta şi ochii l-au trădat, era aproape orb în acea perioadă. Cele mai bune fotografii sunt incluse în albumul de cromolitografii, intitulat „Carele Simbolice”, apărut în 1884.
      „… în anul 1964, în excelenta revistă internaţională „Camera” din Elveţia, organ al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (EFIAP), nr. 1/ianuarie, într-un articol cu titlul „Le premier reportage de guerre”, semnat N. Th. şi A. James, apare pentru prima dată o referinţă despre noi: era remarcat „gentilomme transylvanien”, stabilit la Bucureşti, Carol Syathmary, care a fotografiat începuturile ostilităţilor Războiului Crimeii din primăvara anului 1854, după care au venit în anul următor şi alţi reporteri fotografi, ca Roger Fenton, S. Robertson etc.”. În perioada 1969-1985, Constantin Săvulescu, fost membru al Comitetului de conducere şi al Comisiei artistice a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România a reliefat în 6 lucrări de excepţie, contribuţia lui Carol Popp de Szathmari, ca primul fotoreporter de război din lume.
       Opera fotografică a lui Carol Popp de Szathmari este o oglindă fidelă a epocii în care acesta a trăit şi lucrat. Încă din 1837, Szathmari colindă judeţele Dolj, Argeş şi Neamţ, realizând în acuarelă, numeroase portrete ale ţăranilor români şi de prezentare a portului popular românesc. În 1840, Colegiul Sf. Sava achiziţionează după îndemnul şi cu ajutorul lui Petrache Poenaru, directorul Eforiei Şcoalelor, un aparat fotografic (dagherotip). Există informaţii care ne permit să bănuim că cel care a mânuit aparatul de dagherotipie cumpărat, ca salariat, a fost Carol Popp de Szathmari.În anul 1855, cu ocazia participării sale la Expoziţia Internaţională de la Paris, expune nu opere de artă plastică, ci, fotografii. Ziarele vieneze au anunţat că pictorul Szathmari a adus cu el două rare şi preţioase albume de fotografii. În faţa seriei de fotografii colorate, ce înfăţişau imagini din Războiul Crimeii, vizitatorii se strângeau buluc.La 7 martie 1855, Împăratul Austriei, Franz Joseph I, îi conferă Marea medalie de aur „ Pentru Artă şi Ştiinţă”, acordată foarte rar, drept răsplată pentru un album fotografic, primit de la artist. Tot în acelaşi an şi tot pentru meritele sale din domeniul fotografiei, primeşte alte trei medalii, de la Regina Victoria a Angliei, de la Napoleon al III-lea al Franţei şi de la Regele Spaniei.
       În studiile sale, George Oprescu menţionează faptul că portretele domnului Alexandru Ioan Cuza şi al Doamnei Elena, prezentate în 1859-1860 au fost remarcabile, prin calitatea execuţiei şi dimensiunile mari  realizate. În 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit „ pictor şi fotograf al Curţii”, calitate care i-a rămas neatinsă şi în timpul domniei lui Carol I.De-a lungul carierei sale, Carol Popp de Szathmari a realizat mai multe fotografii, cu aparatul luxograf, cumpărat la Londra şi prevăzut cu un dispozitiv precursor al exponometrului modern, cu care măsura timpul de expunere a clişeelor fotografice. Evenimentul din anul 1881 – încoronarea primului rege a României, Carol I, îl determină pe Szatmary să fie prezent ca fotograf, pentru a ilustra acest eveniment deosebit.Cu aparatul fotografic şi cu ustensilele sale de pictor, Szathmari a realizat o serie de fotografii şi picturi, care au fost expuse cu succes la Bucureşti, la Saloanele oficiale din 1864, 1865 şi 1868, cât şi la Internaţionala de la Viena din anul 1873, unde a fost premiat.
     În lucrările sale, dedicate lui Popp de Szathmary, Gorge Oprescu afirmă că „Szathmari a iubit şi a simţit poporul nostru în toate manifestările lui”. Gravurile şi fotografiile lui Szathmari fac din acesta maestrul fotograf şi grafician al epocii sale, a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Carol Popp de Szathmari este cu adevărat primul fotograf de război din lume. Arta sa impresionează şi azi pe specaliştii genurilor abordate de acesta – documentar foto de război şi grafică manuală.
Surse:
Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
Ionescu, Adrian-Silvan, Cruce și semilună. Războiul ruso-turc din 1853-1854 în chipuri și imagini, Ed. Biblioteca Bucureștilor, București, 2001
Oprescu, George, Pictura românească în secolul al XIX-lea, Ed. Meridiane, București, 1984
Oprescu, George, Carol Popp de Szathmary, Analele Academiei Române, 1941
Emanuel Bădescu, Radu Oltean, Carol Popp de Szathmári, fotograful Bucureștilor – Carol Popp de Szath­mári, Photographer of Bucharest, editura Art Historia, 2012

https://www.szathmari.ro

https://www.icr.ro/pagini/bicentenar-carol-popp-de-szathmary

https://www.cotidianul.ro/carol-popp-de-szathmari-primul-fotograf-de-razboi-din-lume/

https://www.caleaeuropeana.ro/carol-popp-de-szathmary-primul-fotograf-de-razboi-din-lume/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here