S-a întâmplat în 11 februarie 1942

0
97

S-a întâmplat în 11 februarie 1942 . Întâlnirea mareşalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul General al acestuia din Prusia orientală. Conducătorului român i s-au dat asigurări că Germania nu va permite Ungariei şi Bulgariei să atace România. Totodată, lui Antonescu i se cere sporirea contribuţiei de război în contextul Bătăliei de la Stalingrad. Aceasta avea să fie o înfrângere ruşinoasă pentru nemţi, dar cu urmări dramatice şi asupra românilor. Istoricul Dinu C. Giurescu avea să menţioneze, peste zeci de ani, o mărturie  a mareşalului Antonescu.

În trenul cu care se întorcea spre România, după această întrevedere cu Adolf Hitler, că: „Germania a pierdut războiul”. „Acum trebuie să ne concentrăm (eforturile) să nu-l pierdem pe al nostru.” O fi adevărat?…Poate da, poate nu…

Şeful Marelui Stat Major, generalul Iosif Iacobici a înaintat – la 8 ianuarie 1942  –  Conducătorului Statului un referat. Prin referat se pronunţa deschis  împotriva măririi eşalonului de trupe româneşti destinate frontului de răsărit. În sprijinul cererii sale, generalul Iacobici invoca factori – ca de exemplu greutăţile de aprovizionare, lipsa mijlocelor de transport, deficienţe de înzestrare.

Mai invoca și caracterul nepopular, deoarece “românul nu se bate bucuros departe de ţara sa”.

Și mai sublinia şi pericolul reprezentat de Ungaria în condiţiile în care ea îşi menţinea aproape intact potenţialul militar.  „Un alt şi foarte puternic motiv, care mă face a propune cât mai multă moderaţie la fixarea forţelor armatei expediţionare este situaţia noastră militară faţă de Ungaria. Nu că m-aş teme de o acţiune  imediată, care o cred pe durata războiului în curs, aproape exclusă: mă tem că tineretul, care voim să-l pregătim temeinic, va cădea pe plaiurile  îndepărate ale Rusiei bolşevice, lipsindu-ne foarte mult în cursul socotelilor cu Ungaria”.

Deoarece mareşalul Ion Antonescu şi-a reafirmat intenţia de a da curs cererilor germane, ceea ce a şi făcut ulterior. Generalul Iacobici i-a înaintat la 16 ianuarie 1942, un memoriu prin care a solicitat să fie desărcinat din funcţie.

Avea funcția de şef al Marelui Stat Major, în locul lui fiind numit – începând cu 20 ianuarie – generalul Ilie Şteflea.

Demisia şefului Marelui Stat Major, ca şi înlocuirea unor comandanţi militari din înalta ierarhie militară au avut un ecou negative. Aceasta, în cadrul opiniei publice şi armatei. În fapt, se manifestau două concepţii diametral opuse în ceea ce priveşte căile de redobândire a Transilvaniei. Șeful Marelui Stat Major considera că România, aidoma Ungariei, trebuia să-şi limiteze contribuţia militară pe frontul de est.

Aceasta, pentru a-şi prezerva potenţialul militar în vederea războiului cu Ungaria.

Concomitent, mareşalul Ion Antonescu se pronunţa pentru o participare masivă la operaţiile militare din primăvara şi vara anului 1942. El era convins, se pare, că ofensiva prevăzută de germani va aduce cu sine victoria decisivă. Printr-o participare numeroasă din partea armatei române conducerea germană va recompensa efortul făcut prin retrocedarea Transilvaniei de nord.

Era în fapt continuarea politicii militare din anul precedent.

Aceasta poate fi sintetizată expresiv în sintagma „merg în est pentru a redobândi în vest”. Acesta a fost considerentul care l-a determinat să accepte – cu condiţia creşterii contribuţiei maghiare – cererile germane. În pofida obiecţiilor exprimate de militari au fost acceptate, ceea ce a dus la „supralicitarea” contribuţiei maghiare.

Această decizie a avut efecte negative atât asupra armatei cât, şi a opiniei publice. În ţară, s-a ivit o nouă deviză, cea a războiului în apus împotriva Ungariei. Opoziţia în cadrul armatei a adoptat forme alarmante, îndeosebi în cadrul trupelor provenite din Transilvania. Astfel, trupe aflate în marş spre frontul de răsărit au tras – în gara Predeal – focuri de armă în direcţia vilei mareşalului.

Cert este faptul că şi mareşalul era bine informat asupra stării de spirit existente în cadrul armatei.

În cadrul convorbirilor la nivel înalt româno-germane din 11–12 februarie 1942, aducea la cunoştinţă partenerilor germani temerile sale. În cursul întrevederii avute cu ministrul de externe von Ribbentrop, în 12 februarie 1942, mareşalul a criticat tendinţa Germaniei. Tendința era de a despăgubi România în est, făcând următoarea afirmație. „Toţi soldaţii români de pe frontul de est pe care i-a vizitat l-au întrebat” următoarele. „Când vor putea, în sfârşit, să lupte pentru cucerirea Transilvaniei?”. Evident, întrebarea a rămas fără răspuns, partea germană situându-se pe aceeaşi poziţie duplicitară.

Deoarece acum, în toiul campaniei antisovietice, Germania avea nevoie de resursele ambelor state.

Dacă ea ar fi dat câştig de cauză uneia, în mod automat cealaltă ar fi devenit duşman al Reich-ului.

În consecinţă, în cursul anului 1942 armata română a luat parte la operaţiile militare desfăşurate în Crimeea, Harkov, Caucaz, Stalingrad. Comportamentul lor a fost satisfăcător, îndeosebi în timpul ofensivei. Odată cu creşterea rezistenţei opuse de către trupele sovietice, în cadrul armatei s-a propagate o opinie. Conform acesteia, „trupele române nu au ce căuta în Rusia, ci sarcina lor ar fi mai curând să recucerească Transilvania”.

Câteva exemple în acest sens sunt revelatoare.

Colonelul Radu Korne și-a exprimat părerea într-un raport înaintat eşaloanelor superioare. Arăta că la militarii din „Divizia 3 Munte, există îndoială asupra rostului participării noastre la operaţiile din Caucaz”. „Pe motiv că aceste trupe ar fi trebuit să rămână în Ardeal pentru a recuceri partea cedată Ungariei”. Aceasta, „în loc să lupte pe un pământ străin”. Un raport al comandamentului Diviziei 13 Infanterie releva, încă din luna februarie 1942, despre soldaţii români următoarele. Anume, că „nu prea ar mai relua lupta spre răsărit… ci înspre nord şi apus”. Și anume, că ar lupta „contra ungurilor cu care sunt nerăbdători să înceapă lupta”. La rândul său, comandantul Regimentului 8 Dorobanţi îşi informa superiorii că „dorinţa revenirii Ardealului continuă a fi atât la ofiţeri, cât şi la trupă cea mai arzătoare. Nici nu s-ar putea concepe terminarea războiului fără ca România să intre şi în aceste drepturi”.

Această dorinţă fusese semnalată şi de germani. Generalul Ruoff – comandantul Armatei 17 Germane – i-a  relatat colonelului Ion Gheorghe următorul fapt.

În cursul inspecţiilor sale pe front el ar fi întrebat mai mulţi soldaţi români dacă sunt conştienţi de scopul luptei lor. Toţi cei chestionaţi au răspuns în unanimitate: „Desigur, dommnule general! Pentru Transivlania!” Exemplele enumerate relevă adevărata stare de spirit şi scopul real urmărit de armata română în campania din U.R.S.S. A înregistrat eşecuri maşina de război germană. Urmarea, atitudinea corpului ofiţeresc şi a soldatului român faţă de continuarea războiului şi faţă de germani s-a radicalizat treptat. A mers până la solicitarea încetării colaborării româno-germane. Bătălia de la Stalingrad nu a făcut altceva decât să adâncească prăpastia creată între cele două armate. Aceasta şi ca urmare a tratamentului inuman aplicat de comandamentele germane, vis-à-vis de anumite unităţi militare româneşti.

Surse:

Magherescu, Gheorghe – Adevărul despre mareşalul Antonescu, 3 volume, Editura Păunescu, Bucureşti, 1991

Deletant, Dennis – Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu şi regimul său. 1940-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008,

Ioanid, Radu (coord.) -Lotul Antonescu în ancheta SMERS, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Editura Polirom, Bucureşti, 2006

Autor colectiv: Mareşalul Ion Antonescu – erou, martir sau criminal de război?, Editura Tesu, Bucureşti, 2007

Neagoe, Stelian – Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007

  1. Nicolescu, Nicolae C. – Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003

Mareşalul Ion Antonescu: „Faţă de cine să mai falsificăm istoria?”. Prof. Gh. Buzatu: ANTONESCU, ALTFEL (3)

http://www.history-cluj.ro/Istorie/anuare/2001/OTTO-Impactul%20Transilvaniei.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here