S-a întâmplat în 10 februarie 1885

0
31

S-a întâmplat în 10 februarie 1885 . S-a născut Alice Voinescu, scriitoare româncă. Alice Voinescu, născută Steriadi, la Turnu Severin a decedat la 4 iunie 1961 în Bucureşti. A fost o scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru şi traducătoare română.

A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913).

Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata şcoala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră şi a petrecut un an şi şapte luni de închisoare la Jilava. Apoi, la Ghencea. După detenţie, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costeşti de lângă Târgu Frumos până în 1954.

A creat Catedra de estetică şi istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti.

A publicat cărţi de filosofie, estetică şi teatru. Postum îi apare şi masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică şi cea comunistă. Jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde însemnări despre perioada interbelică şi postbelică, personalităţi ale culturii, întâlniri cu prietenii. Printre aceștia s-au numărat de-a lungul vieții: André Gide, Roger Martin du Gard, Paul Desjardins, Ernst Robert Curtius. De asemenea, prieten i-a fost și Eugenio d’Ors – la Pontigny, în Franţa, iar în România – Nicolae Iorga.

A avut ca prieteni și pe Maruca Cantacuzino, George Enescu, Regina Maria, Marietta Sadova, Mircea Şeptilici, Gala Galaction, Vladimir Ghika.

A fost comparat imediat de criticii literari cu jurnalul unei alte intelectuale interbelice, Jeni Acterian. De altfel, Jeni Acterian era o mare admiratoare a lui Alice Voinescu, pentru modelul său de feminitate şi verticalitate morală.

Din păcate, soţul ei (Stello Voinescu – cunoscut avocat în epocă) a înţeles-o prea puţin, preferând compania altor doamne. Acestea erau mai puţin dotate din punct de vedere intelectual, fapt mereu subliniat de autoarea jurnalului. Jurnalul (care numără aproape 900 de pagini) stă la baza unei piese de teatru Alice nu ştie să moară.

A fost scrisă de Gheorghe Truță și regizată de regizorul Mircea Cornişteanu la Teatrul Naţional din Craiova.

Alte documente apărute postum sunt Scrisori către fiul şi fiica mea, volum apărut la editura Dacia şi Scrisorile din Costeşti. Acestea au apărut sub îngrijirea Constandinei Brezu la editura Albatros. Cuprindeau corespodenţa scriitoarei A. Voinescu-aflată în satul Costeşti. Aici fusese deportată-cu o prietenă, Florica Rarincescu. Câteva dintre volumele sale publicate sunt enumerate în continuare.

  • L‘interprétation de la doctrine de Kant par l‘école de Marburg: Étude sur l‘idéalisme critique. Autorii sunt Giard & Brière, 1913.

 

  • Omul şi opera, Revista Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1936.

 

  • Aspecte din teatrul contemporan, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941.
  • Eschil, Rev. Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1946.
  • Întâlnire cu eroi din literatură şi teatru, ediţie îngrijtă de Dan Grigorescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983, 840 pag.
  • Scrisori către fiul şi fiica mea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994.
  • Jurnal – Editura Albatros, Bucureşti, 1997; 881 pag., ediţie îngrijită, evocare, tabel biobliografic şi note de Maria Ana Murnu. Cu o prefaţă de Alexandru Paleologu.

  • Kant şi şcoala de la Marburg, Editura Eminescu, Bucureşti, 1999.
  • Scrisori din Costeşti, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Constandina Brezu, Editura Albatros, Bucureşti, 2001.

Surse:

https://www.fericiticeiprigoniti.net/alice-voinescu

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/alice-voinescu-a-scris-in-jurnalul-ei-pagini-inedite-despre-marile-personalitati-interbelice-iorga-o-avea-pacatele-lui-dar-e-un-om-rar

https://yorick.ro/alice-voinescu-acum-stiu-si-simt-ca-de-tot-ce-ti-se-ntampla-esti-responsabil/

Alice Voinescu-un elogiu al demnităţii.

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here