S-a întâmplat în 11 aprilie 1945

0
79
S-a întâmplat în 11 aprilie 1945: Al Doilea Război Mondial: trupele americane eliberează Lagărul de concentrare Buchenwald. Lagărul de concentrare Buchenwald, construit în 1937 în apropiere de Weimar, a fost unul din cele mai extinse de pe teritoriul Germaniei. Până în aprilie 1945 peste un sfert de milion de oameni au fost deportaţi aici. Lagărul de la Buchenwald nu a fost doar unul dintre cele mai mari lagăre existente pe tărâm german, ci şi unul dintre cela mai diabolice.
           Chiar dacă Buchenwald nu era oficial un lagăr de exterminare asemeni celui de la Auschwitz, deţinuţii nu supravieţuiau mult timp torturii căreia îi erau supuşi. Numărul victimelor este estimat la peste 56.000. Când la începutul lunii aprilie 1945, armata americană era în drum spre Buchenwald, trupele SS au trimis 40.000 de deţinuţi într-un aşa-numit marş al morţii spre alte lagăre de concentrare. Micile grupuri de rezistenţă din rândul prizonierilor au încercat să se opună trupelor SS şi să amâne pe cât posibil deportările spre alte lagăre, reuşind chiar transmită un scurt mesaj, cerând ajutor de urgenţă Statelor Unite. Înainte ca soldaţii americani să ajungă la Buchenwald, deţinuţii au reuşit să pună mâna pe armele soldaţilor germani şi să se elibereze singuri.

         Când trupele americane au ajuns în lagăr, ele au fost confruntate cu imaginile de groază ale munţilor de cadavre. „Era vizibil că cei mai mulţi bărbaţi şi tineri nu au fost executaţi ci au decedat de inaniţie. Însă nu felul în care au decedat mi se pare important. Ce contează este că la Buchenwald s-au comise crime”, spune fostul corespondent CBS de la faţa locului, Edward Murrow.

          Lagărul de concentrare Buchenwald a fost ridicat în 1937 şi, până la încheierea războiului, a fost cel mai mare centru de acest fel existent pe pământ german. Evrei, comunişti, romi, dar şi aşa-numiţi „duşmani ai poporului” au fost duşi în lagăr. Din această ultimă categorie făceau parte homosexualii, persoanele cu antecedente penale, martorii lui Iehova, dar şi oameni fără locuinţă. La Buchenwald, adversarii politici ai naziştilor erau marcaţi cu roşu, criminalii puteau fi lesne recunoscuţi după banderola verde pe care o purtau, emigranţilor le-a fost atribuită culoarea albastră, iar homosexualii au fost marcaţi cu roz.

            Altfel decât Auschwitz-Birkenau, Buchenwald a fost de la bun început un lagăr de muncă, esenţial pentru industria de armament. Aproximativ un sfert din mitralierele destinate armatei au fost produse la Buchenwald. Într-unul din numeroasele lagăre în aer liber, la Dora, în apropiere de Nordhausen, 60 de mii de deţinuţi au săpat sisteme de tuneluri destinate producţiei de rachete. Fiecare al treilea deţinut a murit, dar printre ei s-au aflat numeroşi privilegiaţi.

           În aprilie 1945, când au ajuns la Buchenwald, americanii au constatat că printre deţinuţii slăbiţi, îmbrăcaţi cu haine ponosite se aflau şi oameni bine hrăniţi şi îmbrăcaţi, care nu făceau parte din structura SS. Aceştia erau „ceilalţi” deţinuţi, aşa-numiţii kapo. SS-ul le-a încredinţat acestora o serie de responsabilităţi, printre care şi aşa-numita protecţie a lagărului – practic un soi de poliţie – dar şi în administraţie. Privilegiaţii, kapo, mâncau mai bine şi mai mult, aveau libertate de mişcare, iar iarna primeau haine groase. Autoritatea cu care fuseseră învestiţi le permitea să decidă asupra regulilor cotidiene în lagăr.

         Acest sistem de auto-administrare gândit de nazişti urmărea două strategii. Pe de-o parte, dată fiind amploarea lagărului, în acest fel puteau fi economisite importante resurse umane. Pe de altă parte, structura ierarhică a lagărului genera zâzanie în rândul deţinuţilor. Privilegiaţii aveau deopotrivă puterea de a distruge şi salva vieţi, de a decide cine primeşte o porţie dublă de mâncare şi de a pronunţa condamnări la moarte. Ei erau o putere, dar subordonată naziştilor.

         La 11 aprilie 1945, când primii soldaţi americani au ajuns la Buchenwald, conducerea lagărului fusese deja preluată de mai mulţi kapo. Oamenii SS, inclusiv comandantul Hermann Pister, fugiseră cu ore în urmă. Americanii aveau să descopere o imagine uluitoare în lagăr: mai multe unităţi de deţinuţi mărşăluiau în curtea principală, în timp ce în capelă era intonată „Internaţionala”. În timp ce, printre deţinuţii cu funcţii, bine îmbrăcaţi şi sănătoşi, domnea ordinea şi disciplina, alţii agonizau întinşi pe jos.

           În 1953, guvernul RDG-ist a transformat complexul Buchenwald într-un memorial, un gest neobişnuit şi neaşteptat. În anul 1991, complexul Buchenwald a fost renovat în întregime şi a găzduit numeroase expoziţii pe tema ororilor naziste.

      În aprilie 2005, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la eliberarea lagărului de la Buchenwald, cancelarul german Gerhard Schröder a declarat: „Moartea a milioane de oameni, suferinţa supravieţuitorilor şi chinurile victimelor – toate acestea ne obligă să creăm un viitor mai bun. Nu putem schimba trecutul şi nici nu putem repara greşelile făcute, însă putem învăţa din cel mai întunecat capitol al istoriei noastre.”

Surse:

https://rm.coe.int/lagarele-de-concentrare-fise-de-informare-despre-istoria-romilor/16808b1abe

https://www.rfi.ro/politica-102485-pagina-de-istorie-soldatii-americani-lagarul-buchenwald

http://www.romasintigenocide.eu/romania/pdf-ro/buchenwald-de

https://www.dw.com/ro/buchenwald-lupii-%C3%AEn-blan%C4%83-de-oaie/a-18375515

https://www.dw.com/ro/fostul-lag%C4%83r-de-concentrare-buchenwald-este-ast%C4%83zi-memorial-dedicat-victimelor-regimului-nazist/a-4303301

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here