S-a întâmplat în 11 februarie 1650

0
53

S-a întâmplat în 11 februarie 1650 . A încetat din viaţă filosoful francez René Descartes („Discurs asupra metodei”, „Meditaţii metafizice”). Rene Descartes, filosof şi matematician, considerat întemeietorul filosofiei moderne, s-a născut la 31 martie 1596, în La Haye, Franţa. René Descartes este considerat tatăl filosofiei moderne deoarece a definit un punct de început al existenței prin maxima „Gândesc, deci exist”.

A învăţat limbi clasice, logică şi filosofia lui Aristotel încă de la 11 ani.

La acea vârstă, părinţii l-au înscris la colegiul iezuit La Fleche, în Anjou. La scurt timp, a urmat cursuri de aritmetică, algebră, geometrie şi muzică. În ultimii ani de colegiu să se familiarizeze inclusiv cu noţiuni de metafizică şi etică. A absolvit colegiul în 1614, la vârsta de 18 ani, cu convingerea că doar matematica poate oferi adevăruri certe. Pe această idee avea să-şi clădească întreaga operă ulterioară.

În 1616, a obţinut o diplomă în drept la Universitatea din Poitiers, la insistenţele tatălui.

Dar nu avea intenţia de a practica vreodată avocatura. Se înrolează în armata prinţului de Orania. Devenind ofiţer, a făcut călătorii în multe ţări din Europa (între 1617-1621). Un timp (1628-1649) s-a stabilit în Olanda. În 1618, îl întâlneşte pe Isaac Beeckman (1588-1637), filosof şi om de ştiinţă olandez. Acesta, îi va deschide apetitul tânărului francez pentru inovaţia ştiinţifică şi căutarea a noi moduri de a înţelege lumea înconjurătoare. În 1619, se angajează în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul „Războiului de 30 de ani” (1618-1648).

A avut un faimos „vis” în noaptea dintre 10 şi 11 noiembrie.

În vis percepe „fundamentele unei ştiinţe admirabile”, care se vor constitui în principiile viitoarei sale metode. Îşi vinde averea, în 1622, pentru a-şi asigura independenţa materială, hotărât fiind să se dedice exclusiv studiului. În 1628, scrie, în limba latină, lucrarea „Regulile pentru îndrumarea minţii”, rămasă însă neterminată. Se stabileşte în Olanda, în acelaşi an,  unde va rămâne timp de 20 de ani. În această perioadă va publica cele mai importante tratate ale sale. În 1637, vede lumina tiparului „Le Discours de la methode” (Discurs asupra metodei).

Scrie despre optică, astronomie şi geometrie, lucrări care vor trezi interesul unor savanţi ai vremii, precum matematicianul Pierre de Fermat.

O altă lucrare de referinţă îi apare în 1640, în latină, intitulată „Meditationes metaphysicae” (Meditaţii metafizice). O ediţie revăzută, ce cuprinde „Obiecţii şi răspunsuri”, tradusă în franceză, este publicată în 1647. Lucrarea fusese citită şi dezbătută de intelectuali ai vremii precum Pierre Gassendi şi Thomas Hobbes. Renumele lui Descartes se consolidează odată cu „Principia philosophiae” (Principiile filosofiei), din 1644. În 1649 să publice „Les Passions de L’ame” (Pasiunile sufletului).

În 1649, la invitaţia suveranei Suediei, a întreprins călătoria fatală la Stockolm.

Temperatura potrivnică fizicului său a curmat (după cinci luni) viaţa savantului. René Descartes încetând din viaţă la 11 februarie 1650. A fost înmormântat într-un cimitir din Stockolm şi după 16 ani osemintele lui au fost transportate la Paris. Au fost fiind depuse în biserica St. Geneviève. În orăşelul natal (azi localitatea Descartes) i s-a ridicat o statuie pe care este trecută maxima sa. Aceasta este „Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum”.

Importanţa lui Descartes în filosofie constă în încercarea sa de a întemeia gândirea pe principii a priori, teoretice.

Aceasta, spre deosebire de curentul empirist al vremii. Empirismul este teoria epistemologică potrivit căreia informaţia autentică despre lume trebuie obţinută prin mijloace a posteriori. Altfel spus, empirismul susţine că nimic nu poate fi gândit fără să fi fost mai întâi simţit. În contrast, Descartes a urmărit stabilirea adevărului despre lume pe baza exclusivă a unor principii pur raţionale, precum cele ale matematicii. Simţurile, considera el, ne înşeală de prea multe ori pentru a mai putea avea încredere în ele.

În acest sens, el a abordat un scepticism extreme. Punea la îndoială orice afirmaţie despre lumea înconjurătoare care nu îi era de la sine evidentă.

Ba chiar a admis posibilitatea existenţei unui geniu rău, un demon, a cărui singură preocupare este să îl înşele pe gânditor. Dar atâta timp cât filosoful gândeşte aceste probleme şi atâta timp cât geniul rău mă înşeală, se evidenţiază un adevăr. Considera Descartes că este evident: eu exist, altfel nu s-ar explica nici existenţa gândirii mele. Iar geniul rău nu ar mai avea pe cine să înşele. De aici faimosul citat cartezian: gândesc, deci exist (Cogito, ergo sum).

Savantul francez a avut contribuţii inclusiv în matematică şi fizică.

Astfel, el a inventat geometria carteziană, numită şi geometrie analitică, a descoperit anumite proprietăţi ale numerelor perfecte. A studiat legile refracţiei reuşind să explice fenomene naturale precum formarea curcubeului şi a emis explicaţii naturaliste a formării sistemului solar. Este considerat un gânditor teist. Totuși, unele dintre lucrările sale au fost adăugate de papa Alexandru al VII-lea în Indexul Cărţilor Interzise.

Surse:

https://www.iep.utm.edu/descarte/

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/rene-descartes-academician-filosof-matematician-om-de-stiinta

https://www.britannica.com/biography/Rene-Descartes

https://www.scientia.ro/biografii/116-biografii-matematica/4748-rene-descartes.html

https://sanatatea.com/pub/personalitati/968-rene-descartes-faimosul-filozof-om-de-stiinta-si-matematician-francez.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here