S-a întâmplat în 10 martie 1291

0
126

S-a întâmplat în 10 martie 1291 . Românii din Transilvania sunt menţionaţi, pentru prima dată, ca participanţi la adunare obştească convocată de regele Ungariei, Andrei al III-lea. Adunările obşteşti (Congregațiile generale) ale Voievodatului Transilvaniei erau de mai multe categorii şi au suferit transformări în decursul timpului.

          De obicei, ele erau adunări cu caracter judiciar; mai rar, se ocupau şi cu alte probleme, economice sau administrative, ca: reglementarea raporturilor dintre biserică şi nobilime cu privire la dijmele eclesiastice, problema vămilor feudale, verificări de acte de danie etc. Prima menţiune cunoscută despre cele din Transilvania datează din 1288, din timpul lui Lorand Borşa, unul dintre cei mai puternici voievozi; e vorba de o adunare obştească a „nobilimii ţării Transilvaniei”, convocată lângă Turda de vicevoievod. Aceasta atestă existența unui „regnum Transilvanum“, deosebit de „regnum Hungariae“, în frunte cu Roland Borșa, „voyvoda Transsylvanus et comes Zonuk“ cu puteri de real suveran.

           Deşi românii alcătuiau majoritatea populaţiei din Transilvania, ei nu participau, în genere, la aceste congregaţii, fiind în cea mai mare parte aserviţi. Uneori sunt menţionaţi însă printre participanţi şi românii – desigur cnezi şi alţi oameni liberi – precum şi reprezentanţii târgurilor şi oraşelor, când acestea aveau procese sau alte interese de susţinut.

         Participarea românilor la aceste adunări a fost amintită pentru prima dată la 10 martie 1291(unele surse spun că ar fi 11 martie, altele 10 martie), când regele maghiar Andrei al III-lea al Ungariei (1290-1301), a convocat la Alba-Iulia o adunare „cu toți prelații, baronii, nobilii, secuii, sașii, românii din toate părțile Transilvaniei“ … „pentru îndreptarea stării acestora“. Atunci  au fost menţionaţi românii din Transilvania ca participanţi alături de nobili (nobiles), de saşi (Saxones), de secui (Syculi) şi prelaţi la congregaţia de la Alba Iulia, ale cărei lucrări se desfăşuraseră în prezenţa regelui Andrei al III-lea al Ungariei (1290-1301).

           Adunarea a consacrat restaurarea nobilului ungur Ugrinus în stăpânirea domeniilor de la Făgăraş şi Sâmbăta, eliminând astfel ultima autonomie românească din Transilvania. Astfel, Făgăraşul a fost pentru prima oară menţionat documentar, cu numele de Fogoros. Textul de referinţă suna aşa:

           „Noi Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, aducem la cunoștința tuturor cărora se cuvine că, atunci când am ținut împreună cu toți nobilii, Sașii, Secuii și Românii din părțile Transilvaniei o adunare la Alba Iulia, pentru îndreptarea stării acestora, cu sfatul tuturor prelaților și baronilor regatului nostru, care se aflau cu noi în acea vreme, magistrul Ugrinus, iubitul și credinciosul nostru, ridicându-se în acea adunare a noastră, a cerut să i se înapoieze și restituie prin noi niște moșii ale sale numite Făgăraș (Fogoros) și Sâmbăta (Zumbothel) aflătoare lângă râul Olt (Olth), zicând că i-au fost înstrăinate pe nedrept și a înfățișat actele și privilegiile sale cu privire la aceasta.

             Iar noi, voind să ne lămurim mai bine asupra pricinei numitelor moșii, adică dacă ele au fost sau nu ale numitului magistru Ugrinus, am pus să se cerceteze cu luare aminte printre numiții nobili, printre Sași, Secui și Români (Olachis), dacă se știe că numitele moșii aparțin de drept și legiuit numitului magistru Ugrinus. Aceștia toți și fiecare în parte au declarat că pomenitele moșii numite Făgăraș și Sâmbăta au fost și sunt ale magistrului Ugrinus și ale înaintașilor săi.

          Așadar noi, deoarece am văzut și am aflat că acele moșii aparțin de drept și legiuit acestui magistru Ugrinus, i le-am înapoiat și restituit împreună cu toate folosințele și tot ce ține de ele, numitului magistru Ugrinus și prin el moștenitorilor săi și urmașilor acestor moștenitori, ca să le stăpânească pe veci și nestrămutat, în același fel și cu aceeași deplinătate cu care au fost stăpânite și ținute aceste moșii de către înaintașii lui Ugrinus.

        Dat în Alba-Iulia, în dumineca Invocavit, în anul domnului o mie două sute nouăzeci și unu.”

          Românii au mai fost amintiți ulterior şi la Congregația generală din mai 1355, ținută de voievod la Oprișani lângă Turda. După 1437, în locul „Congregațiilor voievodale“ au apărut „Congregațiile generale ale nobilimii“, alcătuite din „stările privilegiate“ – nobilimea maghiară, sașii și secuii. „Stările privilegiate“ au folosit aceste adunări pentru făurirea alianței lor împotriva țărănimii, în general și, în special, împotriva românilor considerați „națiune tolerată“.

          În afară de adunările de la Turda, voievodul sau vicevoievodul mai convocau din proprie iniţiativă – după cum arată câteva mărturii dintre anii 1330 şi 1340 – şi congregaţii ale nobilimii din două sau trei comitate învecinate. Uneori sunt amintite şi adunări ţinute pe districte şi convocate de voievod, vicevoievod sau chiar de rege.

            La 1 iunie 1360, a fost convocată de vicevoievod o congregaţie a „obştii cnezilor şi a oamenilor de orice altă stare sau seamă” din districtul Haţegului, „pentru restabilirea drepturilor” lor, iar în 1428, regele Sigismund de Luxemburg a ţinut o adunare obştească cu nobilimea, cnezii şi cei de altă stare” din districtul românesc al Mehadiei. O adunare obştească deosebită se cunoaşte şi în cazul saşilor; ea era ţinută la Sibiu, în 1372, din porunca regelui Ludovic I, de voievodul Transilvaniei, „cu obştea saşilor celor şapte scaune”.

        Din secolul al XVI-lea Congregațiile se transformă în Dietă. În condițiile în care Transilvania a devenit principat autonom, problemele mai importante de politică externă și internă aveau să fie soluționate în principiu de Dietă. Dieta a evoluat din Congregaţiile generale ale Transilvaniei, care includeau, pe lângă unguri şi români, pe saşi şi secui. Din secolul XIV, existenţa ei a întărit şi mai mult ideea de „regnum Transilvaniae” ca entitate statală distinctă de Regatul Ungariei.

        Organizarea Dietei s-a bazat pe principiul lui Unio Trium Nationum, grupând reprezentanţii nobililor, fruntaşii saşilor şi secuilor, însă fără a include Biserica, aceasta dispunând de organizare proprie. Prin impunerea sistemului „religiei recepte”, Dieta a contribuit la eliminarea treptată din viaţa politică a Transilvaniei a românilor, care erau majoritar ortodocşi.

          Acei nobili români care erau catolici, ulterior protestanţi, se vor regăsi în Dietă, dar ei vor fi asimilaţi treptat de maghiari sau germani, pierzând astfel calitatea de reprezentanţi şi susţinători ai intereselor româneşti în Dietă.

       Până la instituirea principatului, Dieta nu pare să fi jucat un rol major în viaţa voievodatului şi a Transilvaniei decât în plan legislativ. După 1541 ea devine principalul organism legislativ şi de politică internă şi externă, luând hotărâri împreună cu principele sau independent de acesta, dar pe care el trebuia să le respecte. Cu toată dominaţia otomană asupra Transilvaniei, sistemul a funcţionat, Dieta căpătând puteri sporite în secolul XVII după adoptarea legilor constitutive ale Principatului: Approbatae şi Compillatae.

         După încorporarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic şi mai ales după Diploma leopoldină din 1691, rolul Dietei s-a restrâns drastic în ciuda protestelor reprezentanţilor „celor trei naţiuni”.

            Instituirea Curţii Aulice a Transilvaniei, a guvernatorului şi Guberniului a restrâns şi mai mult rolul Dietei, care a ajuns doar un organism care punea în practică hotărârile luate la Viena veghind la respectarea lor, fără să poată interveni în adoptarea acestora ori în modificarea lor decât cu mare greutate, situaţie care s-a menţinut până la 1848 când rolul Dietei va fi cu totul altul. Dieta Transilvaniei a existat până la crearea statului dualist Austro – Ungaria în 1867.

Surse:

Documente privind Istoria României, Veacul XIII, Seria C, Transilvania, Vol. II ( 1251-1300), București, 1952

Adunările obşteşti (congregaţiile generale) din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Participarea românilor la Dieta de la Alba Iulia (11 Martie 1291)

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/03/11/participarea-romanilor-la-congregatia-generala-de-la-alba-iulia-11-martie-1291/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here