S-a întâmplat în 10 august 1793: Inaugurarea oficială a Muzeului Luvru. Muzeul Luvru (Musée du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie şi artă din Franţa (după suprafaţă, 210.000 mp, dintre care 60.600 mp destinaţi expoziţiilor) şi unul dintre cele mai importante muzee din lume. Este situat în centrul capitalei franceze, Paris, între cheiul drept al Senei şi strada Rivoli (franceză Quai de Louvre – Rue Am. de Coligny – Rue Rivoli), în primul arondisment, într-o clădire istorică, fost palat regal, Palatul Luvru.Exponatele de artă franţuzeşti acoperă o largă parte din istoria Franţei, de la Dinastia Capeţienilor până în prezent.
Muzeul se află în vechiul Palais du Louvre, o fortăreaţă ce datează încă din secolul al XII-lea. Clădirea a fost extinsă de mai multe ori până să ajungă la dimensiunile de astâzi. În 1682, Ludovic al XIV-lea a decis să se mute în Palatul de la Versailles, astfel că Luvrul a ajuns să fie locul de expunere a colecţiei regale. În 1692 s-a mutat aici l’Académie des Inscriptions et Belles Lettres, cea mai importantă instituţie culturală a Franţei. În timpul Revoluţiei Franceze, noul Parlament a decis ca Palatul Luvru să fie folosit ca muzeu pentru a expune capodoperele ţării.
Deschiderea oficială a muzeului a avut loc pe 10 august 1793, cu expoziţia a 537 de tablouri, majoritatea provenite din colecţia regală sau colecțiile bisericilor franceze. Colecţia s-a mărit considerabil în timpul lui Napoleon I, dar după prăbuşirea imperiului multe din operele furate de armatele franceze au fost returnate proprietarilor de drept. În timpul celui de-al doilea imperiu, sub Napoleon al III-lea, muzeul a achiziționat un număr impresionant de 20.000 de piese. Astăzi, colecţia de la Luvru numără circa 35.000 de opere de artă, împărţite în 8 departamente:Antichităţi Egiptene, Orientale, Greceşti, Etrusce şi Romane;artă islamică;sculptură;arte decorative;pictură;desene şi gravuri.
Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizaţiei, din antichitate până la 1848 şi acoperă o arie geo-culturală întinsă, de la Europa occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat (la Paris există – în linii mari – o împărţire a domeniilor de expunere muzeală: arta europeană din perioada de după 1848 este încredinţată Muzeului d’Orsay şi Centrului Pompidou, arta asiatică este expusă la Muzeul naţional de Arte asiatice Guimet, iar arta africană, americană şi din Oceania este sub tutela Muzeului Quai Branly), o serie de capodopere fiind expuse în Pavilionul Sesiunilor al muzeului Luvru. Operele prezente la Luvru au o mare varietate, de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă.Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără: Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci şi Libertatea conducând poporul de Eugène Delacroix. Luvrul este de asemenea unul dintre cele mai vizitate muzee din lume.
Piramida de sticlă, realizată de arhitectul american I.M. Pei, reprezintă astăzi un simbol principal al Luvru, însă când a fost dezvelită pentru prima dată, în 1989, unii critici au afirmat că este un ,,sacrilegiu” şi că distruge integritatea clădirii istorice. Proiectat să primească 5 milioane de vizitatori pe an, Luvrul a primit aproximativ 9 milioane de vizitatori în 2016. În prezent, există un nou proiect de reconfigurare a intrărilor, pentru a fi evitate cozile.Mona Lisa este cel mai faimos tablou din Louvre, însă mulţi oameni nu realizează că cea mai mare pictură dintr-un tablou se află în aceiaşi cameră. Nunta din Cana Galilei, realizată de renascentistul Veronese, este deseori confundată cu Cina cea de Taină, însă în ea este de fapt prezentat primul miracol realizat de Hristos – transformarea apei în vin.
În Luvru există nenumărate rute oficiale recomandate pentru a-i ajuta pe vizitatori să se descurce în imensul muzeu.Ruta Codul lui Da Vinci urmează paşi făcuţi de protagonistul Robert Langdon şi Sophie Neveu.Aflată într-un colţ ascuns al aripii Richelieu, camera de desen a lui Napoleon al III-lea oferă vizitatorilor o imagine a modului în care arăta palatul atunci când era utilizat pentru funcţii publice. Există la Luvru nenumărate opere fundamentale pentru cultura mondială.Printre ele se regăsesc şi Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda sau Libertatea conducând poporul, de Eugène Delacroix….
Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege şi un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă din diorit lungă de 2,25 metri.Stela a fost descoperită în 1902 de M.J.de Morgan în timpul săpăturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune că a fost pradă de război luată de un cuceritor dintr-un oraş babilonian.
Venus din Milo, cunoscută şi ca Venus de Milo, este o sculptură din Grecia Antică, ce o reprezintă pe zeiţa greacă a iubirii şi frumuseţii, Afrodita (Venus la romani). Data creării ei este situată între anii 130 şi 100 înainte de Hristos, fiind atribuită lui Alexandros de Antioch (iniţial a fost atribuită, eronat, lui Praxiteles).Statuia, care este din marmură şi are o înălţime de 203 cm, este expusă la Muzeul Luvru din Paris.Braţele şi soclul s-au pierdut. Statuia a fost găsită pe data de 8 aprilie 1820 de ţăranul Yorgos Kentrotas pe insula Milo din Marea Egee.Nu este clar în ce rol o reprezintă pe Venus, dar se crede că ar reprezenta-o pe Venus Victrix („Venus, învingătoarea”), care ţine un măr de aur în mână, pe care i l-a dat Paris din Troia.
Gioconda (La Gioconda) sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare şi un surâs abia schiţat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puţine alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracţia principală pentru orice vizitator.
Surse:
https://ro.theplanetsworld.com/2016-louvre-f-p-l-ro
https://www.tititudorancea.info/z/muzeul_luvru_vedere_exterioara.htm
https://www.jumbotravel.ro/blog/istoria-palatului-luvru-din-paris
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai